Un alt instrument de orientare, folosit tot mai des în ultimul timp, este inteligența artificială, care are ca principale avantaje rapiditatea cu care oferă o imagine generală a pieței serviciilor juridice și faptul că, prin comparație cu directoarele internaționale, democratizează accesul la informație. Dar nici AI nu este decât o hartă, nu decide destinația finală, deoarece clienții vor să știe cine sunt oamenii din spatele numelor indicate de un algoritm și să ia decizii bazate pe încredere, empatie și experiență – trei lucruri pe care nici cel mai avansat algoritm nu le poate imita pe deplin.
Despre aceste lucruri am stat de vorbă cu Rodica Manea (CMS Partner, Corporate), care este de părere că AI nu va înlocui complet directoarele internaționale, deoarece ele nu fac doar statistici și agregări de date, ci se bazează pe interviuri cu clienți, analize de proiecte complexe, păreri din piață și informații care nu se găsesc online. Dar că pe termen mediu probabil vom vedea o fuziune între tehnologie și evaluările tradiționale: directoarele vor folosi AI pentru a analiza mai repede informațiile publice, a urmări schimbările din piață în timp real și a eficientiza procesul de selecție, dar evaluatorii umani profesioniști vor avea ultimul cuvânt. Deoarece AI face munca mai rapidă, însă oamenii, experiența și încrederea sunt elemente esențiale pe care nicio tehnologie nu le poate înlocui pe deplin.
Din experiența CMS, cât contează pentru un client clasarea în topurile internaționale de specialitate a unei case de avocatură pentru a decide să apeleze la serviciile sale? Este printre primele criterii? De ce (alte) aspecte ține cont cel mai mult?
În lumea avocaturii de business, directoarele internaționale – Chambers, Legal 500, IFLR1000 și altele – sunt privite de multe ori ca un fel de „barometru oficial” al reputației. Ele adună opinii, verifică experiențe, compară performanțe. Dar cât de mult cântăresc, de fapt, aceste clasamente în ochii unui client atunci când trebuie să aleagă o firmă de avocatură?
Din experiența noastră, clasările internaționale sunt importante, însă nu sunt factorul care decide în mod final lucrurile. Pentru unii clienți mari – bănci, fonduri internaționale, companii globale – apariția într-un anumit „band” este o formă de validare preliminară. Un filtru. O confirmare că firma respectivă este recunoscută în piață și că își menține performanța în timp.
Dar odată trecut acest filtru, decizia finală se mută rapid în altă zonă.
Clienții vor să știe ce a făcut firma în situații asemănătoare cu ale lor, ce tipuri de tranzacții sau litigii au gestionat avocații implicați și, mai ales, cum le-au gestionat. Nu există top care să poată înlocui valoarea unei experiențe concrete.
La fel de mult cântărește și reputația individuală a avocaților cu care clientul va lucra efectiv. În profesiile bazate pe încredere, oamenii fac diferența. Stilul lor, capacitatea de a anticipa probleme, modul în care comunică și viteza cu care reacționează sunt elemente care nu apar în nicio listare internațională, dar cântăresc enorm în ochii clienților.
Într-o piață în care informația circulă repede, un alt criteriu puternic este recomandarea directă – “word of mouth”. De multe ori, o recomandare venită de la un alt client, din aceeași industrie, valorează mai mult decât orice banding. Este tipul de validare pe care nicio publicație nu o poate reproduce.
În concluzie, directoarele internaționale funcționează ca un bun punct de plecare, dar rămân doar începutul discuției. Ceea ce înclină balanța este combinația dintre experiența dovedită, înțelegerea industriei clientului și încrederea personală pe care acesta o dezvoltă în echipă. Altfel spus, clasamentele sunt utile – însă nu spun niciodată povestea completă.
Dar rezultatele unei căutări folosind AI în ce măsură îi determină pe potențialii clienți să apeleze la o casa de avocatură sau alta? Ce riscuri și ce oportunități credeți că aduce această metodă de căutare și cât de relevante vi se par rezultatele căutării?
