Universitatea Ecologică din București (UEB) a fost prima instituție de învățământ superior din România care a inițiat și dezvoltă o filieră de excelență universitară consacrată dreptului inteligenței artificiale (prin cursuri de licență, masterat, doctorat și post-doctorale), iar aici s-au publicat primele manuale aferente domeniului dimensiunilor juridice ale noilor tehnologii.
Promotorul acestui învățământ juridic și al cercetării științifice consacrate revoluției juridice a AI este prof. univ. dr. Mircea DUȚU, directorul emerit al Institutului de Cercetări Juridice al Academiei Române și Președintele Universității Ecologice din București, care a abordat, din perspectiva experiențe sale academico-științifice, problema provocărilor și dilemelor universității în fața impactului noilor tehnologii avansate, ce par să pregătească o mare mutație generațională.
În opinia acestuia, exprimată într-un interviu acordat platformei juridice.ro, universitatea – una dintre cele mai vechi și importante instituții sociale, care a manifestat de-a lungul timpului o capacitate extraordinară de adaptare la particularitățile diverselor culturi și la exigențele diferitelor epoci – este supusă de data aceasta unor transformări a căror amploare, profunzime și ritm de producere sunt nemaiîntâlnite. Iar evoluțiile rapide și radicale, chiar de ruptură, induse de noile tehnologii, amenință însăși supraviețuirea almei mater. De aceea, profesorul Mircea DUȚU este de părere că, în pofida unei istorii milenare de reziliență și adaptare, modelul tradițional universitar se confruntă cu provocări majore la adresa misiunilor sale de educație, cercetare și de dezvoltare societală.
Etica universității va trebui să integreze multiple forme de inteligență
În aceste condiții, AI generativă lansată în toamna anului 2022 – ChatGPT al lui Open AI – implicațiile sale și eroziunea încrederii sociale pe care o favorizează reclamă un nou model de învățare și formare, centrat pe metode și formule inovatoare, programe de cercetare regeneratoare și asupra coerenței democratice și a culturii adaptative.
În plus, în fața noilor provocări, universitatea trebuie să adopte o etică de „rețea”, care să favorizeze ecosistemele ce integrează multiple forme de inteligență (umană, artificială și legată de viu), conectând perspectivele intergeneraționale și promovând leadershipul etic prin intermediul rețelelor mondiale.
Mircea DUȚU mai remarcă faptul că universitatea de azi s-a forjat în societatea vest-europeană și a devenit un vehicul de producere și reproducere a elementelor modernității: formarea decidenților și a elitelor tehnologice și manageriale, cercetarea științifică de vârf care a susținut și promovat paradigma evoluției în curs. De aceea, ea mai degrabă face parte din problemă decât din soluție.
Tensiunile persistă și se intensifică mai ales între ceea ce ne promit – leadership cultural, cercetare de vârf, ameliorare socială – și ce îndeplinesc – acțiune adecvată pentru a evita conflictele intergeneraționale și a asigura progresul social general. În acest sens se remarcă cel puțin două tendințe majore: faptul că masificarea învățământului superior, asociată cererii crescânde de cunoștințe avansate, a catapultat universitatea spre un rol major și la scară globală, și faptul, complementar, că cererea de învățământ superior și cercetare a explodat, de la 32,5 milioane de studenți în 1970 la mai bine de 220 de milioane în 2020.
Așadar, vârsta de aur a universității și-a atins limitele, crizele multiple îi impun redefinirea rapidă a obiectivelor, iar tranziția accelerată și restructurarea e marcată de revoluția IA și de noua ordine impusă de aceasta, care o va depăși pe cea digitală prin progresul extraordinar al modelelor lingvistice mari (LLM) tot mai creative (text, imagine, cercetare etc.) și mai autonome.
