Noi, românii, nu suntem un popr de minimaliști, pentru care spațiul de locuit și dimensiunea lui să nu ridice probleme.
Dincolo de nevoia efectivă a unui spațiu personal în propria casă (fapt care influențează esențial confortul psihologic), avem nevoie de loc pentru toate lucrurile de care credem că nu ne putem lipsi.
Cum rareori suprafața locuințelor satisface din plin această nevoie, apare întrebarea: cum rezolvăm lipsa de spațiu?
Ce soluții de optimizare avem pentru ca viața în spații mici să nu fie un compromis continuu?
Iată ce putem face!
Mulți dintre noi nu știu de unde să caute o rezolvare la problema spațiului și recurg la trucuri vizuale, în ideea că ele ne vor ajuta să construim măcar iluzia unei locuințe spațioase. Așa se ajunge adesea în situația în care cădem pradă unor mituri false în design și aplicăm soluții care pierd din vedere casa pe ansamblu și care, în fapt, nu rezolva principala problemă.
Mituri false în design și soluții vizuale pentru lipsa de spațiu
Căutând cea mai simplă soluție, oamenii ajung să se concentreze pe aspect și pe crearea unei iluzii de spațiu mai larg prin culori sau mobilier. Problema reală – spațiu optimizat versus volumul de obiecte păstrate – este lăsată deoparte aici, dar vom reveni la ea imediat cu soluții concrete.
Astfel, oamenii aleg culori deschise pentru camerele mici sau care par mici din cauza aglomerării de obiecte. Culorile deschise vor face camera mai mare, nu? Poate, dar nu obligatoriu, pentru că se pierd din vedere elemente care influențează percepția asupra spațiului: lumina naturală, culoarea pardoselii și volumul obiectelor din cameră. O cameră mică și întunecoasă rămâne întunecoasă și cu pereții zugrăviți în alb. Mai mult, aceștia vor căpăta o nuanță cenușie și mai accentuată dacă pardoseala este închisă la culoare.
Soluția poate fi greu de digerat pentru mulți români pasionați de case albe sau gri, dar este sprijinită de designeri de renume precum Corey Damen Jenkins, care are un sfat clar pentru astfel de situații: Mergi pe închis! Inclusiv pe tavan se continuă culoarea, dispariția limitei dintre acesta și perete amplificând senzația de spațiu. Contrastul celor cinci pereți (patru laterali plus tavanul) cu o pardoseală deschisă și cu mobilier ori alte elemente colorate vor da profunzime pereților, iar elementele de decor vor ieși superb în evidență.
Alegerea unei culori închise în camerele mici și întunecoase este perfectă mai ales pentru băi și pentru zonele de odihnă, unde lumina nu este oricum un element dorit în cantitate excesivă.
Când camera este spațioasă, dar aglomerarea de obiecte o face să pară înghesuită, trucul este să mergi pe continuitate în culoare, evitând contrastele și rupturile în spațiu care apar mai ales în zonele de depozitare. De aceea devin importante depozitarea închisă și alegerea unui stil unitar pentru tot ce este lăsat la vedere: coșuri și recipiente similare ori din același material, care să nu aglomereze prin diferențele de culori, forme și texturi.
Continuitatea se traduce prin biblioteci și dulapuri în aceeași culoare cu pereții sau perdele și draperii în același ton. O cameră monocromă – adică în mai multe variante ale aceleiași culori – este iar o soluție, pentru că aplică acest principiu al continuității și oferă ochilor o priveliște liniștitoare, prin lipsa contrastelor.
Un al doilea mit fals urmat adesea este că mobila împinsă la perete va face camera să pară mai mare. Sigur, poate fi aici o motivare legată de dorința de a nu ne lovi de mobilierul plasat altfel, dar este și asta o chestiune de obișnuință. Nu spațiul lăsat liber în mijlocul camerei te face să crezi că ai mai mult loc, ci cât de liberă este podeaua.
Da, podeaua este elementul care își fixează, de fapt, impresia asupra dimensiunii camerei, de aceea este important ca ea să fie vizibilă într-o proporție cât mai mare. Ori să pară mai mare, având o culoare deschisă. Băile mici și colorate, dar cu pardoseală albă vor părea mereu suficient de spațioase, exact din acest motiv.
Așadar, ridicăm mobila pe picioare, ca să rămână spațiu liber pe sub ea și căutăm soluții pentru amplasarea mobilierului și altfel decât pe lângă perete.
Urmând latura funcțională, în sufragerie putem folosi canapeaua pe post de separator al zonei de socializare de restul camerei, unde poate fi amenajat un birou pentru lucratul de acasă. Ori putem ancora biblioteca perpendicular pe perete, pentru a o utiliza drept separator, dar și ca spațiu de depozitare.