Inteligența artificială (AI) a devenit pentru mulți dintre noi un fel de „motor de căutare turat la maximum”. Scrii câteva cuvinte, iar în câteva secunde primești o listă întreagă de recomandări: firme, produse, servicii – inclusiv avocați. Dar cât de mult contează, de fapt, aceste rezultate atunci când cineva chiar trebuie să aleagă o casă de avocatură?
Din ceea ce vedem în piață, căutările realizate cu ajutorul AI sunt folosite tot mai des ca instrument de orientare. Ele oferă rapid o imagine generală: cine sunt jucătorii mari, ce firme apar mai des în anumite domenii, ce nume sunt asociate cu anumite industrii.
Este un început bun – un fel de „hartă” care îți arată direcția.
Dar, în mod surprinzător pentru unii, această hartă nu decide destinația finală.
Atunci când vine vorba de a alege un avocat, oamenii vor mai mult decât o listă generată de un algoritm. Vor să știe cine sunt oamenii din spatele numelor, cum comunică, ce experiență au, cât de disponibili sunt, cât de repede pot reacționa într-o situație critică. Iar aceste lucruri nu pot fi măsurate sau înțelese doar printr-o căutare AI.
Există, desigur, și riscuri. AI poate amesteca informații corecte cu fragmente imprecise, poate interpreta greșit contextul sau poate scoate în față firme care sunt pur și simplu mai vizibile online, nu neapărat mai bune. Pe scurt, nu tot ce iese în evidență într-o căutare este și relevant în lumea reală.
Dar există și oportunități. AI poate pune în lumină firme sau specialiști care nu sunt neapărat în „topuri”, dar au o expertiză excelentă în domenii foarte specifice. Poate ajuta un client să descopere opțiuni la care nu s‑ar fi gândit niciodată. Poate chiar democratiza accesul la informație – într‑un mod în care directoarele tradiționale, cu proces anual și filtre rigide, nu reușesc întotdeauna.
Relevanța? Moderată – dar în creștere. AI este un bun punct de pornire, rapid și comod, însă nu poate substitui conversația directă, recomandarea personală sau analiza experienței reale a avocaților. Cei mai mulți clienți ajung să folosească AI ca pe un prim pas, după care verifică informațiile prin surse reale: recomandări, proiecte concrete, interviuri cu echipele de avocați.
În concluzie, AI poate ghida oameni către o casă de avocatură, dar nu poate să aleagă în locul lor. Alegerea rămâne o decizie umană, bazată pe încredere, empatie și experiență – trei lucruri pe care nici cel mai avansat algoritm nu le poate imita pe deplin.
Există posibilitatea ca în timp AI să înlocuiască directoarele internaționale? Aveți un orizont de timp când ar putea să se întâmple asta? Ce avantaje ar oferi această soluție și ce riscuri poate aduce?
Pe măsură ce inteligența artificială devine tot mai prezentă în modul în care căutăm informații, e firesc să ne întrebăm dacă nu cumva, într-o zi, va ajunge să înlocuiască și directoarele internaționale – acele clasamente anuale care urmăresc să indice „cine e cine” în lumea avocaturii de business.
Dar realitatea e mai nuanțată decât o simplă competiție între algoritmi și evaluatori umani.
Deși AI poate deja să scaneze internetul cu o viteză impresionantă și să producă liste de recomandări în câteva secunde, este puțin probabil ca ea să înlocuiască total directoarele internaționale în viitorul apropiat. Și asta pentru un motiv foarte simplu: aceste directoare nu fac doar statistici și agregări de date, ci se bazează pe ceva ce tehnologia nu poate reproduce – interacțiunea directă cu oamenii.
Clasamentele consacrate intervievează clienți, analizează proiecte complexe, cer păreri din piață și verifică informații pe care nu le găsești nicăieri online. Acest „strat uman” – conversația, nuanța, feedbackul real – nu poate fi automatizat. AI poate procesa date, dar nu poate evalua în profunzime calitatea unei colaborări, modul în care un avocat gestionează o criză sau încrederea pe care o inspiră unui client în situații limită.
Asta nu înseamnă, însă, că AI nu va influența acest peisaj. Dimpotrivă.