Revoluția AI generează o criză existențială a universității
Evoluția modelelor de AI spre una generală, capabilă să preia majoritatea sarcinilor intelectuale și cognitive, generează provocări radicale, mai arată Președintele Universității Ecologice. Modelele educative actuale vor fi repede depășite și, odată cu învățământul personalizat care folosește AI, universitatea continuă să piardă din monopolul de transmitere a cunoștințelor. Iar în fața unui savoire hiperaccesibil se impune să treacă de la funcția de eliberare de diplome și de întocmire de certificate la cea de transformare, de mentorat și de explorare colectivă.
AI nu se mărginește la accelerarea cercetării, ci devine principalul factor al acesteia și pune sub semnul întrebării poziția universității de principal creator de cunoștințe, care trebuie să treacă de la statutul de producător al acestora la cel de actor etic, creator de sens, interpretând și orientând impactul descoperirilor induse de AI. De aceea cunoașterea va fi mai puțin un „avantaj concurențial”, cu atât mai mult cu cât noua tehnologie va depăși probabil oamenii în cazul unui număr tot mai mare de sarcini analitice și de rezolvări de probleme, făcând ca numeroase competențe deprinse/învățate la universitate să devină învechite.
În ceea ce privește educația, se impune ca ea să treacă de la memorizare și expertiză la cultura înțelepciunii, de la creativitate și raționament etic la domenii unde omul trebuie să joace un rol cheie. Iar criza sănătății mentale riscă să se agraveze pe măsură ce internetul minții, al obiectelor și în viitorul apropiat internetul cuantic invadează mediul academic-universitar și educațional. Proliferarea AI și a platformelor media sociale intensifică anxietatea, alienarea și problemele de identitate în ansamblul societății și tinerii devin tot mai vulnerabili.
În aceste condiții s-ar putea ajunge, in extremis, la abandonarea școlii, inclusiv cea universitară, și la inventarea altor moduri de formare și instruire. În sprijinul acestei idei, Mircea DUȚU amintește lucrarea lui Laurent Alexandre și Olivier Babeau, Ne faites plus d’études: Apprendre autrement à l’ère de l’IA (2025), care pornește de la faptul că timp de secole a studia a fost cea mai bună investiție și ajunge la concluzia că astăzi, prin proliferarea AI, această lume a murit. „Inteligența devine gratuită și disponibilă în mod indefinit, iar studiile, așa cum le cunoaștem, au devenit contraproductive, așa încât se impune a învăța altcumva și se ridică întrebarea: ce vor trebui să învețe mâine copiii noștri? O dilemă, într-adevăr, din care cu greu putem ieși pe calea unui răspuns limpede, complex și efectiv!”
Universitatea ar trebui să ajute studenții să-și dezvolte conștiința de sine
Mircea DUȚU este de părere că ar fi bine ca universitatea să cultive un sens mai profund al aspirațiilor umane, ajutând cursanții să-și dezvolte conștiința de sine, reziliența emoțională și capacitatea de a face să evolueze identitatea proprie în scopul de a prospera, mai degrabă decât a supraviețui într-o realitate în schimbare rapidă. Adică să acționeze în baza cunoștințelor actuale asupra celor ce urmează a fi recepționate prin IA, în cadrul unui proces continuu de adaptare la ce e nou în domeniu. Pentru că rolul universității trebuie să treacă de la pregătirea locului de muncă la orientarea indivizilor și a comunităților spre descoperire de sine, bunăstare și autonomizare colectivă, iar cele care nu se adaptează riscă să devină din ce în ce mai depășite. „Pe de altă parte, cele care vor prospera nu vor mai fi uzine de cunoaștere, ci sanctuare de înțelepciune, de leadership etic, de înflorire umană și de inteligență colectivă. O perspectivă moderată este aceea că educația trebuie să vizeze formarea de ființe umane de prim ordin, nu roboți de clasa a doua. Înlocuirea sau augmentarea umanilor sunt cele două fațete intrinsece de Ianus ale AI! Prioritar devine, acceptând cea de-a doua versiune, asumarea misiunii de a forma studenții în toate disciplinele spre a desprinde o utilizare responsabilă și adaptată a acestor tehnologii în viitorul câmp profesional. Miza nu e aceea de a rivaliza cu mașinile pe propriul lor teren, ci cea de a forma umani capabili de a rămâne pe deplin umani într-o lume a mașinilor inteligente.”
