Creșterea numărului de litigii de malpraxis, presiunea publică asupra sistemului sanitar și evoluția tehnologică au schimbat profund modul în care se construiește relația dintre medic, pacient și lege. În acest context, avocații specializați în drept medical sunt puși în fața unor cauze în care dimensiunea juridică se intersectează inevitabil cu cea umană. Fiecare dosar aduce cu sine nu doar interpretări de norme și expertize tehnice, ci și situații dramatice, în care responsabilitatea profesională, încrederea și limitele sistemului medical sunt analizate în detaliu.
Avocata Mihaela Chiș, fondator al societății de avocatură Chiș Mihaela și Asociații, și una dintre vocile specializate în drept medical din România, vorbește într-un interviu acordat LegalMarketing despre fracturile dintre legislație și practica medicală, despre creșterea numărului de litigii și despre modul în care se schimbă raportul dintre medic și pacient într-o epocă dominată de informație și tehnologie.
În dialogul de mai jos, Mihaela Chiș explică de ce expertizele medicale rămân unul dintre punctele vulnerabile ale sistemului juridic, cum se schimbă comportamentul pacienților în era inteligenței artificiale și de ce, în viitor, responsabilitatea managerială a unităților medicale ar putea deveni una dintre temele dominante ale dreptului medical.
Din experiența dumneavoastră directă, care este cea mai mare fractură dintre sistemul medical românesc și cadrul juridic care îl reglementează?
Cadrul normativ din domeniul răspunderii medicale nu este adaptat nevoilor impuse de evoluția specialităților medicale. Mai exact, legislația privitoare la expertizele medicale prezintă lacune importante. Acestea generează o practică judiciară discutabilă în cazul litigiilor de răspundere medicală. Medicul specialist este evaluat de un medic specialist dintr-o specialitate distinctă, ceea ce nu poate asigura o evaluare obiectivă și completă a actului medical. Trebuie creat un cadrul legal adecvat pentru evaluarea medicului specialist de către experți din cadrul aceleiași specialități. Aceștia trebuie să asigure garanțiile de independență și imparțialitate specifice experților tehnici judiciari.
Dreptul medical a devenit una dintre cele mai complexe arii juridice. Din experiența dvs., ce a schimbat cel mai mult acest domeniu în ultimii ani: legislația, presiunea pacienților sau expunerea publică a cazurilor medicale?
Da, așa este. Dreptul medical este un domeniu complex, care prezintă un interes tot mai ridicat pentru practicienii dreptului. Schimbările din dreptul medical au fost influențate de presiunea pacienților. Deopotrivă, schimbările de perspectivă au fost influențate de expunerea publică a problemelor cu care s-au confruntat pacienții. Modificările legislative au fost modice, fără a fi apte să creeze schimbări majore în domeniu.
Există diferențe semnificative între riscurile juridice din sistemul public și cele din sistemul privat? Unde sunt mai expuși medicii și de ce?
Riscurile sunt relativ echivalente în sistemul public și în sistemul, deoarece fiecare dintre acestea se confruntă cu neajunsuri. Totuși, medicii pot fi mai expuși în sistemul privat, deoarece pacienții pot acționa sub influența prețurilor serviciilor medicale. În sistemul public, pacientul nu resimte presiunea financiară care îl poate determina să revendice prețul serviciului de care nu este satisfăcut.
Observați o schimbare în comportamentul pacienților în ultimii ani? Sunt mai informați, mai revendicativi, mai predispuși la litigii?
Da, este evidentă schimbarea comportamentului pacienților care sunt mai revendicativi. Anual, crește exponențial numărul sesizărilor administrative sau a cererilor de chemare în judecată formulate de către pacienți. Deopotrivă, aceștia sunt mult mai informați. Inteligența artificială a schimbat modul în care aceștia se raportează la orice serviciu și, mai ales, la serviciul medical.
Cât de bine sunt pregătiți managerii de spitale și clinici din România din punct de vedere juridic? Ce decizii greșite vedeți frecvent la nivel de management medical?
Managementul medical nu este adaptat nevoilor cu care se confruntă sistemul în prezent. Nu este asigurată asistența medicală continuă și completă. Serviciile de urgență sunt supraaglomerate, aspect care sugerează un mod deficitar de organizare a serviciilor de gardă și a programului de lucru. Apoi, serviciile de ambulator nu sunt valorificate la capacitatea lor maximă, prin gestiunea eficientă și adecvată a programului de lucru. Nu sunt întocmite sau aplicate ghidurile de practică medicală, în funcție de specialități. Din păcate, aspectele juridice sunt, încă, neglijate de către managerii unităților medicale publice sau private din România.
Dreptul medical presupune o expunere emoțională constantă. Cum reușiți să păstrați echilibrul profesional într-un domeniu unde miza este adesea dramatică?
Este dificilă menținerea unui echilibru, în cazul presiunii emoționale ridicate aduse de medic sau pacient. Totuși, detașarea emoțională este fundamentală pentru dobândirea unei perspective obiective asupra speței încredințate. Aceasta se formează după foarte multă experiență și exercițiu.
Există situații în care legea nu ține pasul cu realitatea din spitale și clinici? Cum navigați aceste zone gri?
Da, sunt situații în care legea nu este adaptată realităților cotidiene. În aceste ipoteze, soluția constă în interpretarea dispozițiilor legale într-o manieră evolutivă, în acord cu realitatea din spitale și din clinici. Totuși, dispoziții legale trebuie să aibă gradul de generalitate care să permită o asemenea interpretare.
Ce tip de cazuri credeți că vor deveni dominante în dreptul medical în următorii ani: malpraxis, consimțământ informat, responsabilitate managerială, litigii cu asigurătorii?
În viitor, ar trebui să prevaleze soluționarea amiabilă a litigiilor dintre medici și pacienți, prin plata despăgubirilor de către asigurători. Astfel, piața asigurărilor de malpraxis ar trebui să se schimbe. Deopotrivă, va crește răspunderea managerială în raport de modificarea responsabilității unităților medicale private, care vor răspunde în solidar alături de medic, față de modificarea art. 655 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, prin art. 1 pct. 11 prin O.U.G. nr. 84/2025. Această solidaritate exista doar în cazul unităților medicale publice.
Ce înseamnă, pentru dumneavoastră, responsabilitatea avocatului într-un domeniu în care adevărul juridic și adevărul uman nu coincid întotdeauna?
Transmiterea unui adevăr incomod este un act de responsabilitate din partea avocatului.
Dacă ar fi să transmiteți un mesaj esențial medicilor, dar și pacienților din România, despre responsabilitate și încredere în actul medical, care ar fi acesta?
Medicul și pacientul trebuie să privească relația cu responsabilitate reciprocă. Aceștia trebuie să lucreze pentru atingerea obiectivului comun, reprezentat de sănătatea pacientului.
Un material Legal Marketing
