Noua legislație privind dividendele, care permite firmelor să le distribuie după încheierea fiecărui trimestru al anului, reprezintă o normalizare a situației, întrucât decizia economică de a distribui sau nu dividende în cursul anului ar trebui să revină investitorilor și nu statului. Totuși, firmele care vor apela, probabil, cel mai des la acest tip de distribuție sunt cele mici, în contextul în care anumite companii, precum cele listate, trebuie să îndeplinească cerințe de raportare destul de costisitoare. Schimbarea este benefică societăților comerciale românești, deoarece va elimina multe dintre situațiile artificiale, cum sunt renumitele „cheltuieli de protocol” nedeductibile fiscal sau „avansurile către acționari”, afirmă, într-o analiză transmisă Profit.ro, Valentina Radu, partener taxe, Barin.
23 aprilie - Profit News TV - Maratonul de Educație Financiară. Parteneri: 123 Credit, ARB, BCR, BRD, CEC Bank, PAID, XTB
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Se aproprie finalul trimestrului III al anului, primul trimestrul în care România permite societăților românești să distribuie și să plătească dividende în cursul anului în baza situațiilor financiare interimare.
Companiile care au obținut profit în cursul anului 2018 sau care dețin profituri nedistribuite din perioadele anterioare, pot decide, după încheierea trimestrului III 2018, distribuția de dividende ulterior aprobării situațiilor financiare interimare.
Cu siguranță, decizia de a distribui sau nu dividende trimestrial poate fi influențată de mulți factori interni subiectivi, de industria în care societatea în cauza activează dar și de mărimea companiei sau planurile acționarilor, costurile fiscale aferente acestei distribuții sau estimarea rezultatului anual al societății până la decembrie a anului în care se ia o astfel de decizie.
Nu ne așteptăm ca acordarea dreptului prin opțiune de a plăti dividende în cursul anului să conducă în majoritatea cazurilor la decizia efectivă a unor companii de a le plăti în fiecare trimestru. Situația altor țări care permiteau încă din anii 90 o frecvență mai mare de distribuție de dividende, ne învață că la nivelul unei întregi economii naționale, frecvența de distribuție a dividendelor tinde să fie procentual mai mare în categoria semestrială, urmată de distribuție anuală și abia ulterior trimestrială (cu excepția SUA unde rata de distribuire înclină spre trimestru).
Evident, distribuția dividendelor semestrial sau anual ar atrage costuri mai mici privind respectarea regulilor de conformitate/întocmire situații financiare și auditare, acolo unde este cazul.
Valentina Radu, partener, Barin
Mult mai puțin întâlnite sunt situațiile de distribuire de dividende de patru ori într-un singur an financiar, pentru fiecare trimestru, și de cele mai multe ori aceste cazuri, acolo unde există, sunt influențate de industrie sau decizii de investiții ale acționarilor.
Cu toate astea, consider că modificarea legislativă este una benefică societăților comerciale românești, care va elimina situațiile artificiale cum ar fi renumitele „cheltuieli de protocol” nedeductibile fiscal sau„avansurile către acționari”.
Nouă legislație dă Cezarului ce este al Cezarului: în fapt, decizia economică de a distribui sau nu dividende în cursul anului ar trebui să revină investitorilor și nu statului, acesta din urmă fiind nevoit să asigure modalitățile adecvate de control și să implementeze principii de conformare la noile drepturi – regularizarea sumelor achitate deja în termen de 60 de zile de la aprobarea situațiilor financiare anuale, necesitatea întocmirii situațiilor financiare interimare la aprobarea distribuirilor, auditarea aestor situații financiare, sau impunerea de contravenții, dobânzi penalizatoare și sancțiuni proporționale pentru nerespectarea acestor obligații atât în sarcina companiilor cât și în cea a acționarilor.
O astfel de modificare legislativă era de mult așteptată și benefică mediului de afaceri care încă de la apariția legii societăților comerciale, simțea nevoia unei mai mari flexibilități asupra profiturilor obținute, practică de a distribui mai devreme de un an dividende fiind implementată în majoritatea țărilor, cu consecințe favorabile în ceea ce privește crearea structurilor de grup, reinvestirea capitalului și stabilirea politicilor fiscale.
Dezvoltările din domeniul tehnologiei, blockchain și inteligență artificială vor fi în viitorul apropiat extrem de disruptive pentru mediul de afaceri, vedem deja start-upuri în domeniul IT care se extind într-un ritm amețitor: investiție, dezvoltare și exit într-un singur an. Existența unor facilități de distribuire a profiturilor într-un termen mai scurt decât un an și jumătate nu face decât să răspundă acestor nevoi și flexibilizează piața și libera circulație a capitalurilor.
La ce trebuie să fie atent un investitor
Mai mult, privită prin ochii unor investitori interesați, o societate ce și-a permis să distribuie dividende constant în cursul anului și să continuă menținerea unor rezultate financiare bune în condițiile asigurării unor fluxuri de numerar pozitive, indică o stare de sănătate excelență care merită investiția sau cel puțin atenția lor.
Din perspectiva investițională, e util, de asemenea, să ne uităm la doi indicatori financiari relevanți și anume, rata de distribuire a dividendelor, calculată prin împărțirea dividendelor unei societăți per acțiune cu rezultatul financiar per acțiune, și, respectiv, rata de acoperire a dividendelor, care arată cât de sigur este faptul că dividendul se bazează pe fluxul de numerar generat de companie.
Rata de distribuire a dividendelor arată cât de mult din profitul societății este plătit acționarilor în dividende. Orice raport de peste 50% poate fi un semnal de alarmă. Cu toate acestea, în industria utilităților, spre exemplu, care teoretic trebuie să arate niște rezultate stabile, rata de distribuire ar trebui să fie mai ridicată spre deosebire de firmele în expansiune care își păstrează o mare parte din rezultate pentru investiții noi viitoare sau achiziții. Evident, ar trebui să observăm ca societățile mature și stabile din piață să aibă o rată de distribuire ridicată, pe măsură ce posibilitățile de investiții noi se diminuează.
Rată de acoperire a dividendelor - adică fluxul de numerar per acțiune împărțit la dividende per acțiune - arată cât de sigur este faptul că dividendele se bazează pe fluxul de numerar generat de companie și astfel, ne poate ajută să evaluăm cât de mult se pot acoperi acestea din sumele de bani generate de societate. Cu cât este mai mare acoperirea dividendelor de plată din fluxul de numerar, cu atât mai bine. Un indice de acoperire a dividendelor de peste 100% ar fi, bineînțeles, ideal.
În concluzie, trendul la care ne așteptăm este ca microcompaniile să fie mai înclinate să decidă să plătească dividende în cursul anului, în lipsa obligativității de a audita situațiile financiare interimare și a nevoilor acționarilor de încasare efectivă a dividendelor, pe când societățile listate la bursă sau altele care au obligația conform legii să auditeze situațiile financiare interimare, vor cântări decizia cost/ timp versus beneficiu adus din distribuția trimestrială în schimbul celei anuale.
Va fi interesant de urmărit situațiile în care rezultatele financiare de la finalul anului sunt diferite de situația interimară la trimestrul în care s-a decis distribuirea de dividende și cum vor fi abordate situațiile în care actionarii nu mai pot returna sumele de bani din lipsă de fonduri sau cele în care impozitul pe dividende de 5% achitat deja prin reținere la sursă de către societăți nu mai este implicit datorat sau este datorat într-o măsură diferită, în lipsa profiturilor la finalul anului la nivelul dividendelor distribuite deja.