Pe termen mediu, probabil că vom vedea o fuziune între tehnologie și evaluările tradiționale: directoarele vor folosi AI pentru a analiza mai repede informațiile publice, pentru a urmări schimbările din piață în timp real și pentru a eficientiza procesul de selecție. Evaluatorii umani vor rămâne, însă, cei care „pun diagnosticul final”.
Pe termen lung? E greu de spus. Tehnologia avansează rapid, dar, ca să ajungă să înlocuiască integral un director internațional, AI ar trebui să dobândească acces la informații verificate, confidențiale, care în prezent sunt obținute doar prin dialog direct cu clienții – și să poată înțelege subtilități profesionale și umane care nu pot fi reduse la date.
Așa că, în loc să ne imaginăm un viitor în care AI „elimină” directoarele internaționale, este mult mai realist să privim către un scenariu în care cele două vor coexista – fiecare cu rolul său. AI va accelera accesul la informație, iar directoarele vor continua să ofere ceva ce niciun algoritm nu poate imita: o evaluare validată, umană, cu context și responsabilitate.
Pe scurt, întrebarea nu este „când va înlocui AI directoarele?”, ci „cum vor evolua împreună?”.
Și răspunsul, cel mai probabil, este: într‑un parteneriat în care tehnologia aduce viteză, iar oamenii aduc sens.
Ce credeți că se poate îmbunătăți în privința AI astfel încât să se reducă riscurile folosirii sale?
Pe cât de spectaculoasă este inteligența artificială în felul în care ne oferă informații instantanee, pe atât de multe capcane ascunde în spatele vitezei. Rezultatele pot fi incomplete, interpretate greșit sau influențate de vizibilitatea online și nu de valoarea reală. Asta nu înseamnă că AI nu poate deveni un instrument mai sigur și mai util – dimpotrivă. Există câteva direcții clare prin care tehnologia ar putea evolua astfel încât să reducem riscurile și să amplificăm beneficiile.
În primul rând, AI are nevoie de surse mai bune de informație. În prezent, multe dintre modele se alimentează cu date din internet, unde calitatea variază enorm. Dacă ar avea acces la baze de date curate, verificate, la informații oficiale sau la conținut profesional validat, rezultatele ar fi automat mai precise.
La fel de important este ca aceste sisteme să includă un fel de „filtru de verificare” înainte de a genera un răspuns. Imaginați‑vă un editor care citește textul înainte să fie publicat și spune: „Stai puțin, asta nu sună corect, hai să verificăm.” Dacă AI ar avea un astfel de mecanism intern, multe dintre erorile care apar astăzi ar dispărea.
O altă zonă esențială este transparența. În mod ideal, atunci când AI oferă un rezultat, ar trebui să explice – măcar pe scurt – de unde vine informația și cât de sigură este. Un fel de etichetă de încredere: „Aceste date sunt foarte solide” sau „Această parte se bazează pe surse nesigure”. Asta i-ar ajuta pe utilizatori să nu trateze răspunsurile ca pe adevăruri absolute.
Un risc des discutat, dar încă insuficient rezolvat, este bias‑ul, adică tendința algoritmilor de a scoate în față firme, oameni sau idei doar pentru că sunt mai vizibile online, nu pentru că sunt neapărat mai bune. Pentru a reduce acest efect, AI trebuie învățată să echilibreze mai bine sursele, să nu se lase păcălită de volume mari de conținut, ci să țină cont de relevanță și diversitate.
În plus, AI are nevoie de mai mult context. Lumea profesională, în special domenii ca avocatura, nu se reduce la simple date: calitatea, reputația, experiența în situații reale sunt lucruri pe care un model generalist nu le înțelege încă pe deplin. Pentru asta, tehnologia trebuie adaptată fiecărui domeniu, antrenată pe exemple specifice și calibrată cu ajutorul experților.
Nu în ultimul rând, o soluție viabilă ar fi ca AI să fie folosită împreună cu oamenii, nu în locul lor. Directoarele internaționale, instituții sau firme ar putea integra AI în procesele lor, dar menținând partea de verificare și evaluare în mâna profesioniștilor. Astfel, AI face munca mai rapidă, iar oamenii o fac mai corectă.
Pe scurt, AI nu trebuie „îmblânzită”, ci educată – cu date mai bune, cu filtre mai bune, cu transparență și cu expertiză umană alături. Doar așa poate deveni un instrument de încredere, nu unul aleatoriu.
