Țara noastră a încheiat cu succes aproape două treimi din evaluările tehnice pentru procesul de aderare. Președintele Dan chiar a menționat anul 2026 drept un posibil moment al aderării, dacă ritmul lucrului la acest dosar rămâne constant.
Trei guverne (Ciucă, Ciolacu, Bolojan), patru miniștri de Externe (Aurescu, Odobescu, Hurezeanu, Țoiu) și doi președinți (Iohannis, Dan) au (avut) acest dosar prioritar în fața lor și singurele declarații publice și comunicate de presă se fac cu ocazia vizitelor din partea organizației sau a celebrării unor evaluări trecute. Cormann a menționat că încă este nevoie de ”eforturi suplimentare”, preconizând ultima etapă tehnică, cea economică, în martie 2026. De acord, doar că aceste eforturi trebuie multiplicate și în direcția comunicării publice.
Ca și multe alte dosare (primul care îmi vine în minte este ajutorul pentru Ucraina), și aderarea la OCDE s-a făcut mai degrabă în spatele ușilor închise, printre demnitari și diplomați, la cetățeni ajungând doar mesajul nevoii aderării fără argumentele care creează această necesitate. Astfel, mulți inși rămân în minte cu un banal acronim care nu are o mai mare însemnătate în viața lor de zi cu zi. Doar că, dacă facem o paralelă, beneficiile intrării în OCDE se mulează foarte bine pe dorințele și nevoile societății, scandate în spațiul public mai des în ultima perioadă.
O comunicare eficientă și constantă despre beneficiile aderării poate împușca doi iepuri dintr-o lovitură. Pe de o parte, liderii politici care se ocupă de acest dosar ar putea da dovadă de seriozitate, transparență și de viziune optimistă pe termen lung ceea ce ar conduce către creșterea încrederii. Pe de altă parte, societatea civilă și-ar putea satisface nevoia de mândrie națională (care se manifestă exacerbat în ultimul timp) într-un mod constructiv în care încă rămâne loc de multilateralism.
Direcțiile de comunicare se pot împărți exact pe beneficiile mari care ar rezulta din aderare. Mai departe, comunicarea ar trebui ajustată în funcție de părțile interesate și diseminată strategic de către autorități și/sau alte organizații care pot face legătură mai rapid cu societatea civilă.
1. Credibilitate sporită pe piețele financiare internaționale și creșterea atractivității pentru investiții străine. Pentru mediul privat din România aceasta oportunitate ar însemna o importantă recuperare după o perioadă în care austeritatea, sistemul fiscal și agențiile internaționale de rating au fost mai degrabă piedici. Intrarea în ”clubul celor mai dezvoltate economii din lume” poate schimba această perspectivă și da un nou suflu mediului privat autohton. Primul pachet de măsuri ale guvernului a fost chiar argumentat prin urgența nevoii de credibilitate. Cu toate acestea, deși momentan aceasta pare să fie prioritatea Executivului, nu este singurul aspect relevant.
2. Acces la expertiza și bunele practici ale celor mai dezvoltate state. Pe lângă schimbul de experiență și bune practici cu cele 38 de țări membre, România va mai putea să acceseze și expertiza vastă a Organizației în multiple domenii sectoriale care, de-a lungul timpului, a avut un impact pozitiv la modernizarea și prosperitatea membrilor. Societatea civilă deja și-a arătat interesul pentru o schimbare, dorindu-și să vadă evoluții mai rapide în toate sectoarele. Alternativa rămâne în continuare votul pentru partide (suveraniste) care promit că vor face acest lucru.
3. Sprijin pentru implementarea unor reforme în domenii precum educația, justiția, economia sau digitalizarea. Atât societatea civilă și ONG-urile care o reprezintă, cât și mediul privat, își doresc aceste reforme chiar de la intrarea în Uniunea Europeană. În acest moment, din păcate, singurele reforme pe care le livrează Guvernul sunt cele de austeritate în încercarea de rectificare a deficitului bugetar. Aderarea la OCDE rămâne asul din mâneca leadershipului care, dacă este folosit cum trebuie, poate resădi speranța că urmează și prosperitate, după criză, și că reformele mult dorite sunt posibile începând cu anul viitor.
4. O confirmare la nivel internațional că România este o economie stabilă și un partener de încredere. România are mare nevoie de succes pe plan extern, mai ales după eșecul din acest an cu Visa Waiver și lipsa liderilor români de la discuțiile importante de pe continent, în ciuda pretenției de ”lider regional”. Momentul aderării va aduce automat o recunoaștere europeană și internațională, chiar și fără un efort extraordinar imediat din partea liderilor politici din România. Cu toate acestea, ”stima de sine” națională ține exclusiv de gestiunea internă.
Nicușor Dan a declarat recent că își dorește un proiect nou de țară și recunoaște și importanța aderării la OCDE. De ce să reinventăm roata, când avem deja tot ce ne trebuie pentru a începe amplu proces de recredibilizare multisectorială? După vremuri rele, vin mereu vremuri bune, dar cât vor fi prelungite cele dintâi ține doar de inspirația leadershipului politic din România de a recunoaște oportunitățile și de a comunica eficient și convingător.
Nicoleta Ciobanu este policy manager la Smartlink Communications, consultantă în afaceri publice și analistă de risc (geo)politic. Este pasionată de comunicare și are background academic în securitate internațională și diplomație.
![Opinii: De ce ROMÂNII EDUCAȚI IUBESC [ cel mai ] mult FRANȚA? De ce Românii needucați – și între ei se disting mai nou suveranist-izolaționiștii anti-U.E. - URĂSC [ cel mai tare ] aceeași Franță?](http://i0.1616.ro/media/2/2621/33245/22182133/1/radul.jpg?height=410)
