În China a fost introdusă plata biometrică, inclusiv plata cu palma.
Cum funcționează: sistemele scanează venele și liniile unice din palmă (asemănător cu amprenta digitală, dar mai greu de falsificat).
Odată ce palmă este înregistrată într-o aplicație (de obicei legată de Alipay sau WeChat Pay), utilizatorul doar își apropie mâna de scanner și plata se face automat.
Alipay (grupul Ant, legat de Alibaba) și WeChat Pay (Tencent) au început să testeze și să implementeze terminale de plată cu palma. Mai recent, și Amazon a lansat ceva similar în SUA („Amazon One”), dar în China a prins mai repede pentru că plățile mobile erau deja normă.
Această plată “cu palma” este folosită deja în supermarketuri, cafenele, metrou, săli de sport și chiar campusuri universitare. În unele orașe chineze poți intra la metrou doar cu palma, fără bilet sau telefon.
La prima vedere, această metodă de plată are multe avantaje: nu mai ai nevoie nici de portofel, nici de telefon, e mai rapid decât scanarea unui cod QR, biometria palmei este considerată mai sigură decât recunoașterea facială (mai greu de copiat).
Însă există și multe controverse și riscuri privind această plată. Se ridică întrebări despre protecția datelor biometrice, mai ales într-o țară unde supravegherea digitală e intense și există temeri că datele pot fi folosite pentru monitorizare guvernamentală sau marketing agresiv.
Deși plata cu palma e promovată ca fiind mai sigură decât codul QR sau recunoașterea facială, există totuși riscuri și vulnerabilități.
Fraudarea acestei metode de plata este posibilă, dar este foarte costisitor de realizat
Este vorba de clonarea datelor biometrice. Palmă are un model unic de vene și linii. Dacă cineva reușește să obțînă aceste date (prin scurgeri de la operator sau prin hack), ele pot fi folosite pentru a crea o copie digitală sau chiar o mâna artificială care păcălește senzorul. În teorie e mai greu decât cu amprentele, dar nu imposibil (au existat cercetări cu vene artificiale din silicon).
De asemenea, hackerii pot încerca să compromită terminalele sau serverele unde sunt stocate datele biometrice. Odată ce datele biometrice sunt furate, nu mai pot fi schimbate (nu îți poți „reseta palma” că o parolă).
În acest sens se vorbește deja de „deepfake biometric” cu experimente în care se generează modele 3D realiste ale unei palme, pentru a păcăli cititoarele. În combinație cu AI, riscul de reproducere falsă ar putea crește în timp.
