Viața la serviciu a unui director de firmă de taxi nu înseamnă doar să ia zilnic decizii, să semneze contracte cu partenerii, să supravegheze activitatea curentă sau să plănuiască diverse strategii de business. Taximetriștii au o viață intensă și uneori poveștile lor de zi cu zi ajung până la director. Lucian Marin, directorul executiv al Taxi Meridian, a scris pentru Profit.ro câteva dintre cele mai interesante și mai amuzantre întâmplări cu care s-au confruntat de-a lungul anilor taximetriștii pe care îi are în subordine. Ce faci atunci când descoperi că pasagerul pe care l-ai transportat câteva sute de kilometri era mort sau când o mamă își uită copilul în mașina ta?
1. Plimbare cu tataia
În urmă cu câțiva ani, un șofer care lucra de noapte staționa în zona Piață Romană când, pe la ora 2-3 dimineață, vine la el un băiat de vreo 25 ani: “Șefule, faci un drum la Medgidia?". "Facem", zice șoferul. "Da', știi", spune băiatul, "eu mai sunt cu un frate și cu tataia al nostru, care a fost la un chef și e băut mangă". "Ok, nu-i problemă", răspunde șoferul, după care băiatul pleacă și revine împreună cu încă un tânăr, amândoi încadrând de umeri un cetățean în vârstă, slab, îmbrăcat în costum, cu o pălărie pe cap și care părea că doarme buștean. Îl bagă repede în mașină între ei și pleacă la drum. Tot drumul au ascultat muzică, au făcut conversație ocazională, călătorie normală. Când au ajuns în Medgidia se lumina de ziua. Băiatul îl dirijează pe șofer: "Fă prima la stânga, următoarea la dreapta" etc.
Șoferul a stat un pic și, după ce și-a revenit, a plecat înapoi spre București. A fost cel mai greu drum cu mașina din viața lui; din 5 în 5 minute i se părea că aude un zgomot suspect în spate, o răsuflare, iar când se uita în oglinda retrovizoare, poziționată acum special către bancheta din spate, se aștepta să-l vadă pe “tataia” acolo …
Lucian Marin, directorul executiv al Taxi Meridian
Lucian Marin, director executiv al Taxi Meridian
2. Reper corect pentru o mașină taxi
Tot în urmă cu câțiva ani, primim într-o seară o comandă la Spitalul nr. 9 din partea unei doamne destul de agitate : “Bună seara, vă rog o mașină în incinta Spitalului nr. 9, Șoseaua Berceni”.
Dispecera: “Unde, mai exact, la intrare?”
Doamna: “Nu la intrare, că am bagaje, nu scrie nimic pe această clădire, este o clădire albă”.
Dispecera: “Sunt mai multe clădiri, toate albe, avem nevoie de un detaliu mai concret “.
Doamna: “Spuneți-i șoferului să vină pe la intrarea principală, merge până la prima intersecție de alei în care vede un câine mare și acolo să facă dreapta până la clădirea albă cu două etaje”.
Dispecera: “Doamnă, vorbiți serios?
Doamna: Cum adică?
Dispecera: Păi dacă între timp câinele pleacă de acolo?"
Doamna: "Nu pleacă. Mă uit eu la el și stă pe loc…".
Una peste alta, dispecera, cu emoții, a trimis mașina la clientă peste câteva minute și, surprinzător, șoferul a găsit-o pe clientă, câinele făcându-și datoria de punct de reper stabil ...
3. Bonă de circumstanțe
Acum vreo doi ani, o doamna tinerică, în față unui mall din București, a chemat un taxi, șoferul a ajutat-o să pună cumpărăturile și doamna s-a urcat cu un băiețel de aproximativ trei ani în spate. Pornește aparatul, ajung la destinație, în față blocului oprește mașina și doamna îi spune șoferului: “Am multe bagaje și sunt singură, și nu am cum să urc și cu ele, și cu copilul, așa că vă rog să stați dumneavoastră cu el până urc la etajul 5 cu bagajele". Zis și făcut, doamna își ia sacoșele pline de cumpărături și intră în bloc, copilul rămâne în mașină cu șoferul, acesta întâmplător fiind unul din cei cu mare dragoste de copii.
Trec 5 minute, trec 10, 15, 20, 30 minute și doamna nu mai vine! Șoferul intră pe stație: “Colega! Rog apel telefonic către clienta mea, întrebați-o dacă n-a uitat ceva la mine în mașină…” După un minut, doamna vine în viteză mare: “Domnule, îmi cer mii de scuze, dar mi-a sunat telefonul când am intrat în casă, m-am luat cu vorba în timp ce-mi aranjăm cumpărăturile, apoi, după ce am terminat convorbirea, am avut senzația că băiatul este acasă în camera lui și doarme!”…
4. Să ne căutăm mașina cu taxiul
Acum câteva luni, într-o noapte liniștită, un coleg aștepta clienții într-o stație de taxi de pe strada Tunari. Din dreptul unui salon de masaj un client coboară împleticindu-se, achită cursa respectivă și se îndreaptă către șofer: “Domnule, te rog frumos să mă ajuți, mi-am pierdut mașina și trebuie să o găsesc!" "V-a fost furată", întreabă taximetristul. "E posibil, dar fie vorba între noi, nu prea mai știu pe unde am lăsat-o…" "Și cu taximetristul de dinainte?" "Am căutat-o puțin, dar n-a mai avut răbdare cu mine". "Bine, hai să o căutăm”. Și cursa începe, aparatul taxează, cei doi se plimbă pe străduțele din zonă, apoi pe alte străduțe, mai depărtate și altele și altele… În timpul mersului, clientul euforic îl altoiește prietenește și râzând pe șofer de mai multe ori cu câte o palmă în piept: “Îmi place de dumneata, e bine că sunt oameni de încredere, care îți sar în ajutor când ai nevoie" etc…” L-a durut două zile pieptul pe șofer.
După ce cutreieră toată noaptea jumătate din oraș, pe aparat suma ajungând pe la 60-70 lei, se lasă păgubaș și cere să-l ducă acasă. Șoferul: “Acum achitați-mi și mie cursa". "Da, bineînțeles”, zice clientul, scotocindu-se prin buzunare. "A, uite portofelul, aaaa… ce n-aiba, e gol“ zice el, arătându-i șoferului portofelul într-adevăr gol, doar câteva acte! "Ia-l dumneata, eu mă duc să aduc banii", îi spune și-i dă portofelul, după care se duce acasă. Șoferul așteaptă 5, 10, 20 de minute, după care se împacă cu situația și se retrage acasă. A doua zi, happy end: șoferul nostru este căutat de client, de data asta în stare fresh, fericit că a găsit până la urmă mașina, după ce și-a adus aminte unde a lăsat-o. Îi achită șoferului de două ori suma cu care rămăsese dator și apoi îl mai întreabă la final, cu o voce nesigură: “Cheia mea de la mașină nu ai găsit-o cumva din întâmplare în taxiul dumitale?"
