Răspunderea solidară pentru datoriile fiscale: noua procedură ANAF

Autor: Florina Ilie, Counsel Stoica Popa & Asociații

Datoria aparține societății. Cine poate fi obligat să o plătească?

Datoriile fiscale ale unei societăți nu rămân întotdeauna exclusiv în sarcina acesteia. În anumite situații, ANAF poate obliga și alte persoane să le achite. Existența unor obligații fiscale restante nu este însă suficientă: organul fiscal trebuie să identifice persoana vizată, fapta care îi este imputată și legătura dintre conduita acesteia și datoriile neachitate.

Prin Ordinul ANAF nr. 1163/2026, publicat în Monitorul Oficial nr. 859 din 14.10.2026, a fost aprobată o nouă procedură privind atragerea răspunderii solidare, care înlocuiește instrucțiunile stabilite prin Ordinul ANAF nr. 127/2014.

Noua reglementare nu extinde cazurile de răspundere prevăzute de Codul de procedură fiscală. În schimb, detaliază ce trebuie să verifice și să probeze organele fiscale, cum se individualizează conduita persoanei vizate și în ce condiții aceasta își poate exercita dreptul la apărare.

Să vedem, așadar, cine poate fi vizat, ce trebuie să demonstreze ANAF și cum se desfășoară procedura.

Nu doar administratorul poate ajunge să plătească

Răspunderea solidară nu îi vizează exclusiv pe administratorii unei societăți. În funcție de situație, ANAF poate urmări și asociații, acționarii, reprezentanții legali, terții popriți sau alte persoane care au contribuit la neplata obligațiilor fiscale.

În cazul unui debitor declarat insolvabil, pot răspunde, printre alții, persoanele care au dobândit cu rea-credință active de la acesta, cele care au provocat insolvabilitatea prin înstrăinarea sau ascunderea activelor, precum și administratorii care, cu rea-credință, nu și-au îndeplinit obligația de a solicita deschiderea procedurii insolvenței. Răspunderea poate fi atrasă și în cazul persoanelor care au determinat, cu rea-credință, nedeclararea ori neachitarea obligațiilor fiscale.

Noua procedură reflectă și Decizia Curții Constituționale nr. 49/2025 privind răspunderea persoanelor juridice aflate în raporturi de control cu debitorul. Curtea a constatat că două dintre situațiile prevăzute de Codul de procedură fiscală nu erau reglementate suficient de clar și puteau conduce la o aplicare discreționară. Din acest motiv, procedura dezvoltă numai ipoteza rămasă aplicabilă, referitoare la dobândirea unor active de la debitor de către o persoană juridică aflată într-un raport de control cu acesta.

Calitatea de administrator, asociat sau acționar nu conduce automat la atragerea răspunderii. ANAF trebuie să identifice fapta concretă, perioada și datoriile vizate și, atunci când legea o impune, să demonstreze reaua-credință și legătura dintre conduita persoanei și neplata obligațiilor fiscale.

Reaua-credință nu se presupune

Atunci când legea condiționează răspunderea de existența relei-credințe, ANAF trebuie să o dovedească prin fapte și probe concrete. Simpla existență a unor obligații fiscale neachitate nu este suficientă. De altfel, prin Decizia nr. 184/2022, Curtea Constituțională a arătat că buna-credință este prezumată, iar reaua-credință trebuie demonstrată pentru atragerea răspunderii solidare.

Noua procedură indică mai multe împrejurări care pot fi analizate: neîndeplinirea repetată sau îndelungată a obligațiilor legale, folosirea disponibilităților bănești în alte scopuri decât plata obligațiilor fiscale, diminuarea nejustificată a patrimoniului, transferul activelor către persoane afiliate ori interpuse, înstrăinarea acestora la valori vădit inferioare valorii de piață sau ascunderea lor pentru a împiedica recuperarea creanțelor fiscale. Folosirea disponibilităților bănești pentru cheltuielile necesare desfășurării activității este însă exceptată.

