Discuțiile dintre firmele de asigurare și asociațiile transportatorilor se învârt, în acest moment, în jurul unui indicator cât se poate de interpretabil: cheltuielile administrative ale firmelor de asigurare. Controversele ar fi putut fi evitate sau cel puțin tranșate din timp dacă ASF nu ar fi schimbat radical și netransparent natura acestui indicator și dacă firmele de asigurare ar fi înțeles că au o mare problemă de eficiență, atât timp cât nu mint atunci când raportează datele către ASF.
23 aprilie - Profit News TV - Maratonul de Educație Financiară. Parteneri: 123 Credit, ARB, BCR, BRD, CEC Bank, PAID, UNSAR, XTB
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Pentru a înțelege de ce ASF și-a creat de una singură o problemă de care nu avea nevoie și de ce firmele de asigurare sunt, uneori, mai “oarbe” decât transportatorii pe care îi acuză, trebuie să revenim la modalitatea de calcul a tarifului maxim pentru RCA.
Nu la formula extinsă comunicată de Autoritate, destinată specialiștilor, ci la componentele ei de bază.
Tariful maxim pentru RCA, pe care ASF a fost însărcinat să îl calculeze este influențat de trei factori esențiali: daunele plătite efectiv, rezervele de daună (sume puse deoparte, pe principiul provizioanelor constituite de bănci pentru a garanta plățile) și cheltuielile administrative (comisioane plătite brokerilor, salariile angajaților, cheltuielile de marketing și promovare etc).
Cu cât acești parametrii au valori mai mari, cu atât și prețul va fi mai mare, având în vedere că legea spune că prima de asigurare trebuie să acopere toate obligațiile și cheltuielile asigurătorilor.
Transportatorii au fost acuzați, pe bună dreptate, că refuză să ia în calcul rezervele, susținând astfel un nivel de preț mai redus, dar această problemă a fost uitată, între timp.
Astăzi, discuțiile se duc pe cheltuielile administrative, iar aici am impresia că asigurătorii sunt cei care refuză să înțeleagă unele lucruri, iar ASF sporește, cumva, starea de incertitudine.
Autoritatea a jucat un fel de ping-pong cu acest indicator, provocând confuzie. La primele discuții avute cu transportatorii, pe 14 septembrie, în prezența vicepreședintelui de atunci, Marius Vorniceanu (aspect subliniat de transportatori din motive pe care nu le dezvoltăm aici) s-a folosit un nivel al cheltuielilor de 25%, nivel fix, preluat din proiectul legii RCA, adoptată de Senat.
Ulterior, însă, tot Autoritatea, constantând că legea RCA nu mai are șanse să fie adoptată, a decis să transforme constanta în variabilă și să o raporteze la propria bază de date.
Prin urmare, nivelul cheltuielilor administrative a urcat la 39,7% trâgând după el și prețul maxim, care a ajuns să fie semnificativ mai mare decât cel convenit inițial. ASF s-a uitat la raportările asigurătorilor într-un anumit interval de timp, a calculat o medie și a emis respectivul procent.
Nu spun că ASF ar fi trebuit să rămână de la început pe varianta plafonată prin lege - nu sunt, în general, adeptul reglementării - dar cred că ar fi trebuit să meargă pe o variantă pe care să nu o schimbe. Transportatorii atât așteptau.
Pe de altă parte, informațiile din baza de date a ASF în ceea ce privește cheltuielile asigurătorilor sunt de două ori interpretabile. În primul rând, ele se opresc la luna iunie 2016. Din septembrie anul acesta, asigurătorii au trecut, în grup, la reducerea masivă a comisioanelor plătite către brokeri. Față de 20-25% din primă la începutul anului, astăzi se plătesc maximum 12%, deci la jumătate. Așadar, în acest moment, costurile asigurătorilor pur și simplu nu mai sunt aceleași cu cele incluse în baza de date a ASF.
De altfel ASF a înțeles acest lucru și a redus deja procentajul cheltuielilor la 30%, după ultimele discuții cu transportatorii. Chiar și așa, însă, lucrurile rămân interpretabile.
Datele privind cheltuielile sunt cele raportate de asigurători și acest lucru le face să nu fie 100% credibile.
Există destul de multe situații, spun oameni implicați în procesul de verificare, când, pentru a justifica un preț mai mare pentru RCA, asigurătorii au urcat cheltuielile administrative, neavând o bază în creșterea daunalității sau a rezervelor. Așadar, dacă se raportează la această bază de date, ASF merge pe încredere.
Dacă și noi luăm de bune raportările asigurătorilor o să vedem că ei au o mare problemă, pe care nu vor sau nu pot să o înțeleagă.
Dacă nu mint atunci când vorbesc despre cheltuieli administrative de 40% înseamnă că sunt total ineficienți, iar această ineficiență se poate transforma rapid într-o problemă de credibilitate. Poate acesta este și unul dintre motivele pentru care piața a ajuns într-un blocaj.
E greu de înțeles pentru clienți că 40 de procente din prima pe care ei o plătesc se duce către alte tipuri de cheltuieli decât cele legate de esența produsului RCA, adică protecția asiguratului.
La ora actuală, există cel puțin o firmă mare din România care, cu tot cu comisionul plătit brokerilor, are cheltuieli de aproape 50%. Jumătate daune, jumătate reclamă, salarii și comisioane. Este, firesc, una dintre cele mai vizibile în spoturile publicitare, dar și una dintre marile dezamăgiri, având în vedere sumele investite în România.
Tocmai despre această firmă se aude că va ieși de pe piața RCA în condițiile plafonării prețului. Poate nu e întâmplător.
