Sistemele publice de pensii construite pe modelul solidarității între generații sunt sortite să fie deficitare în viitor, din cauza tendințelor demografice, indiferent de priceperea specialiștilor care le-ar administra, spune, într-un interviu acordat Profit.ro, Paul H. Smith, cel care conduce la nivel global, din poziția de președinte, CFA Institute, cea mai mare asociație a profesioniștilor în investiții din lume. În aceste condiții, crede acesta, este esențial să fie permis generației tinere să iasă complet din sistemele de pensii pay-as-you-go, pentru a evita poveri fiscale uriașe pentru contribuabilii viitorului și agravarea conflictelor între generații.
Profit.ro: În condițiile evoluțiilor demografice din prezent, când populația îmbătrânește, iar oamenii fac mai puțini copii și la vârste mai înaintate decât generațiile anterioare, pot redeveni sustenabile sistemele publice de pensii pay-as-you-go, bazate pe solidaritate între generații, sau sunt acestea condamnate la faliment?
Condamnate ar putea fi un cuvânt prea puternic, dar, în mod clar, aceste sisteme sunt sortite să aibă probleme semnificative. Deteriorarea ratei de dependență în majoritatea țărilor înseamnă că sistemele de pensii publice pay-as-you-go pur și simplu nu mai pot funcționa matematic, iar guvernele de oriunde trebuie să înceapă să educe membrii societății să înțeleagă acest fapt simplu. Ar putea ajunge să fie necesară tăierea pensiilor în plată, perioada activă va trebui prelungită, iar oportunitățile de investiții regândite, astfel încât să crească randamentul investițiilor.
În acest moment, credeți că mai poate găsi cineva soluții pentru a rezolva problema deficitelor sistemelor de tip pay-as-you-go? Dacă, de management s-ar ocupa cei mai buni profesioniști în finanțe, analiști CFA de exemplu, în locul politicienilor?
Cred că profesioniștii în investiții ar face o treabă mai bună în administrarea banilor pentru a obține randamente mai bune. Dar oricât de sclipitoare ar fi strategia de investiții și execuția acesteia, tendințele demografice sunt prea puternice. Indiferent de cine le-ar administra, sistemele de pensii pay-as-you-go vor fi oricum deficitare.
Dat fiind modul de funcționare, în care celor care contribuie acum li se promit beneficii ce vor fi plătite din banii altora, care vor contribui în viitor, sistemele pay-as-you-go au fost considerate similare unei scheme Ponzi. Sunteți de acord cu comparația? La ce consecințe să ne așteptăm?
Sunt similare în modul de funcționare, deși, evident, nu și în intenție. Oricum, rezultatul e același: la un moment dat, muzica se oprește și ultima persoană se trezește că ține o geantă goală.
Ca viitori pensionari în acest sistem, putem spera să încasăm pensii mai mari decât primesc acum părinții noștri?
Este perfect posibil dacă munciți o perioadă mai lungă decât au făcut-o părinții, dacă plătiți o rată de contribuție mai mare decât au plătit ei și dacă aveți parte de randamente mai bune în investiție decât au avut ei. Dar dacă aceste trei condiții se realizează la niveluri egale cu cele reușite pentru generația părinților noștri, atunci nu este posibil și pensiile vor fi subfinanțate.
Cu o povară fiscală în creștere pentru copiii noștri (obligați să ne susțină pensiile în viitor), vă așteptați la agravarea conflictului între generații în anii ce vor urma? Cu ce consecințe?
Cred că aceasta este o îngrijorare reală. Generația mai tânără va fi la putere într-o zi. Se vor uita la generația celor mai bătrâni și-i vor vedea că se bucură de un stil de viață la care ei nu pot decât să viseze. Vor vedea că au în proprietate o casă, că au economii decente și o pensie bună. Aceasta va conduce cu siguranță cel puțin la tendința de a taxa mai puternic generațiile celor mai bătrâni în viitor. Iar bătrânii de atunci se vor supune cu grație, altfel vor fi tensiuni. Ca membru al generației mai în vârstă, cred că suntem datori, pentru copiii noștri, să răspundem acum acestei provocări și să începem rapid să corectăm aceste dezechilibre.
Sistemele de pensii private au fost introduse ca soluție la problemele sistemului public. Dar în țări sărace, așa cum este România, oamenilor nu le rămân mulți bani de economisit după ce își plătesc contribuțiile obligatorii la sistemele publice falimentare de asigurări sociale. Și atunci, cât de realist este să credem că problema poate fi rezolvată de fondurile private doar ca alternativă la sistemul public, fără desființarea acestuia din urmă?
Cred că ar fi folositor un sistem în care poți opta să ieși complet din schema guvernamentală de pensii și să direcționezi contribuțiile către scheme private. Aceasta ar construi încrederea și ar ajuta oamenii să-și asume responsabilitatea propriei bătrâneți.
Dacă desființăm sistemul pay-as-you-go și-i facem pe oameni responsabili, în locul statului, pentru propria bătrânețe, vom crea noi probleme pentru pensionarii actuali. Care e soluția?
Pensionarii existenți va trebui să fie tratați ca o categorie separată, de tranziție, în societate. Guvernul va trebui să rețină fonduri suficiente pentru a continua plata pensiilor către aceștia, dar, probabil, reținând rate mai mici.
Reforma pensiilor s-a dovedit destul de fragilă în țări ca Polonia, Ungaria, unde guvernele au confiscat economiile oamenilor în fonduri private pentru a rezolva problema deficitelor publice. În Romania, contribuțiile la fondurile administrate privat vor fi tăiate anul viitor, din aceleași motive. Ce efecte anticipați?
În mod clar, nu aceasta este schema avută în vedere de cei care au gândit reforma sistemului de pensii. Mișcări precum acestea descrise de dumneavoastră vor duce la colapsul încrederii în sistem și în guvern. Pensiile nu sunt o formă de finanțare guvernamentală și ar trebui protejate prin lege de acest tip de activități. Furtul sponsorizat de stat a avut arareori sau niciodată consecințe fericite!
Care sunt principalele provocări și dificultăți cu care se confruntă azi fondurile private de pensii?
Randamentul investițiilor. Trăim într-un mediu cu rate de dobânzi joase, aproape de zero, care ar putea continua câțiva ani. Aceasta înseamnă că investment returns vor fi de asemenea reduse, iar costurile vor înghiți disproporționat din beneficii. Aceasta este marea problemă: cum să generăm randamente mai mari fără să ne asumăm riscuri inacceptabile.