Aceste împrejurări nu constituie, prin ele însele, dovezi suficiente. Ele trebuie analizate împreună cu documentele existente, situația concretă, atribuțiile persoanei vizate și legătura dintre conduita acesteia și obligațiile fiscale neachitate. Astfel, simplul transfer al unui bun către o persoană afiliată nu conduce automat la atragerea răspunderii dacă ANAF nu demonstrează caracterul imputabil al operațiunii și efectul acesteia asupra posibilității de recuperare a datoriei.

Înainte de decizie, ANAF trebuie să își construiască dosarul

Procedura este desfășurată de organul fiscal care administrează obligațiile debitorului. Alte structuri fiscale pot identifica fapte relevante și pot transmite documentele și constatările lor, însă continuarea procedurii și emiterea deciziei revin organului fiscal competent.

În cadrul verificărilor, sunt analizate situația fiscală și patrimonială a debitorului, precum și conduita persoanelor care ar putea răspunde pentru obligațiile restante. ANAF poate utiliza documente contabile, informații bancare, registre publice, declarații fiscale și date disponibile prin sistemele RO e-Factura și SAF-T.

Dacă există indicii care pot justifica atragerea răspunderii, acestea sunt consemnate într-un referat care trebuie să identifice persoana vizată, faptele și temeiurile legale, perioada analizată, obligațiile fiscale și probele avute în vedere. Numai după aprobarea referatului se trece la audierea persoanei vizate.

Aceasta poate consulta documentele din dosar, poate formula obiecțiuni și poate prezenta informații și înscrisuri în apărare, beneficiind de asistența unui avocat sau consultant. Audierea poate avea loc și prin videoconferință, iar termenul stabilit nu poate depăși 10 zile lucrătoare de la comunicarea notificării, cu posibilitatea prelungirii pentru motive justificate.

Audierea nu este o simplă formalitate. Decizia emisă fără respectarea dreptului persoanei de a fi ascultată este nulă. Procedura poate continua însă dacă persoana refuză în mod explicit să se prezinte sau lipsește la două termene consecutive. După audiere, aceasta își poate prezenta punctul de vedere și în scris, în termen de 5 zile lucrătoare.

O singură datorie, decizii separate

După audiere și analizarea apărărilor formulate, ANAF poate decide continuarea procedurii sau încetarea acesteia. Dacă sunt îndeplinite condițiile legale, răspunderea se stabilește printr-o decizie distinctă pentru fiecare persoană vizată.

Decizia trebuie să arate ce faptă îi este imputată persoanei, care este temeiul legal, ce perioadă și ce datorii sunt avute în vedere, precum și motivele pentru care apărările sale au fost acceptate sau înlăturate. Chiar dacă mai multe persoane sunt urmărite pentru aceleași obligații fiscale, situația fiecăreia trebuie analizată separat.

Persoana vizată nu va răspunde în toate cazurile pentru întreaga datorie a societății. În funcție de situație, răspunderea poate fi limitată, de exemplu, la valoarea activelor dobândite, înstrăinate sau ascunse cu rea-credință.

Decizia poate fi contestată în termen de 45 de zile de la comunicare, inclusiv sub aspectul probelor administrate, al motivării și al îndeplinirii condițiilor legale pentru atragerea răspunderii solidare.

Dosarele în curs nu se întorc la punctul de plecare

Noua procedură se aplică și cazurilor de atragere a răspunderii solidare aflate în curs la data intrării în vigoare a Ordinului ANAF nr. 1163/2026.

Actele procedurale legal îndeplinite anterior rămân valabile, iar efectele juridice deja produse nu sunt afectate. Prin urmare, dosarele începute potrivit vechilor instrucțiuni nu vor fi reluate de la început, însă etapele rămase vor fi parcurse conform noii proceduri.

O procedură mai clară, nu o răspundere automată

Noua procedură oferă reguli mai clare pentru verificarea faptelor, administrarea probelor și stabilirea răspunderii fiecărei persoane. În același timp, aceasta reglementează mai precis modul în care persoana vizată își poate exercita dreptul la apărare înainte de emiterea deciziei.

Răspunderea solidară nu poate fi atrasă numai pentru că societatea are datorii fiscale sau pentru că persoana vizată este administrator, asociat ori acționar. ANAF trebuie să demonstreze, pentru fiecare persoană în parte, fapta imputată, îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege și legătura dintre conduita acesteia și obligațiile fiscale neachitate.

Un material Legal Marketing