Pe măsură ce inteligența artificială (AI) devine din ce în ce mai capabilă, se pune întrebarea: mai este vreun loc de muncă sigur? scrie editorialistul Tim Harford în rubrica sa „Undercover Economist” din Financial Times (FT).
„M-am convins că probabil cea mai sigură meserie din lume este cea de grădinar”, a mărturisit recent Martin Wolf, comentator economic principal al Financial Times.
Părea logic. Există unele lucruri pe care computerele pur și simplu nu le pot face. A doua zi dimineață, FT a publicat articolul „Grădinile cultivate de AI”, în care descria sisteme inteligente de irigare prin picurare, detectoare de dăunători, sisteme laser pentru sperietori și un robot de plivit alimentat cu energie solară. Oof, exclamă cu umor autorul articolului, citat de News.ro.
Nu este foarte clar în ce măsură sperietoarea laser și robotul de plivit buruieni vor amenința cu adevărat locurile de muncă ale grădinarilor umani, dar perspectiva ne reamintește că există o diferență între un loc de muncă și o sarcină de lucru, scrie Tim Harford.
Majoritatea locurilor de muncă sunt ansambluri de sarcini interconectate.
Un grădinar trebuie să facă totul, de la tuns iarba și plivit, la diagnosticarea infestării cu dăunători, proiectarea unui spațiu exterior sau - cel mai greu dintre toate - comunicarea cu un client dificil. Diferite sisteme de AI l-ar putea ajuta la îndeplinirea majorității acestor sarcini, deși rezultatul probabil nu este dispariția meseriei de grădinar, ci schimbarea formei acesteia.
ÎNTEBĂRI VECHI CARE AȘTEAPTĂ RĂSPUNSURI NOI
Întrebarea este: cum va schimba fiecare nouă aplicație de AI forma activității noastre? Și ne vor plăcea locurile de muncă reorganizate disponibile după această transformare?
Inteligența artificială generativă poate fi nouă, dar aceste întrebări nu sunt. Ele datează încă de la protestele luddiților (persoană care se opunea introducerii de noi tehnologii - n.r.) de la începutul secolului al XIX-lea, când muncitorii textiliști cu înaltă calificare au văzut că mașinile îndeplinesc cele mai grele sarcini ale muncii lor, permițând înlocuirea lor cu muncitori slab plătiți și cu mult mai puțină experiență, reamintește Tim Harford.
Și care vor fi răspunsurile la aceste întrebări vechi? Ele depind atât de tehnologie, cât și de meseria în sine.
Putem trage o lecție din două precedente contrastante: foaia de calcul digitală și căștile de ghidare pentru depozite, precum „unitatea Jennifer”. Foaia de calcul digitală, care a apărut pe piață în 1979, a îndeplinit instantaneu și fără cusur sarcinile efectuate anterior de contabili, iar profesia contabilă a trecut pur și simplu la probleme mai strategice și creative, modelând diferite scenarii și riscuri. Cine nu vrea un contabil creativ?
Unitatea Jennifer este o cască ce ghidează lucrătorii din depozite în timp ce aceștia se grăbesc să ia marfa de pe rafturi, dând instrucțiuni la ureche în timp ce le urmărește ultima mișcare și le ghidează următoarea. Unitatea elimină ultima urmă de efort cognitiv dintr-o muncă fizică solicitantă, care era deja obositoare. Este un contrast puternic față de foaia de calcul digitală, care a eliminat cea mai plictisitoare parte a unei munci variate și care necesită un nivel ridicat de calificare. Lecția este: AI-ul poate face o muncă plictisitoare și mai plictisitoare și o muncă interesantă și mai interesantă.
PRICEPEREA
Noi date și o nouă perspectivă asupra acestor întrebări vin de la cercetătorii MIT David Autor și Neil Thompson. Autor și Thompson încep o nouă cercetare intitulată „Priceperea” („Expertise”) punând o întrebare: ne-am aștepta ca funcționarii contabili și funcționarii de inventar să fie afectați în mod similar de automatizare?
Există mai multe abordări bine stabilite pentru a analiza această întrebare și toate sugerează că răspunsul este „da”. În trecut, ambele tipuri de funcționari petreceau mult timp efectuând sarcini intelectuale de rutină, cum ar fi identificarea discrepanțelor, compilarea inventarelor sau a tabelelor de date și efectuarea de operații aritmetice simple la scară largă. Toate aceste sarcini erau de natură să poată fi efectuate de computere și, pe măsură ce acestea au devenit suficient de ieftine, au preluat aceste sarcini. Având în vedere că aceleași sarcini erau supuse aceluiași tip de automatizare, pare logic ca ambele meserii să se schimbe în mod similar.
Dar nu asta s-a întâmplat. În special, spun Autor și Thompson, salariile funcționarilor contabili au crescut, în timp ce salariile funcționarilor de inventar au scăzut.
CE ÎNSEAMNĂ UN LOC DE MUNCĂ?
Acest lucru se datorează faptului că majoritatea locurilor de muncă nu sunt colecții aleatorii de sarcini fără legătură între ele. Ele sunt pachete de sarcini care sunt îndeplinite cel mai eficient de aceeași persoană, din diverse motive, care nu sunt un mister. Dacă elimini unele sarcini din pachet, restul locului de muncă se schimbă.
Angajații din domeniul de inventariere au pierdut partea din job care necesita cea mai multă educație și formare (aritmetica) și au devenit mai mult niște persoane care aranjează rafturi. Angajații din contabilitate au pierdut și ei partea de aritmetică, dar ceea ce a rămas necesita judecată, analiză și rezolvarea de probleme sofisticate.
Deși același tip de sarcini a fost automatizat, efectul a fost acela de a transforma jobul de angajat în inventar într-unul care necesita mai puțină formare și mai puțină pricepere, în timp ce angajații din contabilitate a trebuit să fie mai buni experți decât înainte.
O ÎNTREBARE AJUTĂTOARE
Îngrijorarea firească pentru oricine speră să aibă un loc de muncă peste cinci ani este ce ar putea face AI-ul acelui loc de muncă. Și, deși există puține certitudini, cadrul conceptual al lui Autor și Thompson sugerează o întrebare de clarificare: pare că AI-ul va prelua partea cea mai calificată a muncii dvs. sau partea necalificată, de care nu ați reușit să scăpați?
Răspunsul la această întrebare vă poate ajuta să preziceți dacă slujba dvs. va deveni mai plăcută sau mai enervantă și dacă salariul dvs. va crește sau va scădea, pe măsură ce munca dvs. de expert va fi devalorizată, la fel cum s-a întâmplat cu luddiții la începutul secolului al XIX-lea.
De exemplu, sistemele generative de inteligență artificială sunt excelente pentru brainstorming. Ele fac conexiuni neașteptate și produc o mulțime de idei variate, eliberând timp.
Dar pentru cineva a cărui meserie oferă ocazional oaze de brainstorming creativ într-un deșert de sarcini administrative mărunte, apariția motoarelor industriale de brainstorming ar putea fi mai puțin eliberatoare.
Sau să luăm în considerare grădinarul. Poate că cea mai grea parte a meseriei sale este să scrie e-mailuri pentru clienții care lucrează la birou și care par mult mai familiarizați cu acest mediu decât cineva care își petrece majoritatea timpului în aer liber. La naiba cu sperietorile cu laser și roboții care smulg buruienile! Grădinarul are nevoie de un secretar AI, care să scrie și să editeze. Iar tehnologia pentru asta există deja, conchide Tim Harford.
