Nu este suficient ca fiecare dispozitiv să fie performant separat, ele trebuie să lucreze corect împreună.
Televizorul trebuie să fie centrul imaginii
Pentru console moderne, cel mai important este să păstrezi calitatea imaginii. Dacă ai PlayStation, Xbox sau altă consolă capabilă de 4K la rată mare de refresh, conecteaz-o într-un port HDMI potrivit al televizorului, de obicei unul compatibil cu HDMI 2.1, în felul acesta nu pierzi funcții precum 120 Hz, VRR sau HDR, dacă televizorul le acceptă.
Sunetul poate fi trimis apoi din televizor către soundbar sau receiver prin HDMI eARC. Aceasta este schema cea mai comodă pentru multe locuințe moderne: toate sursele intră în TV, iar TV-ul trimite audio către sistem. Condiția este ca eARC să fie activat și setările audio să permită passthrough.
Apple TV-ul poate fi conectat tot la televizor, mai ales dacă acesta gestionează corect Dolby Vision, HDR și eARC. Dacă apar probleme audio, conectarea directă în soundbar sau receiver poate fi o variantă mai bună.
Receiverul sau soundbarul pot deveni hub
Dacă ai un receiver AV modern, compatibil cu toate standardele video de care ai nevoie, poți conecta sursele direct în receiver, iar apoi un singur cablu HDMI merge către televizor. Avantajul este că sunetul ajunge direct în sistemul audio, fără limitările televizorului.
Dezavantajul apare dacă receiverul nu acceptă toate funcțiile video ale consolei. Poți pierde 4K 120 Hz, VRR sau anumite formate HDR. La soundbaruri, numărul de intrări HDMI este adesea limitat, așa că trebuie să alegi cu atenție sursa conectată direct.
Regula simplă este aceasta: păstrează imaginea la calitate maximă și verifică apoi formatul audio primit. Nu presupune că merge corect doar pentru că se aude, ai răbdare să te verifici în meniul sistemului audio și să confirmi acolo formatul real.
