Este cunoscut faptul că orice echipament opțional adăugat unui autovehicul nou, în timpul configurării, crește prețul proporțional, putând ajunge până la 50% din prețul celei mai ieftine versiuni a respectivului model. În cazul mașinilor second-hand situația stă exact pe dos, după cum explică specialiștii.
Cumpărătorii de automobile second-hand sunt mai puțin dispuși să plătească în plus pentru echipamentele opționale existente pe automobile, de cele mai multe ori fiind preferat un automobil cu mai puține dotări, tocmai pentru prețul său atractiv. Din acest motiv, o mașină superechipată va fi mai greu de vândut, iar prețul final nu va reflecta, așa cum s-a întâmplat la achiziția de nou, valoarea acestor echipamente.
Situația este și mai complicată în cazul mașinilor premium, care au de cele mai multe ori dotări scumpe pentru care vrea prea multă lume să mai plătească la revânzare.
În mod normal, media procentului de depreciere este între 40% și 50% din prețul de achiziție de nou, după trei ani de utilizare. Dar aceste cifre nu se mai validează atunci când lista de opționale este din ce în ce mai mare. „Dotările opționale se depreciază întotdeauna mai mult decât vehiculul de bază”, explică Martin Weiss, șeful departamentului de evaluare a vehiculelor la Deutsche Automobil Treuhand (DAT), într-un interviu pentru Automobilwoche.
El dă un exemplu sugestiv pentru a înțelege modul în care se depreciază o mașină premium: un Mercedes C Class, cu motor diesel, C220 break, fără dotări suplimentare, care a avut preț de listă 61.900 de euro, după trei ani este evaluat la 31.800 de euro, ceea ce reprezintă 51,4% din prețul de nou.
Dacă același model este vândut cu o listă de dotări care valorează 19.600 de euro, adică aproape 25% din prețul total de achiziție, prețul său nu se va mai devaloriza doar cu 48%, ci cu peste 50%, prețul evaluat fiind de 36.500 de euro, respectiv o valoare reziduală de aproape 45% din prețul de achiziție.
Calculul proporțional arată că valoarea reziduală a mașinii fără echipamente a coborât la 24% din prețul de nou.
La mașinile ieftine, cum este de exemplu VW Polo, devalorizarea este mai redusă, dar diferența între mașina de bază și cea cu echipamente rămâne vizibilă.
La un preț de 19.800 de euro și dotări suplimentare de 2.300 de euro, deprecierea la trei ani este de aproximativ 49%, față de 45% pentru un model similar fără echipamente adăugate.
Martin Weiss spune că devalorizarea este cu atât mai mare cu cât mașina are mai multe dotări suplimentare, dar asta nu înseamnă că va fi mai ieftină decât una în echiparea de bază, ci că prețurile celor două versiuni vor avea tendința să se apropie.
Și dacă nu era suficient, Weiss mai aduce o veste proastă. El susține că absența unor echipamente considerate esențiale pentru un model de automobil va afecta și mai mult prețul și dă exemplul tapițeriei de piele pe mărcile premium, un echipament considerat obligatoriu și care, dacă lipsește, va reprezenta un factor de depreciere.
Specialistul Deutsche Automobil Treuhand dă și câteva exemple de echipamente considerate importante de cumpărători: cele de siguranță sau care pot crește gradul de utilitate, cum este cârligul de tractare sau trapa de sticlă.
Mai nou, o problemă serioasă este reprezentată de sistemele cu funcții personalizate, la cerere, care de multe ori sunt oferite contra cost.
Din acest motiv, cumpărătorii nu vor fi dispuși să cumpere o mașină cu funcții indisponibile, pentru care ar trebui să scoată ulterior din buzunar bani.
