Încheierea de contracte noi de import de gaze naturale rusești, inclusiv semnarea de acte adiționale la cele existente pentru suplimentarea cantităților comandate, va fi interzisă de la 1 ianuarie 2026, iar livrările efectuate în baza înțelegerilor în prezent în vigoare trebuie să înceteze cel mai târziu la finalul anului 2027, stipulează propunerea de Regulament UE de interzicere graduală a importurilor de hidrocarburi din Federația Rusă, prezentată azi de Comisia Europeană.
″Acest Regulament creează o prohibiție legală clară privind importurile de gaze naturale rusești, constituind un act suveran al Uniunii situat dincolo de controlul importatorilor de gaze, care face ilegală efectuarea de importuri de gaze din Rusia, cu efect juridic direct și fără nici o marjă de manevră pentru statele membre în ceea ce privește aplicarea sa″, scrie în proiect.
Potrivit draftului de reglementare, importurile în baza contractelor pe termen scurt existente trebuie să înceteze până la 17 iunie 2026, cu excepția celor destinate țărilor fără acces la mare (și deci fără terminale de gaze naturale lichefiate – LNG), cum ar fi Ungaria și Slovacia, care sunt, de altfel, cele mai mari oponente ale măsurii. Livrările către aceste țări vor fi permise până la sfârșitul lui 2027.
″Importurile în baza contractelor pe termen lung vor fi oprite până la finalul lui 2027″, a mai menționat Bruxelles-ul.
Dar cum vor putea autoritățile UE să identifice ″molecula″ rusească de gaz? În februarie, ministrul Energiei, Sebastian Burduja, afirma că mulți furnizori de gaze naturale din România care importă volume din afara țării ar avea certificate de origine care atestă că respectivele cantități nu provin din Federația Rusă, însă adăuga că ″molecula de gaz nu are steag″, deci e greu de spus exact care este sursa de extracție a gazelor importate în țară.
Comisia Europeană arată că Rusia este un exportator major de gaze, care însă nu a jucat niciun rol vizibil ca țară de tranzit al gazelor în trecut. Acest lucru se datorează mai multor factori, cum ar fi lipsa infrastructurii de regazeificare, organizarea comerțului cu gaze în Rusia printr-un monopol al exportului prin conducte acordat Gazprom, modelele de afaceri ale companiilor rusești de gaze, care nu se bazează pe organizarea tranzitelor, sau amplasarea geografică a Rusiei.
″Prin urmare, importurile de gaze naturale care sosesc prin punctele de interconectare dintre Federația Rusă și Uniune sunt de obicei originare din Federația Rusă sau exportate direct sau indirect din aceasta. Aceeași considerație se aplică gazelor importate prin punctele de interconectare dintre Uniune și Serbia, deoarece Serbia poate, din motive tehnice, exporta doar gaze de origine rusească către Uniune″, scrie în draft.
În Anexa acestuia figurează o listă de puncte de interconectare pe unde se prezumă că sunt tranzitate doar gaze rusești, cu excepția cazului în care importatorul poate furniza autorităților vamale dovezi fără echivoc că gazele naturale importate provin dintr-o altă țară decât Federația Rusă și au fost doar în tranzit prin Rusia. Printre acestea se numără și cel dintre Bulgaria și Turcia, Strandzha 2 – Malkoclar, parte a gazoductului TurkStream, prin care se efectuează importuri și în România.
″Prin urmare, și ținând cont de stimulentele furnizorilor ruși de a eluda interdicția de import, autoritățile vamale ar trebui, în cazul în care gazele sunt importate prin puncte de intrare rusești sau sârbe, să solicite dovezi clare și lipsite de ambiguitate și echivoce pentru a dovedi originea non-rusă sau punctul de export al gazelor. Documentele depuse ar trebui să permită trasabilitatea gazelor importate până la locul de producție.
Importatorii de gaze naturale ar trebui să fie obligați să furnizeze autorităților vamale toate informațiile necesare pentru a stabili originea și punctul de export al gazelor naturale importate în Uniune. Având în vedere complexitatea informațiilor solicitate, autoritățile vamale ar trebui să aibă dreptul de a solicita importatorilor informații contractuale detaliate, inclusiv contracte de furnizare complete, cu excepția informațiilor privind prețurile, atunci când acest lucru este necesar pentru a înțelege contextul anumitor clauze sau trimiteri la alte dispoziții″, scrie în proiectul de Regulament UE și în Anexa sa.
Ungaria a semnat în martie cu România un acord privind luarea de măsuri solidare de întrajutorare în caz de criză a gazelor, măsuri care pot merge până la sistarea furnizării gazelor către marii consumatori industriali dintr-una dintre țări, pentru menținerea aprovizionării populației și clienților sociali protejați din cea care ar ajunge să se confrunte cu probleme în acest sector.
Prin acordul de solidaritate încheiat cu România, Ungaria s-a pus la adăpost față de riscurile întreruperii livrărilor din partea gigantului rus de stat Gazprom, de care e dependentă pentru două treimi din importurile sale.
Producția viitoare de gaze naturale a României din perimetrul offshore Neptun Deep, cel mai mare din largul apelor românești ale Mării Negre, s-a numărat printre argumentele cu care Comisia Europeană a propus interzicerea importurilor de gaze extrase din Rusia în UE de la sfârșitul anului 2027.
Este anul în care concesionarii OMV Petrom și Romgaz estimează că vor începe să scoată metan din Neptun Deep și să-l livreze în sistemul național românesc de transport al gazelor naturale, cu posibilități de export.
″În anii care vin, vor deveni disponibile volume suplimentare de gaze și în centrul și sud-estul Europei, o regiune în mod tradițional dependentă de livrările rusești prin conducte. La nivelul lui 2027, se așteaptă ca perimetrul offshore Neptun Deep din România să producă 8 miliarde de metri cubi de gaze naturale pe an, în primii săi 10 ani de operare. (...) Asigurarea de surse alternative de aprovizionare de la parteneri de încredere este critică pentru limitarea oricărui impact asupra securității alimentării (al interzicerii importurilor din Rusia – n.r.).
De exemplu, Norvegia, cel mai mare furnizor de gaze al UE, ca și România și Grecia, pot sprijini diversificarea (surselor de gaze – n.r.) în Europa Centrală și de Est, dominată în mod tradițional de gazele rusești, prin intermediul gazoductului Baltic, respectiv a celui Transbalcanic″, se menționa în draftul de plan al Bruxelles-ului privind strategia de renunțare treptată la importurile de gaze din Rusia, analizat de Profit.ro.