Ce credeți că ar putea face companiile care alcătuiesc topuri internaționale astfel încât să nu le scadă relevanța?
Într‑o epocă în care inteligența artificială pare să promită răspunsuri instantanee la orice întrebare, directoarele internaționale – odinioară arbitrii incontestabili ai reputației juridice globale – se văd nevoite să își regândească rolul. Relevanța lor nu e pierdută, dar nici garantată. Iar viitorul lor depinde de modul în care vor reuși să se reinventeze înainte ca tehnologia să le depășească.
Pentru început, aceste directoare trebuie să își deschidă mai larg „culisele”. Metodologiile lor, adesea percepute ca opace sau greu de descifrat, ar putea deveni mult mai transparente. Un cititor – fie el general counsel sau partener într‑un fond – vrea să înțeleagă cum se ajunge la un banding, cât cântărește feedbackul clienților și cât cântăresc proiectele concrete. Claritatea aduce încredere, iar în lumea actuală încrederea e moneda forte.
În al doilea rând, directoarele au șansa să se poziționeze nu împotriva AI, ci alături de aceasta. Tehnologia le poate ajuta să proceseze volume mari de informații, să urmărească evoluția pieței mai repede și mai precis și să identifice tendințe care poate scapă ochiului uman. Evaluarea finală ar trebui, desigur, să rămână în mâna oamenilor – pentru că numai conversația directă cu un client poate surprinde nuanțele reale ale unei colaborări juridice. Dar AI poate deveni motorul invizibil care face întregul mecanism mai eficient.
Un alt pas important este revigorarea relației cu clienții, singura sursă de feedback pe care AI nu o poate fabrica. Interviurile aprofundate, dialogurile autentice și extinderea bazei de persoane consultate pot transforma fiecare ediție a unui director într‑un barometru credibil al satisfacției din piață. Acolo unde AI poate doar specula, directoarele pot documenta.
Iar dacă lumea digitală se mișcă rapid, și directoarele ar trebui să țină pasul. Actualizările mai frecvente, poate chiar trimestriale, ar permite surprinderea unor mișcări în timp real – avocați care schimbă firme, echipe care se consolidează, domenii care cresc fulminant. Relevanța trăiește din prospețime, nu din retrospectivă.
Totodată, formatul tradițional – pagini lungi de text publicate o dată pe an – riscă să devină insuficient. Directoarele ar putea evolua către platforme interactive, cu analize sectoriale, instrumente comparative și profiluri dinamice. În loc de liste statice, ar putea oferi o hartă vie a pieței juridice.
În cele din urmă, atuul lor cel mai mare este acela pe care AI nu îl poate reproduce: elementul uman. Reputația unui avocat nu se rezumă la proiecte listate; implicarea reală, creativitatea juridică, înțelegerea subtilă a contextului, abilitatea de a naviga situații sensibile – toate acestea sunt greu de cuantificat algoritmic. Directoarele internaționale ar putea pune chiar mai mult accent pe această dimensiune, pentru că aici se află diferența reală.
Privind în ansamblu, cheia supraviețuirii – și chiar a consolidării – constă în transformare. Directoarele internaționale nu trebuie să concureze cu AI, ci să o folosească pentru a deveni mai rapide, mai robuste și mai relevante, păstrând în același timp ceea ce doar ele pot oferi: o evaluare profesionistă, nu doar o listare generată.
În esență, AI poate schimba felul în care clienții descoperă și compară firmele de avocatură, dar nu poate înlocui validarea umană pe care o oferă directoarele internaționale prin feedback real și context. Cel mai probabil, viitorul aparține unui model hibrid: AI pentru viteză și orientare, oameni pentru judecată, verificare și încredere.
Directoarele nu dispar, dar trebuie să evolueze: să fie mai transparente, mai rapide și mai conectate la realitate, folosind AI ca instrument, nu ca rival. Pentru clienți, contează în continuare nu doar „cine apare pe listă”, ci cine livrează efectiv, iar acest lucru rămâne dificil de măsurat doar prin algoritmi.
Un material Legal Marketing
