Ungaria, care va depinde foarte probabil de livrările de gaze din România începând cu anul viitor, când UE intenționează să stopeze importurile din Rusia, și-a majorat achizițiile de gaze rusești prin gazoducte cu 22% în primele 4 luni ale acestui an.
Potrivit Eurostat, în perioada ianuarie-aprilie 2025, Ungaria a fost lider în ceea ce privește costul cu achiziția de gaze prin conducte din Rusia, plătind pentru acestea peste un sfert de miliard de euro (252 de milioane de euro - mai exact), cu 22% mai mult decât în aceeași perioadă a anului precedent.
Alte state au achitat sume mult mai mici Rusiei: Grecia (73 de milioane de euro), Italia (37 de milioane de euro).

Cum suma totală achitată de statele europene Rusiei în primele 4 luni ale anului a fost de 383 de milioane de euro, rezultă că aproape două triemi din aceasta a fost achitată de Ungaria.
Pentru Ungaria și Slovacia, Turk Stream rămâne singura rută activă de livrare a gazelor rusești.
Numai că, așa cum a anunțat Profit.ro, în Anexa draftului de act normativ european figurează o listă de puncte de interconectare pe unde se prezumă că sunt tranzitate doar gaze rusești, cu excepția cazului în care importatorul poate furniza autorităților vamale dovezi fără echivoc că gazele naturale importate provin dintr-o altă țară decât Federația Rusă și au fost doar în tranzit prin Rusia. Printre acestea se numără și cel dintre Bulgaria și Turcia, Strandzha 2 – Malkoclar, parte a gazoductului TurkStream, prin care se efectuează importuri și în Ungaria, Slovacia, dar și România.

″Prin urmare, și ținând cont de stimulentele furnizorilor ruși de a eluda interdicția de import, autoritățile vamale ar trebui, în cazul în care gazele sunt importate prin puncte de intrare rusești sau sârbe, să solicite dovezi clare și lipsite de ambiguitate și echivoce pentru a dovedi originea non-rusă sau punctul de export al gazelor. Documentele depuse ar trebui să permită trasabilitatea gazelor importate până la locul de producție.
Importatorii de gaze naturale ar trebui să fie obligați să furnizeze autorităților vamale toate informațiile necesare pentru a stabili originea și punctul de export al gazelor naturale importate în Uniune. Având în vedere complexitatea informațiilor solicitate, autoritățile vamale ar trebui să aibă dreptul de a solicita importatorilor informații contractuale detaliate, inclusiv contracte de furnizare complete, cu excepția informațiilor privind prețurile, atunci când acest lucru este necesar pentru a înțelege contextul anumitor clauze sau trimiteri la alte dispoziții″, scrie în proiectul de Regulament UE și în Anexa sa.

Ungaria a semnat în martie cu România un acord privind luarea de măsuri solidare de întrajutorare în caz de criză a gazelor, măsuri care pot merge până la sistarea furnizării gazelor către marii consumatori industriali dintr-una dintre țări, pentru menținerea aprovizionării populației și clienților sociali protejați din cea care ar ajunge să se confrunte cu probleme în acest sector.
Prin acordul de solidaritate încheiat cu România, Ungaria s-a pus la adăpost față de riscurile întreruperii livrărilor din partea gigantului rus de stat Gazprom, de care e dependentă pentru două treimi din importurile sale.

Producția viitoare de gaze naturale a României din perimetrul offshore Neptun Deep, cel mai mare din largul apelor românești ale Mării Negre, s-a numărat printre argumentele cu care Comisia Europeană a propus interzicerea importurilor de gaze extrase din Rusia în UE de la sfârșitul anului 2027.
Este anul în care concesionarii OMV Petrom și Romgaz estimează că vor începe să scoată metan din Neptun Deep și să-l livreze în sistemul național românesc de transport al gazelor naturale, cu posibilități de export.

″În anii care vin, vor deveni disponibile volume suplimentare de gaze și în centrul și sud-estul Europei, o regiune în mod tradițional dependentă de livrările rusești prin conducte. La nivelul lui 2027, se așteaptă ca perimetrul offshore Neptun Deep din România să producă 8 miliarde de metri cubi de gaze naturale pe an, în primii săi 10 ani de operare. (...) Asigurarea de surse alternative de aprovizionare de la parteneri de încredere este critică pentru limitarea oricărui impact asupra securității alimentării (al interzicerii importurilor din Rusia – n.r.).
De exemplu, Norvegia, cel mai mare furnizor de gaze al UE, ca și România și Grecia, pot sprijini diversificarea (surselor de gaze – n.r.) în Europa Centrală și de Est, dominată în mod tradițional de gazele rusești, prin intermediul gazoductului Baltic, respectiv a celui Transbalcanic″, se menționa în draftul de plan al Bruxelles-ului privind strategia de renunțare treptată la importurile de gaze din Rusia, analizat de Profit.ro.