Capitalismul a traversat, de-a lungul istoriei, transformări profunde atât în plan spațial, cât și temporal. De fiecare dată, „centrul nervos” al activității economice globale s-a mutat în funcție de dinamica puterii politice, inovația financiară și extinderea rețelelor comerciale.
Dacă la finalul Evului Mediu acesta era localizat în orașe precum Florența și Bruges, în perioada Renașterii s-a deplasat spre Anvers și Veneția, pentru ca în secolul al XVII-lea să graviteze în jurul Amsterdam ului. Ulterior, Londra a preluat rolul dominant în secolele XVIII și XIX, odată cu expansiunea Imperiului Britanic și a piețelor financiare moderne. În secolele XX și XXI, centrul de greutate s-a mutat la New York, devenit simbol al capitalismului globalizat. Întrebarea deschisă rămâne dacă această poziție va fi menținută sau dacă va fi revendicată, în viitor, de orașe precum Shanghai, Singapore, Delhi sau alte hub-uri emergente din Asia.
28 mai Maratonul Fondurilor Europene
4 iunie Eveniment Profit.ro - Piața imobiliară între șocuri și oportunități - Ediția a V-a
Doar o lipsă profundă de cultură economică și istorică, dublată de un egocentrism analitic, ar putea susține că etapa actuală a capitalismului este complet fără precedent. În realitate, capitalismul a oscilat permanent între tendințe de integrare globală și episoade de fragmentare economică. Marile descoperiri geografice au marcat începutul unui capitalism comercial – prima formă de mondializare –, bazat pe rute maritime și schimburi intercontinentale. Ulterior, în a doua fază, capitalismul a devenit industrial, atingând apogeul în perioada 1860–1880, înainte de a fi zdruncinat de conflicte majore: cele două războaie mondiale, Marea Criză și valurile succesive de protecționism. Începând cu anii 1970, odată cu șocurile petroliere și abandonarea convertibilității dolarului în aur, capitalismul a intrat în faza financiară, dominată de dereglementare și mobilitatea globală a capitalului. Astăzi, pandemia de Covid-19, crizele de mediu și noile riscuri geopolitice ar putea semnala începutul unei noi etape – cea a replierii sistemului global, cu trăsături clare de de-globalizare.
Internaționalizarea producției și a schimburilor comerciale, impulsionată de liberalizarea barierelor vamale, reprezintă un vector esențial al economiei globale contemporane. Dincolo de acest proces vizibil, s-a conturat însă o tendință mai profundă: ascensiunea monedei și a finanțelor ca forțe dominante ale perioadei actuale. Supremația capitalului financiar este astăzi atât de pronunțată încât devine tot mai evident că trăim într-o eră definită de influența covârșitoare a banului asupra ordinii mondiale.
Istoria economică globală din a doua jumătate de secolului XX până în prezent poate fi citită ca o succesiune de etape care au condus, prin crize succesive, la instaurarea unui capitalism de tip transnațional. Abandonarea etalonului aur la începutul anilor ‘70, criza datoriilor suverane din anii ‘80, în contextul șocurilor petroliere, și prăbușirea financiară globală din primul deceniu al secolului XXI sunt reperele majore ale acestui parcurs. Deși aflat încă în transformare, acest model evidențiază un fapt esențial: pentru a înțelege dinamica actuală a economiei mondiale, este crucial să analizăm și să înțelegem mecanismele interne ale economiei monetare și rolul central al capitalului financiar în organizarea ordinii globale.
Modelul economic clasic era construit pe existența a doar două categorii de actori: întreprinderile, care produc bunuri și servicii, și gospodăriile, care oferă forță de muncă și consumă rezultatele activității economice. Această schemă organizatorică presupune că echilibrul economic se obține prin interacțiunea liberă dintre aceste două entități, fără a acorda un rol esențial monedei în sine.
Dincolo de această schemă tradițională, economia monetară introduce un al treilea actor fundamentale: instituțiile financiare, în special băncile. Acestea nu mai pot fi privite drept simple canale de intermediere, ci actori cu un rol activ în generarea și reglarea fluxurilor monetare.
Astfel, economia monetară presupune o triadă funcțională:
- Băncile oferă finanțare întreprinderilor, creând bani prin credit și influențând direct capacitatea de producție a economiei.
- Întreprinderile utilizează aceste resurse pentru a achiziționa bunuri și servicii, dar mai ales pentru a plăti salariile.
- Gospodăriile transformă veniturile din salarii în cerere de consum, susținând activitatea economică, dar pot decide să și economisească, afectând astfel viteza de circulație a banilor.
Această nouă arhitectură conceptuală evidențiază faptul că înțelegerea mecanismelor economiei moderne necesită o abordare centrată pe rolul monedei și al intermediarilor financiari. Ei nu sunt doar anexe al procesului economic, ci forțe structurante ale acestuia.
