Dominația Chinei asupra lanțului global de aprovizionare cu pământuri rare rămâne fermă, chiar și în contextul unor posibile concesii privind exporturile către SUA și Europa, transmite CNBC.
În pofida aprobării recente a unor licențe de export pentru companii chineze listate la Shenzhen, semnalele din industrie sugerează că aceste licențe sunt limitate, uneori valabile pentru un singur transport, și nu indică o deschidere reală, scrie News.ro.
În Europa, reprezentanți ai industriei auto au declarat că licențele pentru exporturile de magneți și pământuri rare grele din China au o valabilitate de maximum șase luni, ceea ce subliniază instabilitatea relațiilor comerciale actuale.
Potrivit economistului ING Rico Luman, decuplarea de resursele chineze va fi ”extrem de dificilă” și, cel mult, o soluție limitată pe termen lung.
China produce aproximativ 60% din pământurile rare la nivel global și procesează aproape 90%, ceea ce îi oferă o influență covârșitoare asupra lanțurilor de aprovizionare. În timp ce SUA abia au început o producție modestă de neodim și praseodim, Europa nu produce deloc aceste elemente esențiale pentru industria auto, semiconductori și apărare.
Tensiunile comerciale și lipsa alternativelor afectează industria globală
Anunțul Chinei din aprilie privind impunerea unor controale la export pentru șapte pământuri rare a accentuat îngrijorările. Deși, în urma negocierilor recente din Londra, SUA au sperat la o relaxare a acestor măsuri, efectele sunt minime până acum.
Ministerul Comerțului din China a declarat joi că a aprobat ”un anumit număr” de licențe de export, dar va continua examinarea riguroasă a aplicațiilor.
În ciuda acestor evoluții, incertitudinea persistă. Directorul general al Solvay, Philippe Kehren, care gestionează cea mai mare uzină de procesare a pământurilor rare din afara Chinei (La Rochelle, Franța), spune că piața rămâne ”volatilă”, iar compania sa folosește materiale reciclate și analizează surse alternative.
Solvay intenționează să acopere 30% din necesarul Europei de pământuri rare pentru magneți permanenți până în 2030. Dar progresele sunt lente, iar Beijingul pare determinat să-și păstreze avantajul strategic. Regimul de licențiere a devenit permanent, spun analiștii, permițând Chinei să mențină presiunea asupra SUA și să descurajeze stocarea de resurse critice de către companii occidentale.
Occidentul caută soluții, dar provocările sunt structurale
Specialiștii avertizează că firmele occidentale trebuie acum să investească în surse alternative, materiale înlocuitoare și soluții de reexport. Însă China controlează deja majoritatea lanțurilor de aprovizionare cu materii critice: 68% din grafit, 60% din litiu și 72% din cobalt, conform unui raport al Congresului SUA.
Producători auto precum General Motors și BMW dezvoltă modele electrice fără pământuri rare, dar încă nu au reușit să atingă un nivel de producție eficient din punct de vedere al costurilor.
”Va trebui să existe două ecosisteme: unul exclusiv pentru China, în interiorul Chinei, și altul pentru restul lumii,” afirmă analistul Lei Xing.
În paralel, restricțiile Chinei s-au extins și asupra altor minerale. În februarie, Beijingul a introdus controale pentru cinci minerale critice, inclusiv tungstenul, metal esențial pentru unelte de tăiere de precizie și producție militară. Unele companii europene, afectate de lipsa pulberii de tungsten, și-au suspendat activitatea, potrivit directorului EQ Resources, Oliver Kleinhempel.
Nevoia de independență devine urgentă
Almonty Industries, companie care lucrează la redeschiderea unei mine mari de tungsten în Coreea de Sud, estimează că va putea acoperi cererea din sectorul apărării al SUA, UE și Coreei de Sud, dar nu mai mult. CEO-ul Lewis Black avertizează că dominația Chinei a fost construită strategic prin scăderea artificială a prețurilor, forțând alți competitori să iasă din piață.
”Era inevitabil. Știam că se va întâmpla, dar tot ne-a prins nepregătiți,” a spus Black. El speră ca, în următorii doi ani, compania să progreseze în recuperarea tungstenului pierdut în procesul de producție.
Această criză accentuează o realitate incomodă: dependența de China pentru materiale critice devine tot mai riscantă, iar tranziția către surse sigure și independente este mai urgentă ca niciodată.