Provocarea este de a inventa școala secolului al XXI-lea
După școlile inginerilor din veacul al XVIII-lea, cea de comerț din secolul al XIX-lea ori cea a științelor politice aferente ultimului veac, acum este, în opinia profesorului Mircea DUȚU, rândul a ceva radical diferit și cu un profil nou, iar noi competențe – dezvoltarea judecăților de valoare, sens, creativitate, înțelegere profundă, capacitatea de învățare continuă și reechilibrarea cunoștințelor academice ori a experiențelor sensibile – devin indispensabile. Cele mai recente cercetări permit apariția de noi metode și instrumente de cunoaștere, aplicații perfecționate, eficiență amplificată. Iar școlile de management cunosc, deși cu unele întârzieri, primele experiențe de business intelligence, tehnologii de optimizare a deciziilor grație integrării și analizei fine a informației.
Domeniul juridic, unul din cele mai afectate și mai reactive la impactul revoluției AI
Mircea DUȚU a dat exemplul unui program dezvoltat la Facultatea de Drept a Universității Paris I Pantheon Sorbonne din Franța (AI Sorb), prin care se propune pregătirea studenților cu marile principii ale tehnologiilor AI conjugate cu mizele lor sociale și de mediu și din perspectiva profesiilor viitoare. Totul pentru a forma „terți instruiți”, care știu să se inspire din științele socio-umane și să opereze cu „unelte tehnologice” avansate în îndeplinirea funcțiilor profesionale specifice.
Pentru aceasta, programa le oferă posibilitatea de a se întâlni cu reprezentanții profesiilor juridice și judiciare pentru a înțelege nevoile acestora și a dezvolta practicile pedagogice adoptate într-un sector în care oferta întreprinderilor de BigTech e foarte puternică. În primul an de licență se are în vedere problema construirii dreptului, prin dezvoltarea raționamentului juridic al studentului pornind de la propriile lui utilizări ale rețelelor sociale, deepfakes, inteligența generativă ș.a. Cursanții, sub îndrumarea cadrului didactic, încearcă să răspundă la întrebări de genul: Cum trebuie încadrată problema? Care sunt insuficiențele reglementării actuale? Ce fel de reacție juridică e de preferat? „Atari abordări sunt mai binevenite decât tradiționalul curs magistral, tot mai lipsit de virtuți didactice pentru generațiile atât de obișnuite cu utilizarea AI generativă în cotidianul lor. Mi-ar plăcea să întâlnim asemenea experiențe și în amfiteatrele facultăților juridice din țara noastră.”
Cărțile sunt de viitor deoarece cultivă judecata critică, absentă în relația cu AI
Contrar algoritmilor care decid pentru noi pe platformele sociale, lectura unei cărți impune o alegere atentă, subliniază Președintele Universității Ecologice. Descoperirea criteriilor, informarea asupra autorului și evaluarea pertinenței lucrării sunt tot atâtea etape ce cultivă judecata critică, ceea ce lipsește cu totalitate într-o relație cu IA generativă. Această capacitate de selecție deliberată se aplică în mod direct evaluării și utilizării prompților. A alege o carte înseamnă deja o exercitare a discernământului, iar lectura ei se înscrie într-un timp lung și e un spațiu imersiv. Și față de suprasolicitarea rețelelor sociale și eroziunea capacității noastre de concentrare ea constituie un antrenament cognitiv de neînlocuit.
