Omul care a renunțat la afaceri de un milion de euro pe săptămână ca să caute sensul vieții

scris 20 sep 2016

Pentru elita agențiilor de turism din Capitală, mutarea lui Cristian Pandel de acum doi ani a părut ciudată și inexplicabilă. La 38 de ani, vârstă la care unii abia intră în business, el a făcut un pas în spate, după ce transformase Christian Tour în cel mai mare turoperator din România. Pandel i-a predat frâiele fratelui său și a renunțat să conducă agenția care vinde de mai mult de un milion de euro pe săptămână pentru a-și face timp să se plimbe cu bicicleta, să citească, să scrie, să stea mai mult cu cei doi copii ai săi și să încerce să găsească răspunsuri la marile întrebări existențiale.

Cu câteva excepții, oamenii din turism care vor să ia legătura cu Cristian Pandel nu îl mai pot găsi la telefon, iar la emailul de serviciu nu mai răspunde. Dacă niciodată nu l-a interesat și de multe ori nici măcar nu a știut cine e ministrul Turismului, pentru că nu s-a dus niciodată să ceară favoruri de la stat, în ultimii ani a vrut să se detașeze chiar și de compania pe care a fondat-o în urmă cu două decenii și pe care a adus-o la nivelul de turoperatorul numărul 1 de pe piața românească.

El a povestit pentru Profit.ro că, prin 2013, s-a hotârât să facă un pas în spate în business; nu neapărat să nu mai vină deloc la muncă și să nu mai facă afaceri niciodată, ci pur și simplu să-și aloce mult mai mult timp pentru viața personală. Când a început afacerile, pe vremea studenției, a pornit, ca toată lumea, cu ideea că o să facă bani, și și-a propus ca atunci când va fi avut suficienți, să se retragă. "Ceea ce nimeni nu mai face niciodată, și nu e bine, pentru că oamenii ajung, cu timpul, tot mai înlănțuiți de afacerea lor". Atunci când a simțit că și el devine din ce în ce mai captiv, că nu se mai gândea la nimic altceva în afară de afaceri și că trăia doar pentru a veni dimineața la birou, a ajunge obosit acasă și a dormi, s-a gândit să se retragă. "Practic, pentru mine și pentru sufletul meu nu mai exista timp", își amintește el.

Cei mai mulți - continuă Cristian Pandel - se gândesc că dacă faci bani trebuie să cheltuiești ca nebunul și să ai o grămadă de vicii. Mulți dintre cei cu bani au diverse vicii, încercând să compenseze cumva din munca și din stresul uriașe și să recupereze din tinerețea sacrificată. El a avut, în schimb, un target foarte clar: când se va apropia de 40 de ani, se va întoarce să facă lucrurile pe care le-a neglijat din lipsă de timp sau pe care nu le-a făcut pentru că nu avea bani. Visa să facă mult mai mult sport, să călătorească mai mult, să citească, să picteze și să scrie cărți. "Mi-am făcut o listă lungă cu lucrurile pe care mi le-am dorit de-a lungul timpului și am început să o bifez".

Confesiunile unui director de hotel all inclusive CITEȘTE ȘI Confesiunile unui director de hotel all inclusive

În 2013 a adus un CEO care să-i ia locul, dar și-a dat seama că în anul acela a muncit mai mult ca oricând, pentru că ajunsese să controleze permanent managerul. După această încercare eșuată i-a predat ștafeta fratelui său, mai mic cu zece ani, care lucra de un deceniu în firmă și știa cum merg lucrurile. I-a cedat acestuia și 20% din acțiuni, el rămânând cu cealaltă parte, dar renunțând la orice funcție de conducere în Christian Tour, unde nu mai are acces la plăți și nici drept de semnătură. Pandel spune că în ultimii doi ani, cu fratele său la conducere, agenția a avut aceleași creșteri ca în fiecare din precedenții 18 ani. Nimeni nu a simțit că el nu a fost acolo. În aceste condiții, și-a permis ca timp de săptămâni întregi, unori chiar și de câteva luni, să nu treacă deloc pe la birou. "Îmi permit să am grijă și de mine și îmi permit să nu mai stau închis într-un birou, pentru că în România e greu să fii liber. Din 2013 am înțeles că nicio firmă nu are valoare atâta timp cât e condusă de un one man show. În ultimii trei ani, și eu, dar și fratele meu, am delegat sarcinile, și dacă suntem plecați amândoi trei săptămâni, nu se simte", spune Pandel.

