România a încheiat informal zilele acestea, după o lungă perioadă de negocieri aprinse și complexe cu reprezentanții Comisiei Europene (CE), negocierea în ceea ce privește granturile și împrumuturile alocate prin PNRR, a transmis Marcel Boloș, până la începutul acestei săptămâni ministru al Investițiilor și Proiectelor Europene. Criteriile dure ale CE în ce privește investițiile au evidențiat un risc estimat de pierdere din PNRR a sumei de 7,8 miliarde euro, dintre care cele mai afectate sunt investițiile din domeniile Sănătate, Mediu, Educație, eficiență energetică, infrastructură de transport, digitalizarea IMM-urilor și renovare energetică.
În noul guvern, condus de Ilie Bolojan, conducerea Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene a fost preluată de către Dragoș Pîslaru.
Risc estimat de pierdere din PNRR a sumei de 7,8 miliarde euro, dintre care cele mai afectate investiții sunt:
- Investițiile din domeniul sănătății, cu suma de 920 milioane euro, în special zona de investiții în spitale publice;
- investițiile din domeniul mediului, cu suma de 2,290 miliarde euro, în special infrastructura de apă-canalizare și deșeuri;
- investițiile din domeniul educației, cu suma de 728 mil euro;
- investițiile din domeniul eficienței energetice, cu suma de 1,020 miliarde euro, în special eficiența energetică din clădirile rezidențiale destinate populației și instituțiilor publice;
- investițiile din domeniul infrastructurii de transport, cu suma de 1,980 miliarde euro;
- investițiile din domeniul digitalizării IMM-urilor și renovarea energetică din Repower EU, cu suma de 728 milioane euro.
Declarațiile lui Boloș despre situația PNRR
"La final de mandat, e firesc să las în urmă nu doar cifre, ci și o imagine clară asupra unuia dintre cele mai complexe dosare pe care le-am gestionat: PNRR, care aduce României 28,2 miliarde euro, dintre care 13,2 miliarde bani nerambursabili și 14,9 miliarde euro împrumut. Este o radiografie a unei construcții uriașe, făcută în mers, cu multe speranțe și, uneori, cu pași mai rapizi decât se putea.
Pentru că, așa cum am mai spus, dacă vrem să salvăm ceea ce încă poate fi salvat din PNRR, avem nevoie – mai mult ca oricând – de transparență, asumarea responsabilității și respectarea termenelor.
E un text lung, dar merită citit pentru cei care vor să înțeleagă dedesubturile implementării celui mai complex plan de redresare și reziliență din UE.
Înainte de toate, e necesar să punem încă o dată pe tapet câteva aspecte esențiale ce țin de implementarea PNRR
1. MIPE are DOAR rolul de coordonator național al PNRR. Simplu spus, asigură legătura între ministerele de linie și Comisia Europeană, depune cererile de plată și monitorizează îndeplinirea jaloanelor și țintelor asumate de ministerele de linie. MIPE nu are vreo putere să impună altor ministere respectarea termenelor sau a obligațiilor asumate.
2. Fiecare minister este responsabil pentru ceea ce face – și pentru felul în care își îndeplinește angajamentele. Dacă aceste reforme sau investiții nu sunt realizate, România poate pierde banii alocați domeniului respectiv (școli, spitale, autostrăzi etc.), sau îi poate primi doar parțial.
3. MIPE implementează doar investițiile care i-au fost delegate prin acorduri de finanțare, în special cele din domeniul digitalizării IMM-urilor, instrumentele financiare pentru mediul de afaceri și proiectele de eficiență energetică pentru populație (inclusiv cele din componenta RePowerEU).
Deci nu MIPE implementează jaloane și ținte, reforme și investiții în locul ministerelor de linie (așa ziși coordonatori de reformă și investiții), ca atare responsabilitatea revine fiecăruia, pentru a-și duce la bun sfârșit angajamentele pe care România le are asumate prin PNRR.
Cu aceste clarificări care țin de mecanismele instituționale ale PNRR, în continuare, se pune o întrebare firească: Unde suntem acum cu implementarea PNRR?
Situația implementării în decembrie 2024
Nu am fost niciodată omul explicațiilor prin „grea moștenire”, dar trebuie să prezint realitatea în care era implementarea în decembrie 2024.
1. Ritm foarte scăzut de implementare a investițiilor. Deși vorbim despre investiții vitale pentru modernizarea serviciilor publice și a infrastructurii, suma plătită către beneficiari era de 6,3 miliarde euro, ceea ce înseamnă un progres financiar de 22,41%. Acest nivel, la mai puțin de un an și jumătate de termenul-limită (august 2026), a generat un risc semnificativ de pierdere a fondurilor PNRR, estimat de structurile de specialitate din MIPE la peste 10 miliarde euro.
