Este o zonă în care vehiculele și utilajele militare să poată circula fără restricții.
Asta pentru că, într-o situație de criză iminentă, acestea ar avea nevoie să treacă prin state din centrul UE, de la vest către est.
Dacă aceste state ar fi deja în stare de război, atunci mobilizarea ar fi deja tardivă, iar dacă nu ar fi în stare de război, atunci transporturile militare s-ar supune restricțiilor aplicabile oricărui transport de marfă agabaritic, arată o analiză FT preluată de BiziDay.
Cum birocrația în aceste cazuri este “labirintică”, s-ar ajunge în situația din 2022, când Franța nu a putut trimite tancuri Leclerc în România pe cea mai scurtă rută terestră, pentru că autoritățile germane nu au autorizat tranzitul, considerând că acestea sunt prea grele pentru infrastructura rutieră.
Probabil germanii aveau dreptate, căci, anul trecut, o secțiune de 100 de metri a podului din Dresda s-a prăbușit, “devenind în acest proces un simbol al stării dezastruoase a infrastructurii germane”. Dar, la vremea respectivă, refuzul Germaniei a forțat Franța să trimită tancurile în România prin Mediterana (până în Grecia, de unde au venit pe calea ferată), ceea ce a mărit de la câteva zile la câteva săptămâni timpul de răspuns al NATO la o criză reală, în care România a invocat Articolul 4 (privind o potențială amenințare) din Carta alianței.
O problemă logistică majoră este și ecartamentul feroviar diferit, atât în țările baltice, dar și în Spania și Portugalia, față de restul Europei. Și chiar acolo unde nu există această problemă, gabaritul standard al UE privind trenurile de marfă este prea îngust pentru transportul militar – trenurile de acest fel nu au loc pe sub poduri și prin tuneluri, iar înclinarea șinelor poate reprezenta, de asemenea, o problemă – dacă încărcătura este prea grea, atunci aceasta poate cădea în curbe, mai arată analiza FT.
“Aceste exemple servesc drept reamintire puternică a faptului că actuala cursă a Europei pentru reînarmare nu se limitează la achiziționarea de armament sau la construirea de mari armate. Trebuie să fie posibil și transportul rapid al trupelor, echipamentelor și munițiilor din vest – unde se află cea mai mare parte a forțelor NATO – către flancul estic al alianței. În prezent, ar dura aproximativ 45 de zile pentru a muta o armată din porturile strategice din vest către țările învecinate cu Rusia sau Ucraina”, scrie FT, citând o estimare a UE.
Noua strategie privind mobilitatea militară ar trebui să reducă acest timp la trei-cinci zile, în condițiile în care, într-un conflict real, SUA ar urma să transfere aproximativ 200.000 de soldați, circa 1.500 de tancuri și peste 2.500 de alte blindate în vestul Europei, de unde ar urma să se miște spre est.