Soluții concrete pentru o problemă reală de spațiu
Oricât ne-am dori, doar trucurile vizuale nu ajută în soluționarea devăratei probleme cu care ne confruntăm: prea puțin loc pentru toate lucrurile și pentru o viață confortabilă zi după zi. Rezolvarea vine din două direcții concomitent, în care trebuie să acționăm în raport de cât spațiu ne este necesar.
- Optimizăm spațiul pe care îl avem, adaptându-l mai bine la fluxul zilnic al activităților noastre și la nevoia efectivă de depozitare,
- Reducem cantitatea de lucruri în așa fel încât să ne putem încadra în spațiul optimizat.
Înainte de a trece la alte modificări, trebuie să ne asigurăm că felul în care este gândit și organizat spațiul de locuit urmează nevoile și stilul de viață, regăsind în el loc pentru toate activitățile, în raport de volumul și de importanța lor. Această legătură se schimbă în timp, așa că nu e o surpriză că o configurație cândva dorită acum nu mai are niciun rost ori că avem nevoi noi, pentru pasiuni sau ocupații noi. Un copil care începe școala, un job cu program schimbat sau o ieșire la pensie pot afecta serios nevoile noastre de spațiu acasă.
Iată un exemplu real: o familie care locuiește la curte și are copii mici care stau mult timp afară și care are nevoie de un spațiu dedicat pentru mașina de spălat și pentru rufe, dată fiind cantitatea sporită de haine pe care trebuie să o gestioneze. Pentru ei, în mod real, este mai necesară această baie decât o bucătărie pe terasă, în condițiile în care bucătăria din casă are 16 metri pătrați. Amenajarea acestei spălătorii în locul bucătăriei de pe terasă a rezolvat problema hainelor și a redus nevoia de depozitare din restul casei.
Odată clarificată legătura între spațiu și fluxul de activități, trebuie văzut cât din ceea ce depozităm avem efectiv nevoie, eliminând dublurile, obiectele nefolosite de mai mult de 6 luni – un an și pe cele care nu ne mai sunt utile. Iar această operațiune trebuie făcută periodic, pentru a ține sub control cantitatea de lucruri pe care o depozităm.
Pe de altă parte, scoatem maximum posibil din spațiul pe care îl avem orientându-ne spre mobilier adecvat sau adaptând, pe cât posibil, ceea ce avem deja. Adaptările pot viza adăugarea picioarelor, recompartimentarea internă sau vopsirea fronturilor în aceeași culore cu pereții, pentru continuitate din punct de vedere cromatic.
În noua organizare, trebuie să avem în vedere accesibilitatea depozitării: lucrurile de utilizare frecventă puse în locuri greu accesibile nu vor fi folosite vreodată, iar asta le va face inutile. Atenție, în acest context, la rafturile cu adâncime mai mare de 60 cm, unde se blochează adesea obiecte puse prea departe. Solutia este ca ele să fie depozitate în loc în cutii etichetate, care să aibă adâncimea raftului și care să funcționeze ca niste sertare.
Depozitarea pe verticală până la tavan este posibilă atât cu mobilier de serie, cât mai ales cu cel realizat pe comandă. Astfel, valorificăm spațiu la înălțime în care pot sta obiecte cu utilizare sezonieră ori piese voluminoase, precum geamantane, trollere, haine groase.
Mobilierul multifuncțional rezolvă mai multe probleme deodată. Mesele rabatabile ori care se transformă în bibliotecă sau paturile care ziua se strîng cu totul (așa numitele Murphy bed) se găsesc destul de ușor în magazinele de mobilă din România.
Mobilierul pentru spații mici și foarte mici este de mare folos când în locuință sunt zone atipice ori înguste. Există pe piață o sumedenie de rafturi pe rotile care pot susține obicte mici și foarte mici strecurate în zone cu o configurație dificilă. Dar chiar și pe o lățime de 15 – 20 cm se poate organiza depozitare și ar fi păcat să nu căutăm o soluție potrivită în acest scop.
Adesea, astfel de spații sunt suficient de mici sau înguste încât să necesite piese simple și care pot fi construite ușor și acasă, cum ar fi această bibliotecă ascunsă după ușa de la intrare, într-un apartament din Florența.
Reducerea cantității de lucruri și optimizarea spațiului se întâlnesc undeva la mijloc și este greu de stabilit o formulă pe care toți să o aplicăm în același fel. Ce poate fi valabil însă pentru cei care îți doresc o casă mai spațioasă este deschiderea spre soluții neconvenționale, spre noi variante vizuale și, mai ales, spre ideea că adevăratele realizări din viață nu sunt cele care pot fi depozitate pe un raft, într-o casă mereu prea mică.
