Rezultatele 1 - 25 din 66 pentru "opinie"

Unul dintre miturile care au circulat în ultimii ani a fost cel care spune că firmele străine care activează în România nu pot fi acuzate de corupție, nu sunt controlate de instituțiile publice specializate, ba chiar, sunt favorizate.

Se spune că politica este arta compromisului. Posibil să fie și asta pe anumite planuri, dar mie mi se pare că, atunci când vine vorba de economie, politica este în primul rând arta păstrării aparențelor. Demers care se poate dovedi de succes pe anumite perioade, chiar timp de mai multe cicluri electorale, însă nu la nesfârșit. Asta pentru că adversarii sunt practic de neînvins: legile fizicii, ale aritmeticii și, cu voia, dumneavoastră, ultimele pe listă, cele ale economiei.

Murphy, în opinia mea cel mai mare filosof necunoscut al eternității, enunța într-una din faimoasele sale "legi" faptul că inteligența este constantă pe pământ, însă populația este în continuă creștere.

Subliniam în precedentul articol că evoluția nefavorabilă a economiei românești în 2019, având ca rezultat creșterea deficitelor (bugetar, comercial și de cont curent), necesită o întoarcere rapidă la prioritățile economice, în detrimentul subiectelor politice.

Parafrazându-l pe Preda, aș spune că ”dacă educație nu e, nimic nu e”. Nici sănătate, nici autostrăzi, nici parlament si nici guvern. E poate pentru prima dată că, în sfârșit, acest lucru fundamental nu mai pare un simplu ”moft pentru cei bogați” și nici o chestie care-l cam sâcâie pe un fost primar de sector, un mare latifundiar sau un mare investitor în hotelăria românească.

“Final Four-ul” alegerilor din România și-a consumat prima etapă, cu rezultate încurajatoare, la prima vedere pentru mediul de afaceri. Agitația politică continuă însă, în detrimentul revenirii în prim-plan a subiectelor economice de actualitate.

Mă alătur corului de ignoranți în ale fizicii care au mai citit pe ici, pe colo, din lucrările mai accesibile ale lui Stephen Hawking (și care tocmai de aceea au devenit best-seller-uri) și s-au lăsat vrăjiți de fascinația și chiar obsesia mass media pentru personalitatea sa.

Recent, senatorul ALDE Daniel Zamfir, inițiatorul Legii dării în plată a imobilelor cumpărate prin credite ipotecare și al altor proiecte de acte normative care au stârnit nemulțumirea sistemului bancar și a BNR, a inițiat un proiect de lege prin care statutul de membru al Consiliului Fiscal, instituția independentă care monitorizează politica fiscal-bugetară a Guvernului, să fie incompatibil cu cel de șef de instituție financiară. Acum, parlamentarii PSD merg mai departe și, printr-un alt proiect de lege, vor ca o astfel de incompatibilitate să fie menținută pentru șefii instituțiilor bancare, dar să fie eliminată în cazul șefilor companiilor naționale cu capital majoritar de stat.

Radiourile și televiziunile nu vor fi obligate să prezinte opinia unui medic specialist în cadrul oricărui program sau oricărei emisiuni care abordează teme privind sănătatea, conform unui proiect de lege respins luni de Parlament. Măsura fusese propusă în contextul dezbaterilor generate în spațiul public de obligativitatea vaccinării.

Țara arde și baba se piaptănă semantic! Cam în situația asta mă aflu probabil dacă, din toată puzderia de taxe și măsuri noi împotriva mediului privat, anunțate ieri de ministrul Finanțelor, cel mai oribil lucru mi se pare că vine din zona limbajului.

Radiourile vor fi obligate să prezinte opinia unui medic specialist în cadrul oricărui program sau oricărei emisiuni care abordează teme privind sănătatea, conform unui proiect de lege aprobat miercuri de Camera Deputaților. Măsura a fost propusă în contextul dezbaterilor generate în spațiul public de obligativitatea vaccinării.

Posturile de radio ar urma să fie obligate să prezinte opinia unui medic specialist în cadrul oricărui program sau oricărei emisiuni care abordează teme privind sănătatea. Măsura este propusă în Parlament după dezbaterile generate în spațiul public de obligativitatea vaccinării.