În perioadele mai lungi în care s-a rupt total de afaceri s-a ocupat exclusiv de proiecte personale, care nu au nicio legătură cu business-ul. Unul dintre ele a fost "El Camino", la care visa de mulți ani - un drum inițiatic de peste 800 de kilometri, care începe din Pirinei, de la Saint-Jean Pied de Port (Franța), străbate nordul Spaniei și se încheie la moaștele Sfântului Iacob din Santiago de Compostela. Pandel a parcurs în primăvară distanța de 816 kilometri cu bicicleta, timp de două săptămâni. Inițial stabilise să meargă singur și pe jos pe "Drumul regăsirii", cum se mai numește, dar în ultimă fază a decis să plece împreună cu soția. Ca să nu lipsească prea multă vreme de lângă copii, au hotărât să străbată El Camino cu bicicletele.

Au dormit în hoteluri și într-un fel de refugii pe care le-au găsit pe traseu, adăposturi cu zeci de oameni într-o încăpere. În timp ce-l străbătea, Pandel a înțeles că El Camino e ca drumul vieții: urci, cobori, ai bucurii, te întristezi, iar trăirile de pe traseu sunt aceleași ca într-o viață de om. "Practic, vezi întreg parcursul vieții tale, cu bucurii și greutăți", spune el. Își amintește cum, la un moment dat, urcau pe un munte abrupt și le era foarte greu, iar el a simțit nevoia să renunțe. A scos ghidul din rucsac ca să vadă cum se numește piscul care îl face să se întoarcă din drum. Când a aflat că se numește "Muntele Iertării" a renunțat să renunțe, iar mai târziu a ajuns, însetat, la o fântână. A încercat să scoată apă, dar era secată. S-a uitat din nou în ghid; ajunsese la "Fântâna renunțării". În timp ce urcau pe Muntele Iertării, au văzut ceva ciudat pe drum, ca un fel de șarpe greoi, și au oprit brusc bicicletele. Erau șapte omizi mari, una în spatele celeilalte, care mergeau în șir indian perfect în direcția Santiago, de parcă ar fi fost și ele într-un pelerinaj.

Nihil sine Deo CITEȘTE ȘI Nihil sine Deo

Tot timpul, spune Pandel, în afaceri ai momente în care vrei să renunți, dar Dumnezeu îți dă puterea să te concentrezi și să ajungi unde îți dorești. "Ce-ar fi fost să renunț să urc muntele ăla? El Camino e, de fapt, firul vieții, iar la sfârșit, când ajungi unde ți-ai dorit, îți dai seama că drumul în sine e important, nu finalul. Nu povestim niciodată că am ajuns la Santiago de Compostela, ci ne amintim că am străbătut acel drum și vorbim despre frumusețea lui". După fiecare obstacol întâlnit se gândeau să renunțe, însă în ziua următoare o luau de la capăt.

Cristian Pandel a renunțat să mai conducă Christian Tour, agenția cu vânzări de 60 de milioane de euro pe an, dar și-a câștigat libertatea. Face sport în fiecare zi, merge 20-30 de kilometri cu bicicleta, apoi înoată timp de o oră, după care, dacă nu trece pe la birou, citește sau scrie la o carte. Îi place foarte mult Garcia Marquez, căruia i-a parcurs toată opera, dar acum recitește "Confesiunile" Sfântului Augustin. Spune că în ultimele săptămâni l-a chinuit foarte mult întrebarea de unde provine răul. "Dumnezeu a făcut totul, Dumnezeu știe totul și Dumnezeu e veșnic, deci de ce Dumnezeu nu a eliminat răul? Mă învârt în acest cerc, iar Sfântul Augustin mi-a dat un unghi de abordare special".

După prânz se ocupă de cei doi copii ai săi - merge cu ei la tenis, cu bicicleta sau prin parcuri. Își petrece foarte mult timp cu copiii. "Am copii mici, 7 și 5 ani. Toți care intră în business pornesc cu ideea că se vor bucura de bani, dar toți care ajung la un anumit nivel devin obsedați de business-ul lor și nu se mai retrag. Când ajung la o anumită vârstă, au un mare regret: că nu și-au petrecut destul timp cu copiii lor. Am auzit asta de mii de ori și nu vreau să ajung așa", afirmă el.