Această repoziționare a monedei vine însă cu consecințe tangibile asupra distribuției veniturilor. În Statele Unite, de exemplu, venitul median al gospodăriilor a crescut, ajustat pentru inflație, cu doar 17,5% între 2007 și 2024, în timp ce profiturile marilor bănci precum JPMorgan sau Goldman Sachs au atins niveluri comparabile cu PIB-ul unor țări întregi, cum ar fi România. În paralel, în România, gospodăriile au cunoscut în aceeași perioadă o creștere reală de aproximativ 67%, pe fondul convergenței economice post-aderare la Uniunea Europeană.
Acest contrast evidențiază nu doar diferențe în traiectoria economică, ci și implicațiile structurale ale unui sistem financiar tot mai dominant. În timp ce sectorul bancar a devenit un veritabil ”arhitect” al circuitului economic, gospodăriile – în special cele din economiile avansate – par a beneficia doar marginal de pe urma acestui model. Această asimetrie reaprinde dezbaterea despre justiția economică și sustenabilitatea unui sistem în care capitalul financiar produce creștere, dar redistribuie puțin. O ilustrare revelatoare a acestei realități este evoluția pieței bursiere americane.
Între 2006 și 2024, capitalizarea de piață a companiilor din indicele S&P 500 a crescut de la 11.25 trilioane USD la aproximativ 51.86 trilioane USD, adică o majorare nominală de 361%. Chiar și după ajutarea pentru inflația cumulată de 58% din aceeași perioadă, creșterea reală a fost de una impresionantă, de aproximativ 190%, ceea ce sugerează o triplare a valorii companiilor din S&P 500. În contrast, așa cum arătam mai înainte, venitul median al gospodăriilor americane a avansat cu doar 17,5% în termeni reali în aceeași perioadă.
Această disonanță între performanța piețelor financiare și creșterea modestă a veniturilor reale ale clasei medii ridică semne de întrebare cu privire la distribuția beneficiilor economice și la capacitatea sistemului actual de a genera prosperitate pentru marea masă a populației.
De asemenea, această discrepanță evidențiază importanța unei abordări informate și strategice în investiții. Investitorii de retail trebuie să fie conștienți de faptul că performanța piețelor financiare nu reflectă întotdeauna realitatea economică a majorității populației. Prin urmare, este esențial să se analizeze nu doar indicatorii de piață, ci și factorii macroeconomici, politici monetare și fiscale, precum și tendințele globale care influențează economia.
În contextul acestei analize, evenimentele recente de pe piețele financiare oferă o ilustrare concretă a dinamicii discutate. Pe 19 mai 2025, piețele americane au reacționat la retrogradarea ratingului de credit al SUA de către Moody's de la Aaa la Aa1, invocând preocupări legate de creșterea datoriei publice și perspectivele fiscale.
În ciuda acestei decizii, indicii majori au înregistrat creșteri modeste: Dow Jones a avansat cu 0,3% la 42.792,07 puncte, S&P 500 a crescut cu 0,1% la 5.963,6 puncte, iar Nasdaq a urcat cu 0,1% la 19.215,46 puncte. În contrast, indicele Russell 2000, care urmărește companiile cu capitalizare mică, a scăzut cu 0,4% la 2.104,43 puncte.
Pe piața obligațiunilor, randamentele au crescut semnificativ, reflectând îngrijorările investitorilor cu privire la stabilitatea fiscală a SUA. Randamentul titlurilor de stat americane pe 10 ani a atins 4,469%, iar cel al obligațiunilor pe 30 de ani a depășit temporar pragul de 5%, cel mai ridicat nivel din noiembrie 2023.
În sectorul energetic, prețurile petrolului au înregistrat creșteri ușoare, cu petrolul WTI la 62,665 USD/baril și Brent la 65,468 USD/baril. În schimb, gazul natural a scăzut semnificativ cu 5,47% la 3,1516 USD/MMBtu. Pe piața metalelor prețioase, aurul a crescut cu 0,99% la 3.235,62 USD/uncie, iar argintul a avansat cu 0,29% la 32,369 USD/uncie.
Aceste evoluții subliniază importanța monitorizării atente a indicatorilor macroeconomici și a politicilor fiscale pentru investitorii de retail. Într-un mediu economic caracterizat de volatilitate și incertitudini, înțelegerea profundă a contextului macroeconomic devine esențială pentru luarea deciziilor de investiții informate și sustenabile.
Prin urmare, investitorii individuali ar trebui să acorde o atenție sporită direcțiilor în care se îndreaptă capitalul instituțional, comportamentului băncilor comerciale și evoluției fluxurilor de capital. Utilizarea instrumentelor precum baza de date EDGAR a SEC pentru a analiza deținerile marilor investitori instituționali sau monitorizarea rapoartelor băncilor centrale poate oferi perspective valoroase asupra tendințelor emergente și sectoarelor cu potențial de creștere.
În concluzie, adaptarea strategiilor de investiții la realitățile economiei globale și la mișcările capitalului financiar este crucială pentru navigarea eficientă în peisajul economic actual.
