România mai are o singură fabrică de bitum rutier, cu o capacitate de aproximativ 75.000 de tone anual. Necesitatea reală, în contextul programelor naționale de infrastructură, este de cel puțin opt ori mai mare: între 600.000 și 700.000 de tone pe an. Diferența e acoperită prin importuri, arată studiul "Deficitul comercial al României", făcut de Călin Costinaș, reprezentant al Grupului de lucru „Competitivitatea lanțului valoric agroalimentar – Produs Românesc".
România importă peste 80% din necesar • Importuri din Grecia, Ungaria, Turcia, Polonia și Austria.
La un necesar de 600 - 700 de mii de tone anual, la noi bitumul pentru străzi se produce la o singură rafinărie - Rafinăria Vega din Ploiești, operată de Rompetrol, care asigură cam 66.000 tone de bitum pe an, inclusiv variante modificate cu polimeri.
România a intrat în ultimii 10 ani, într-un plin avânt al construcțiilor de drumuri rapide, extinzând rețeaua de autostrăzi și drumuri expres.
Studiul citat observă că dezechilibrul nu este o surpriză, ci un efect al lipsei de anticipare.
„Știam că vom dezvolta infrastructura rutieră — pregătim producția de bitum?”, scrie autorul, într-o secțiune în care compară nevoile de dezvoltare cu absența unor reacții industriale coordonate.
De fapt, situația bitumului este doar una dintre părțile unei probleme mai generale: România planifică proiecte de investiții, dar nu își pregătește lanțul de aprovizionare.
Apar licitații, contracte, șantiere, dar materia primă esențială este cumpărată din afară. Nu există nici stimulente, nici mecanisme de sprijin pentru dezvoltarea capacităților locale. Iar în lipsa acestora, deficitul extern se adâncește.
„Accelerarea consumului fără susținere din producția internă stimulează importurile”, notează analiza. În cazul infrastructurii, nu e vorba de consum individual, ci de decizie publică.
Statul investește în drumuri, dar nu creează contextul economic pentru ca o parte mai mare din valoarea proiectelor să rămână în țară. Nu există un plan industrial coordonat care să conecteze cererea publică la oferta internă.
Exemplul bitumului este menționat în document alături de cel al echipamentelor necesare pentru sistemul de garanție-returnare (SGR) — importate aproape integral. Sau al panourilor solare: între 2018 și 2024, România a înregistrat un deficit comercial de 3,7 miliarde de euro pe această categorie, deși sectorul energiei verzi a fost printre cele mai finanțate prin fonduri europene.
Costul nu e doar economic, ci structural: suntem o economie în care cererea publică alimentează indirect industriile altor țări, scrie studiul.