E foarte important, mai spune Pandel, ca banii să nu te schimbe. Nu mănâncă mai mult decât înainte și nu cheltuiește mult mai mult. Are o viață destul de austeră, i se spune "Călugărul" printre prieteni. Nu merge la cazinouri, nu fumează și nu bea alcool. În ultimul timp face foarte mult sport extrem. Acum două luni era cu ATV-ul în Făgăraș și l-a lovit cineva cu mașina. "Am leșinat, m-a luat SMURD-ul și m-a dus la spitalul din Făgăraș, dar Dumnezeu m-a scăpat. Dacă Dumnezeu consideră că mai ai treabă pe aici..."

Nimeni în oglindă CITEȘTE ȘI Nimeni în oglindă

Nu se simte milionar și nici n-ar vrea să fie perceput așa. Important e să fii împăcat cu tine însuți, spune. Acum se duce la birou cu plăcere, dar în urmă cu trei ani devenise apăsător. "Stau cu managerii, discut, luăm decizii și le spun: <<Ok, accept ce ziceți voi, dar vedeți că săptămâna viitoare nu sunt deloc aici>>".

Își amintește că atunci când avea 20 de ani, toți prietenii se distrau în cluburi, dar el nu putea să iasă. Adormea epuizat, pentru că toată ziua lipise afișe cu oferte de vacanțe, pe stâlpii din centru. Mânca doar o singură dată pe zi, pentru că nu avea timp. În primii ani nu avea bani ca să ia taxiul până acasă. "Mergeam cu metroul și mă uitam la fiecare om din fața mea, la pantofii lui, încercând să ghicesc ce meserie are". Înainte, în vechea sa viață, călătorea tot timpul, dar pentru el asta însemna doar a fi la muncă. Era atât de ocupat cu contractele pe care le semna încât aduna șase luni pe an de stat pe litoral, în Grecia și Turcia, dar nu intra nici măcar o singură dată în apă.

"Ceea ce mi-am dorit profesional cu Christian Tour am realizat: suntem lideri de piață, mi-am atins scopurile și acum îmi caut sensul vieții. Îmi caut un alt drum, care nu neapărat înseamnă business. Nu mai caut bani. Eu nu cheltuiesc mai mult decât un middle manager de la o agenție de turism. Toate profiturile de la agenție le reinvestesc", spune el. Pandel nu crede că trebuie să acumuleze și să lase foarte mult copiilor, pentru că s-ar putea să-i strice. Cea mai bună moștenire pe care le-o poate lăsa sunt investițiile în educația lor și să le acorde cât mai mult din timpul său.

Deși poate părea ciudat și plictisitor ca un bărbat de 40 de ani să nu se ducă zile întregi la muncă, Pandel spune că nu e deloc așa. Și-a câștigat acest drept muncind pe brânci două decenii. Sunt atât de multe lucruri pe care și-a dorit să le facă în ultimii 20 de ani și nu a reușit, iar aceste lucruri mici devin uneori mai importante decât marile realizări.

"Pe ultimii doi ani, în care m-am retras din business, mi-i aduc mult mai bine aminte decât pe primii 20. Ultimii doi ani mi-i aduc aminte zi cu zi, iar din cei 20 îmi amintesc doar câteva chestii". El crede că parcursul său e firesc. La început trebuie să alergi după carieră, dar de la o vârstă încolo cel mai important este să meditezi asupra sensului vieții și să faci și ceva pentru sufletul tău. Iar pentru căutările acestea îți trebuie poate mai multă tenacitate decât pentru a vinde de zeci de milioane de euro. E un drum anevoios, un El Camino pe care omul, ca o omidă lentă și fragilă, îl străbate fără să știe unde duce. "N-am găsit încă sensul vieții", mărturisește Cristian Pandel, "dar îl caut în continuare".

viewscnt

Informaţiile publicate de Profit.ro pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea în lead a sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.

Afla mai multe despre
cristian pandel
christian tour
afaceri
retragere