Acest ajutor al UE va fi de cel puțin 200 de milioane de euro, a dat asigurări comisarul european al Agriculturii Christophe Hansen.
Însă "acesta este minimul", iar obiectivul este "cel puțin dublarea acestei sume", a declarat el exprimându-și speranța unei unde verzi a statelor și eurodeputaților în iunie.
Cu scopul de a exercita presiuni, organizații agricole s-au adunat marți dimineața în fața sediului Parlamentului European (PE), la Strasbourg, unde UE a prezentat acest plan.
"Comisia Europeană nu înțelege gravitatea situației", a declarat AFP Francie Gorman, un reprezentant al agricultorilor irlandezi.
"Agricultorii nu pot suporta aceste prețuri pe termen lung, iar eu cred că vom asista la o reducere a folosirii îngrășămintelor, ceea ce va antrena o scădere directă a nivelurilor producției alimentare", a avertizat el, alături de aproximativ 100 de manifestanți, scrie News.ro.
Înainte de Războiul din Orientul Mijlociu, 30% dintre îngrășămintele mondiale tranzitau Strâmtoarea Ormuz.
De la sfârșitul lui februarie, prețul fertilizanților a "explodat" în Europa. Cei pe bază de azot costă de-acum în jur de 500 de euro tona, de la 380 de euro în iarnă.
Acestei scumpiri i se adaugă "explozia" costului motorinei pentru tractoare, care a determinat numeroase state să scoată carnetul de cecuri pentru a limita factura.
Comisia Europeană (CE) este supusă unor presiuni puternice.
Războiul "a creat o conștientizare a naturii strategice a sectorului îngrășămintelor", subliniază o lobbyistă de la Yara, unul dintre cei mai mari producători de îngrășăminte din Europa, Tiffanie Stephani.
Acest plan de acțiune vizează, între altele, susținerea producătorilor de cereale, care se află într-o situație deosebit de dificilă.
Mari consumatori de îngrășăminte, ei se află "pe roșu" de trei ani, din cauza efectului combinat al unei recolte de grâu catastrofale în 2024 și unui an 2025 marcat de îngrășăminte foarte scumpe și al unui preț al grâului de sub 200 de euro tona, în Franța, din cauza unei concurențe internaționale crescute.
TAXA PE CARBON NU ESTE PUSĂ ÎN DISCUȚIE
UE importă între 30 și 70% dintre îngrășămintele pe care le consumă, în funcție de tipul de fertilizanți.
Ea vrea astfel să acționeze pe termen mai lung pentru a-și diversifica aprovizionările și a crește producția europeană.
Bruxellesul vrea, în plus, să-și relaxeze regulile cu privire la nitrați și să autorizeze țăranii să folosească mai mult digestat - reziduuri care provin de la metanizarea deșeurilor organice, folosite ca o alternativă la îngrășămintele chimice.
Această relaxare îngrijorează organizațiile de apărarea mediului, care se tem de poluări ale apei.
Referitor la îngrășămintele produse în Europa, Comisia Europeană are de asemenea în vedere "flexibilități" la tarifarea carbonului, cu condiția ca industria să se angajeze să se decarbonateze și să dezvolte îngrășăminte alternative.
În privința îngrășămintelor importate, Comisia nu intenționează, în schimb, să-și suspende taxa pe carbon la frontiere (CBAM), în pofida unor revendicări ale agricultorilor și mai multor țări, între care și Franța.
O suspendare a acestui mecanism este "o falsă idee bună", respinge comisarul Christophe Hansen, care laudă acest instrument împotriva "concurenței neloiale" a altor țări.
Repunerea în discuție a acestei taxe ar deschide totodată o breșă altor sectoare poluante vizate de acest dispozitiv - oțelul, aluminiul, cimentul, electricitatea și hidrogenul.
Iar acest lucru i-a dezavantaja pe producătorii europeni, care încearcă să-și crească producția
Sindicatele agricole, care militau în favoarea suspendării acestei taxe, și-au exprimat "dezamăgirea profundă".
Comisia "observă și ezită acolo unde ar trebui să acționeze", a criticat lobby-ul agricol european Copa-Cogeca.
Uniunea Europeană nu va reveni nici asupra creșterii treptate a taxelor impuse îngrășămintelor rusești și belaruse - la care Bruxellesul vrea să renunțe definitiv -, cu scopul de a priva Moscova de resurse de finanțare a Războiului rus din Ucraina.