Ofertele inițiale de criptomonede nu sunt nimic mai mult decât niște înșelătorii, iar “șarlatanii” din spatele acestora caută doar să-i despartă pe investitori de banii economisiți și să împingă societatea într-o Epocă de piatră modernă, consideră economistul american Nouriel Roubini.

Legenda spune că baba îngropase de-a lungul timpului sute de nevinovați în spatele castelului. Cum simțea că unul dintre "copiii" săi e fricos, leneș, apatic sau timid, doamna Stramann, baroneasa, nu stătea la discuții. Nemțoaica lua pușca din dulap și îl scotea din cărți.

Ați auzit despre rata solvabilității? Ce se întâmplă, e greu să vorbim de raportul dintre capital și active ponderate cu diverse clase de risc în locuri în care e de neînțeles utilitatea instrumentelor simple, precum cardul sau contul bancar?!

Mădălin s-a aprins la față ca dopul de Coca Cola, a luat poziția ghiocelului și a șoptit, ghemuindu-se defensiv, cu bărbia în piept, ca Lucian Bute în ultimele meciuri, alea cu adversari adevărați:

Reflexele verbale condiționate ale mass media induc în public ideea că orice problemă trebuie rezolvată de către stat și că, în absența intervenției lui, oamenii n-ar fi capabili să-și îmbunătățească situația, ca niște bolnavi legați de pat. "Autoritățile! Ce fac autoritățile? De ce nu intervin?", auzim toată ziua la posturile tv. Ironia este că, de multe ori, se cere intervenția administrației de stat pentru rezolvarea problemelor chiar de ea, eventual sub o altă guvernare, dar acest aspect e ceva secundar.

Principala acuzație de natură deontologică care i se aduce de obicei presei economice este cea de partizanat. Publicațiile de business promovează uneori disimulat, neasumat, fie companii, produse și servicii (reclamă mascată prin advertoriale nemarcate ca atare), fie politici guvernamentale, gen ce bine (sau rău) e să existe pilonul II de pensii administrate privat sau să se majoreze (sau să scadă) taxele. Pe scurt, păcatele presei economice ar fi publicitatea și lobby-ul "sub acoperire", precum și publicarea de editoriale de opinie care se pretind a fi articole pur informative.

În câteva cuvinte aceasta este strategia aplicată, mai ales de la începutul acestui an, de firmele de asigurare din România, majoritatea membre ale unor grupuri internaționale mari și, în unele cazuri, chiar prestigioase.

Guvernul suedez are o nemulțumire mai puțin obișnuită, aceea că încasează prea multe taxe, în condițiile în care companiile și populația plătesc mai mult decât ar trebui datorită dobânzilor pe care le primesc în conturile fiscale, mai atractive decât cele bancare, care sunt negative, relatează Financial Times, citat de News.ro.

Prin anii 1990-1995 rula cu ceva succes un film despre un prezentator meteo care este trimis, fără tragere de inimă, să facă un reportaj despre prognozarea vremii în cadrul unui festival anual. Acesta este al patrulea an când participă la „Ziua cârtiței” și nu face niciun efort pentru a-și ascunde frustrarea. Dar, când se trezește în ziua "următoare", descoperă că este din nou „Ziua cârtiței” și din nou, și din nou.

Din păcate, atât pe litoral, cât și în restul țării, dar mai ales pe litoral, îmi asum să spun că nu asistăm nici în prezent la o piață matură în privința vâzărilor de active hoteliere.

Pe la începutul lui decembrie au intrat în magazinele mici, de cartier, dar mai ales prin fostele consignații de la țară, frigidere la mâna a doua, "ieftine și bune". Bineînțeles că s-au vândut ca pâinea caldă. Pe foile A4 pe care li se făcea reclamă scria clar că nu e nevoie decât să lași seara în frigider o cratiță goală, iar dimineața o vei găsi plină cu ciorbă. Mai multă carne, mai mult lapte și mai multe ouă erau câteva din promisiunile celor care încercau să atragă clienții.