Un executiv de top al companiei energetice suedeze Vattenfall spune că prețurile angro la energie electrică din Germania sunt majorate semnificativ, în comparație cu cele din țări vecine precum Danemarca, de pierderile de producție suferite de parcurile eoliene offshore germane din Marea Nordului din cauza așa-numitului ″efect de dâră″, generat de alte ferme maritime de generare de electricitate din vânt din regiune.
Declarația vine pe fondul înmulțirii și escaladării acuzațiilor de ″furt de vânt″ între marii operatori de parcuri eoliene offshore din Marea Nordului, scrie publicația de specialitate Renew Economy.
În prima parte a lunii, Equinor și SSE s-au plâns că fermele lor eoliene din zonă urmează să sufere pierderi estimate de 778 milioane dolari pe întreaga lor durată de viață, din cauza implementării în apropiere a unui proiect de parc al RWE, și au cerut fie măsuri tehnice de minimizare a efectului negativ al acestuia, fie despăgubiri financiare.
Un studiu al firmei de consultanță Tamarindo Global arată că, numai în apele britanice ale Mării Nordului, proiecte eoliene cu putere instalată însumată de circa 20.000 MW sunt prinse în acest tip de dispute.
Efectul de dâră (wake effect) constă în aceea că, atunci când sunt în funcțiune, turbinele eoliene determină în aval culoare în care viteza vântului este redusă, iar turbulența aerului – accentuată, ceea ce reduce eficiența parcurilor eoliene învecinate. Efectul de dâră se poate propaga pe distanțe mari, de până la 70 de kilometri, și poate determina reduceri de producție de energie de până la 20%, conform Renew Economy.
Marea Nordului, împărțită de mai multe țări occidentale, este, alături de cea Baltică, principalul amplasament avut în vedere în scopul îndeplinirii obiectivului UE de a construi 300.000 MW de parcuri eoliene offshore până în 2050. La asta se adaugă ținta britanică, de 50.000 MW până în 2030.
Însă Marea Nordului este o secțiune finită a oceanului planetar, ceea ce înseamnă că, pe măsură ce se înmulțesc, proiectele eoliene offshore vor fi amplasate tot mai aproape unele de celelalte. Firma de consultanță DNV din Norvegia estimează că, până în 2050, fermele eoliene vor ocupa până la 9% din Marea Nordului, adică o suprafață de peste 60.000 de kilometri pătrați.
Asta înseamnă, în perspectivă, majorarea pierderilor provocate de efectul de dâră, precum și agravarea fenomenului de ″canibalizare″ în ceea ce privește prețurile angro de vânzare a energiei produse, dacă nu vor fi găsite soluții.
Este o problemă de care va trebui să țină cont și România, în procesul de identificare și delimitare a perimetrelor din sectorul românesc al Mării Negre care pot fi concesionate pentru dezvoltarea de parcuri eoliene offshore, aflat încă într-o fază incipientă.
Universitatea britanică Manchester are în prezent în derulare un studiu privind pierderile provocate de efectul de dâră în Marea Nordului, urmând să calculeze cum își afectează reciproc producția parcurile eoliene offshore, precum și pierderile financiare rezultate. Studiul își propune să îmbunătățească metodologiile de stabilire a amplasamentelor proiectelor viitoare, pentru reducerea la minimum a consecințelor negative ale efectului de dâră. În același timp, mai mulți dezvoltatori majori de profil își fac propriile studii.
Pentru minimizarea efectului, este nevoie fie de distanțarea suficientă a parcurilor eoliene cu proprietari diferiți, fie de ajustarea parametrilor lor tehnici, astfel încât fiecare să beneficieze în mod ″just″ de puterea vântului din zonă. Disputele pot fi rezolvate și prin înțelegeri financiare, în care o fermă eoliană situată în amonte plătește compensații uneia din aval, afectată de efectul de dâră al turbinelor celei dintâi.
″În pofida a zeci de ani de dezvoltare a metodologiilor de modelare a consecințelor efectului de dâră, unele voci susțin că aceste modele sunt încă defectuoase și nu pot reda cu acuratețe anvergura și impactul fenomenului. Dezvoltatorii se pot confrunta cu pierderi financiare și cu litigii în justiție pentru <furt de vânt>″, spune Joel Manning, de la compania de consultanță în inginerie K2M.
Cei de la RWE, acuzați că proiectul lor eolian din Marea Nordului va afecta negativ fermele existente ale Equinor și SSE, susțin că fiecare dezvoltator ″trebuie să trăiască cu riscul pe care și l-a asumat″ și că eventualele demersuri de minimizare a consecințelor efectului de dâră nu vor duce decât la o diminuare netă a electricității ″capturate″ din vânturile Mării Nordului, ceea ce ar pune sub semnul întrebării îndeplinirea obiectivelor UE și UK privind majorarea ponderii surselor regenerabile în mixul energetic.