În aceste condiții, pentru instituțiile de învățământ superior miza este formarea de licențiați/diplomați capabili de concentrare profundă, o competență indispensabilă pentru a interacționa în mod eficient cu AI generativă, câtă vreme a formula prompți preciși și a evalua critic rezultatele cere o atenție susținută pe care numai practicarea în mod curent a lecturii le poate dezvolta. Contrar rețelelor sociale care favorizează scurtăturile, prin definiții prea simpliste și interpretări eronate, cartea oferă profunzime, nuanță și complexitate. „Deci lectura nu este o activitate nostalgică, ci o competență de viitor. Ea devine un act de recâștigare a timpului confiscat de platforme și algoritmi. Într-o lume în care inteligența artificială ajunge omniprezentă, avantajul competitiv va reveni celui care va ști să gândească autonom, menținând o atenție profundă și exercitând o judecată critică luminată. Pentru instituțiile de învățământ superior integrarea lecturii aprofundate în formările pertinente nu mai e o opțiune, ci o necesitate strategică. În era IA, inteligența lecturii devine, mai mult ca niciodată, un act de rezistență umană și un levier de performanță individuală.”
Plaja de discipline universitare s-a adaptat și ea la noua tehnologie
UEB acordă o atenție prioritară structurării filierei de studiu și cercetare juridică pertinente, care a avut în vedere în primul rând crearea plajei disciplinare aferente care se exprimă, la nivel de licență, în cursuri generale de dreptul digitalului, dreptul inteligenței artificiale și aplicațiile AI în drept și impactul asupra profesiilor juridice. Masterul de dreptul inteligenței artificiale, care funcționează din anul universitar 2024/2025, oferă, prin cele 12 discipline aferente, o formare solidă în privința cadrului european de referință și a reacțiilor specifice în domeniu ale ramurilor tradiționale de drept (dreptul drepturilor omului, dreptul penal, dreptul proprietății intelectuale, dreptul administrativ, dreptul mediului ș.a.). Iar temele de doctorat aduc specializarea juridică la cel mai înalt grad de raportare la efectele revoluției inteligenței artificiale. Aceste demersuri didactico-academice sunt completate prin actele de cercetare științifică ale căror rezultate sunt diseminate în special în cadrul conferințelor naționale de dreptul inteligenței artificiale organizate anual în parteneriat cu Grupul editorial „Universul Juridic”. Iar proiectul inițiat în mai 2024 în colaborare cu Wolters Kluwer România, Observatorul Dreptului Inteligenței Artificiale (ODIA), aduce lunar în atenție noile dezvoltări reglementare, jurisprudențiale sau doctrinale în materie.
„Și în lumea academică propriu-zisă impactul AI este din ce în ce mai sensibil și privește, deopotrivă, modul de a lucra, de a cerceta și de a descoperi, de a concepe, înțelege și rezolva problemele aferente. Apoi, se schimbă și perspectiva studenților în ceea ce privește obiectivele pregătirii, mijloacele și modalitățile de realizare a sa și în legătură strânsă de viitorul profesional. În fine, dar la fel de important, aplicațiile inteligenței artificiale pun la încercare rolul și rostul cercetării științifice, inclusiv al celei din domeniul dreptului, și statutul cercetătorului chemat să o întreprindă.”
UEB este, așa cum atrage atenția Mircea DUȚU, o instituție de învățământ superior cu deschidere ecologică, adică spre o cunoaștere avansată, a noului. În acest sens, conectarea rapidă cu provocările revoluției AI este naturală și inevitabilă, câtă vreme cele două tranziții – digitală și ecologică – se întrepătrund și trasează împreună viitorul societății și chiar al umanității ca atare.
Concluzia interviului este că revoluția AI ne aduce în fața unei opțiuni cruciale pentru universitate: transformarea rapidă, prin schimbare de rol și modificare de natură a funcțiilor sale ori trecere în pagini de istorie. „O profeție în privința căreia sunt primul care aș vrea să nu se împlinească… Mai ales că istoria nu a fost scrisă niciodată de cei învinși…”
Un material Legal Marketing