2. Niciun euro din PNRR încasat în 2024. Încasările nete ale României din PNRR se ridicau la 9,4 miliarde euro, adică 33,45% din totalul alocat, sumă care include prefinanțarea și cererile de plată nr. 1 și 2. Acest nivel de execuție financiară menține România pe unul dintre ultimele locuri în Uniunea Europeană.
3. Cererea de plată nr. 3, complet blocată mai bine de un an. Motivele? Lipsa operaționalizării AMEPIP, întârzierea numirii membrilor în consiliile de administrație din subordinea Ministerului Energiei (43 de persoane, cu semne de întrebare privind posibile conflicte de interese), reforma fiscală pentru microîntreprinderi – deblocată cu dificultate abia la sfârșitul lui 2023 – și reforma pensiilor speciale pentru magistrați, care nici astăzi nu este finalizată. Deblocarea parțială a venit abia în luna mai anul acesta.
4. Cererea de plată nr. 4 cuprinde cele mai importante reforme pentru modernizarea statului și restructurarea cheltuielilor publice: reforma fiscală, taxarea mijloacelor de transport poluante, noua lege a salarizării, Codul Urbanistic, Codul Silvic (care nu poate fi validat fără reorganizarea Romsilva), Legea energiei (care necesită legislație secundară pentru energia offshore), Legea apei, strategia națională de biodiversitate și strategia H2. Toate aceste jaloane și ținte esențiale fac parte din cererea de plată nr. 4 – considerată piatra de temelie pentru continuarea PNRR. Această cerere nu poate fi transmisă Comisiei până la închiderea oficială a procesului de renegociere.
De aici am plecat. Singura șansă a României să salveze planul – renegocierea. Așa cum aproape toate statele membre au decis la un moment dat pentru a se proteja de riscul de pierdere a banilor din bugetul alocat PNRR. Nu e o situație la care doar România s-a înhămat.
Așa am și procedat, începând cu luna ianuarie 2025, am început un proces de renegociere extrem de dificil. Ministerele de linie și-au făcut evaluarea implementării investițiilor încercând să fie realiști cu șansa să termine la timp investițiile pe care le gestionează.
Care e stadiul la zi, când mai avem un an de implementare
1. Încasări efective din PNRR: 10,7 miliarde euro (primele două cereri de plată, prefinanțare și cererea de plată III parțial);
2. Sume suspendate de la CE din cererea de plată 3: 870 milioane euro din care: 330 milioane euro pentru operaționalizarea și funcționalizarea AMEPIP, 231 milioane euro pensii speciale, 227 milioane euro pentru consilii de administrație la Ministerul Energiei și Ministerul Transporturilor;
3. Plăți efectuate către beneficiari pentru implementare PNRR: 8,23 miliarde euro din care grant: 2,4 miliarde euro, împrumut: 3,5 miliarde euro, finanțare publică națională: 1,275 miliarde euro, TVA: 1,170 miliarde euro. Rest de plată, dacă toate investițiile s-ar implementa în procent de 100%, aproximativ 20 miliarde euro într-un an de zile - ceea ce este aproape imposibil;
4. Contracte de finanțare încheiate de către coordonatorii de reformă și investiții nu de către MIPE: 46,990 miliarde euro, din care 19,8 miliarde euro pentru grant, 27,181 miliarde euro pentru împrumut, 8,561 miliarde euro pentru finanțare publică națională, 5,886 miliarde euro pentru TVA;
5. Contracte de achiziție publică încheiate de beneficiari: 24,9 miliarde euro, din care pentru componenta de grant 10,6 miliarde euro, iar pentru componenta de împrumut 14,3 miliarde euro. Aceste valori, pentru cei care sunt cunoscători ai domeniului, includ finanțarea publică națională, cheltuielile neeligibile și TVA;
Ce reiese din aceste date seci? Că suntem înainte cu un an calendaristic față de data de implementare a PNRR și ne confruntăm cu două categorii enorme de risc și anume
1. Riscul de a pierde o sumă considerabilă de bani din PNRR, evaluată de serviciile Comisiei Europene și ale PNRR la suma colosală estimată la 7,8 miliarde euro. Această sumă, cel mai probabil, s-ar tăia din împrumut. Dar pentru România este o veritabilă sursă de finanțare ieftină a investițiilor, având un cost al dobânzii de doar 1,5% - 2%, nu 8% cum ne împrumutăm;
2. Riscul ca învestiții de 26,9 miliarde euro (diferența dintre valoarea contractelor de finanțare de 46,9 miliarde euro și noua valoare actualizată a PNRR adică 20,4 miliarde euro), implementate de ministerele de linie, să rămână fără sursă de finanțare sau să fie continuate cu surse de finanțare din bugetul de stat. Rămâne de văzut ce se va întâmpla din punct de vedere al deciziei guvernamentale.
Zilele acestea, după o lungă perioadă de negocieri aprinse și complexe cu reprezentanții Comisiei Europene, s-a încheiat informal negocierea în ceea ce privește grantul alocat prin PNRR dar și situația împrumutului.
