Opinii Editorialiști Internaționali

Economia mondială trece printr-o schimbare radicală de regim. Marea Moderație, care a durat zeci de ani, a luat sfârșit.

Cele mai recente date ale Biroului de Analiză Economică (BEA) arată că economia SUA a înregistrat două trimestre consecutive de evoluție negativă a PIB-ului real (ajustat la inflație). Acest lucru este în concordanță cu o definiție populară a recesiunii. Însă economiștii au remarcat că orice declarare oficială a unei recesiuni în SUA trebuie să vină mai degrabă de la Biroul Național de Cercetări Economice (NBER), care evaluează cu atenție diverși indicatori macroeconomici lunari observați pe perioade lungi.

Datele recente privind creșterea prețurilor și a salariilor arată din ce în ce mai clar că rata inflației de bază în SUA este de cel puțin 4% și că este mai probabil să crească decât să scadă. Deși Rezerva Federală a acționat cu fermitate în ultimele luni pentru a limita inflația, din păcate, va trebui să aplice în continuare planul de majorare rapidă a ratelor de dobândă până când va exista o dovadă clară că inflația de bază încetinește. în mod semnificativ. Acest lucru este deosebit de dificil atunci când economia încetinește, dar alternativa de a amâna intervenția în timp ce inflația se înrădăcinează și mai mult ar fi mult mai rea.

Recentele majorări importante ale ratelor dobânzilor de către Rezerva Federală a SUA și Banca Centrală Europeană sugerează că factorii de decizie monetară intenționează să acționeze cu fermitate pentru a reduce inflația. Dar unde sunt numeroșii comentatori economici care susțin de ani de zile că politica fiscală - de obicei, cheltuielile de deficit - trebuie să joace un rol mult mai activ în gestionarea ciclurilor economice? Dacă într-adevăr are sens să se utilizeze atât politica monetară, cât și cea fiscală, pentru a contracara o încetinire de rutină a economiei, de ce băncile centrale sunt brusc pe cont propriu în încercarea de a crea o aterizare ușoară, în condițiile în care inflația se află la cel mai înalt nivel din ultimele patru decenii?

O tragedie se petrece în Sri Lanka. Cetățenii trebuie să stea la coadă pentru alimente și produse farmaceutice, proprietarii de mașini nu-și pot umple rezervoarele și au avut loc întreruperi frecvente de curent. Economia este paralizată și, deoarece datoriile țării sunt deja nesustenabile, aceasta nu se poate împrumuta. Țara suferă cea mai gravă criză economică mondială de după cel de-al Doilea Război Mondial.

Perspectivele financiare și economice mondiale pentru anul în curs s-au deteriorat rapid în ultimele luni, iar factorii de decizie politică, gospodăriile și investitorii se întreabă acum în ce măsură ar trebui să își revizuiască așteptările și pentru cât timp. Acest lucru depinde de răspunsurile la șase întrebări.

Inflația a devenit un subiect politic fierbinte la nivel mondial. În Statele Unite, indicele prețurilor de consum a crescut cu 8,6% în ritm anual în luna mai, iar inflația din UE nu este departe. Cauza principală a problemei este faptul că prea mulți bani urmăresc prea puține bunuri.

Euforia de după căderea Zidului Berlinului în 1989 nu s-a referit doar la ceea ce Francis Fukuyama a numit "o victorie definitivă a liberalismului economic și politic". A fost, de asemenea, despre declinul naționalismului. Odată cu creșterea nivelului de integrare în economia mondială, s-a presupus că oamenii își vor lăsa în urmă identitățile naționale. Proiectul integrării europene - îmbrățișat cu entuziasm de tinerii bine educați și cu mobilitate tot mai mare - nu era doar supranațional, ci și postnațional.

Într-un interesant articol publicat recent în Times Literary Supplement, scriitoarea, eseista și poeta ucraineană Oksana Zabuzhko i-a criticat pe cititorii occidentali pentru că nu recunosc barbaria Rusiei. Prea mulți oameni, a argumentat Zabuzhko, cred că marii scriitori ruși, precum Fiodor Dostoievski, au exprimat valorile umaniste europene. Nu s-au uitat suficient de adânc în sufletul sălbatic al Rusiei.