Iranul este un producător important de îngrășăminte pe bază de azot și unul dintre cei mai mari exportatori la nivel global. Aproximativ 30% din comerțul mondial cu uree provine din Iran și din țările afectate de blocajul strâmtorii Ormuz.
Experții avertizează că, dacă fermierii nu vor avea acces la cantitatea necesară de uree, producțiile agricole vor scădea inevitabil.
Azotul este principalul nutrient necesar pentru creșterea plantelor. Există stocuri care pot fi utilizate temporar, însă efectele asupra producției agricole ar putea deveni vizibile abia mai târziu în cursul anului.
Dawid Heyl, manager de portofoliu pentru resurse naturale la Ninety One, a explicat că îngrășămintele pe bază de azot sunt esențiale pentru agricultură.
”Poți să sari peste un sezon de potasă sau de fosfați, dar nu poți să sari peste un sezon de azot”, a spus el.
Ureea, unul dintre cele mai utilizate îngrășăminte din lume, este folosită pentru culturi precum porumbul, grâul, rapița și unele fructe și legume. Există o legătură directă între cantitatea de azot aplicată și randamentul agricol.
Heyl a afirmat că actuala criză ar putea avea un impact chiar mai mare decât cel provocat de războiul dintre Rusia și Ucraina.
În 2022, Rusia și Ucraina erau exportatori majori de îngrășăminte, iar sancțiunile asupra exporturilor rusești au agravat deficitul de pe piață și au împins prețurile în sus.
În prezent însă, criza din Orientul Mijlociu afectează simultan mai mulți producători importanți.
Sarah Marlow, director global pentru prețurile îngrășămintelor la Argus, a declarat că aproape 50% din sulful tranzacționat la nivel global provine din această regiune, aproximativ o treime din uree și aproape 25% din amoniac.
Exporturile din Arabia Saudită, Kuweit, Qatar, Iran și Emiratele Arabe Unite sunt afectate de conflict.
Piața sulfului era deja tensionată înainte de izbucnirea conflictului, iar oprirea unor producții și blocarea exporturilor ar putea duce la noi creșteri de preț.
Producția de îngrășăminte este afectată și de lipsa spațiilor de depozitare pentru produsele care nu pot fi exportate, precum și de închiderea unor facilități energetice din Orientul Mijlociu.
Compania QatarEnergy a anunțat recent că va opri producția de uree, după decizia de a suspenda producția de gaz natural lichefiat.
În același timp, China, un alt exportator important de îngrășăminte, a introdus restricții la export pentru a-și proteja piața internă.
Analiștii avertizează că efectele crizei ar putea duce la creșterea inflației alimentare.
Dawid Heyl a spus că stocurile globale de produse agricole sunt relativ ridicate la începutul anului 2026, ceea ce ar putea atenua temporar efectele deficitului de îngrășăminte.
Totuși, dacă randamentele agricole ar scădea cu aproximativ 5% în acest an, nu ar duce neapărat la foamete globală, dar ar provoca o creștere semnificativă a prețurilor alimentelor.
Țările emergente ar fi cele mai afectate, în special statele africane care importă cantități mari de cereale.
India, care importă îngrășăminte pe bază de azot și gaz natural pentru producția internă, este de asemenea vulnerabilă la aceste perturbări.
Heyl a avertizat că economiile emergente din Asia și Africa ar putea avea dificultăți în a suporta prețurile tot mai ridicate ale îngrășămintelor.
Nici Statele Unite nu sunt complet protejate de aceste efecte. Potrivit Institutului American al Îngrășămintelor, aproximativ o treime din îngrășămintele pe bază de azot, fosfați și potasă utilizate în SUA sunt importate.
Un total de 54 de organizații agricole americane i-au trimis recent o scrisoare președintelui Donald Trump, cerând măsuri pentru a reduce presiunile asupra fermierilor în contextul creșterii prețurilor la combustibili și îngrășăminte.
Aceste organizații au avertizat că blocarea strâmtorii Ormuz și perturbările transportului maritim provocate de conflictul din Iran ar putea avea consecințe semnificative pentru securitatea alimentară atât în Statele Unite, cât și la nivel global.