Negocierea a avut loc într-un context dificil, în care Comisia Europeană a impus condiții ferme și riguroase pentru investițiile din PNRR. Această rigiditate a fost accentuată de situația fiscală fragilă a României, generată în principal de lipsa unei corelări între reformele fiscale și cele privind cheltuielile, dar și de ritmul foarte scăzut al implementării investițiilor asumate prin Plan.
Iată în ce au constat aceste reguli:
1. Investițiile care rămân în PNRR, atât pentru componenta de grant, cât și de împrumut, să aibă un progres fizic de minim 50% pentru a securiza pierderea de bani din PNRR;
2. Investițiile din PNRR care continuă cu finanțare din PNRR să poată fi implementate până la data de 31.08.2026;
3. Să securizăm partea de venit pe care nu îl mai dăm înapoi (grant), fără să poată fi absorbit în proporție de 100%;
Pentru România, acest proces a fost – și rămâne – un exercițiu dur, pentru că aplicarea criteriilor impuse aduce cu sine riscul de a pierde o parte semnificativă din fondurile PNRR. Mai grav, unele investiții esențiale pentru dezvoltarea țării – precum autostrăzile, calea ferată, modernizarea școlilor și a spitalelor – riscă să rămână fără finanțare europeană și să fie acoperite, eventual, din bugetul de stat sau din Politica de Coeziune.
Aceste criterii dure pentru investițiile din PNRR au evidențiat un risc estimat de pierdere din PNRR a sumei de 7,8 miliarde euro, dintre care cele mai afectate investiții sunt
a) Investițiile din domeniul sănătății, cu suma de 920 milioane euro, în special zona de investiții în spitale publice;
b) investițiile din domeniul mediului, cu suma de 2,290 miliarde euro, în special infrastructura de apă-canalizare și deșeuri;
c) investițiile din domeniul educației, cu suma de 728 mil euro;
d) investițiile din domeniul eficienței energetice, cu suma de 1,020 miliarde euro, în special eficiența energetică din clădirile rezidențiale destinate populației și instituțiilor publice;
e) investițiile din domeniul infrastructurii de transport, cu suma de 1,980 miliarde euro;
f) investițiile din domeniul digitalizării IMM-urilor și renovarea energetică din Repower EU, cu suma de 728 milioane euro.
Pentru cârcotași, o paranteză despre digitalizarea IMM-urilor coordonată de MIPE: în luna iunie 2023 am lăsat apelul de proiecte în derulare. La revenire, în decembrie 2024, după aproximativ 18 luni, peste 7.000 de cereri de finanțare erau în contractare. În ceea ce privește renovarea energetică gestionată tot de MIPE din capitolul RepowerEU, apelul de proiecte era în derulare. Așa am preluat aceste tipuri de investiții și am încercat să fac ce este omenește posibil pentru ca beneficiarii acestor proiecte să nu aibă de suferit.
Am încercat să propunem proiecte noi de investiții în procesul de renegociere al PNRR, pentru a acoperi pe cât posibil riscul de pierdere de 7,8 miliarde euro pe care l-am explicat mai sus, însă pe fondul situației bugetare, România acest lucru pentru moment nu s-a putut.
Mai mult, nici alternativa plasării celor 7,8 miliarde euro în capitalul Băncii de Investiții și Dezvoltare sau investițiile în instrumentele financiare propuse pentru IMM nu au fost posibile.
Unele dintre aceste contractate de finanțare sunt fără contracte de achiziție publică încheiate, altele sunt cu proceduri de achiziție publică inițiate iar alte chiar au șantierele deschise dar nu au un progres fizic de peste 50% impus în negocieri de către Comisia Europeană.
Din păcate, cei care vor resimți cel mai dur impact al acestei situații sunt beneficiarii contractelor de finanțare – oameni și instituții care și-au pus speranțele în proiecte de investiții asumate cu bună-credință. Proiecte care, fără surse clare de finanțare, riscă să rămână doar pe hârtie.
PNRR se află astăzi într-un moment de răscruce. De acest plan depinde în mare măsură modernizarea României – prin reforme, prin investiții, prin reconstruirea încrederii în capacitatea statului de a livra.
Finalizarea renegocierii cu Comisia Europeană este un prim pas absolut necesar. Apoi, după ce au fost stabilite investițiile care pot fi duse la bun sfârșit, trebuie găsite soluții alternative – fie prin etapizare, fie prin bugetul național, prin fondurile de coeziune sau prin sprijinul Băncii de Investiții și Dezvoltare, pentru celelalte investiții care rămân fără surse de finanțare.
Va fi nevoie, în paralel, de un ritm accelerat de implementare și de o atenție specială acordată coordonatorilor de reformă, acolo unde întârzierile și blocajele au pus în pericol întregul calendar.
Nu este ușor. Și nu se poate rezolva de pe o zi pe alta. Dar, cu răbdare și decizii asumate, România mai poate salva ceva din acest plan."
