″Pentru încălzirea rezidențială, prețul hidrogenului ca și combustibil se poate dovedi foarte ridicat, în special în comparație cu cel al gazelor naturale pe termen scurt și mediu, respectiv în comparație cu pompele de căldură pe termen lung. Reducerea emisiilor de CO2 este semnificativ mai redusă comparativ cu alte utilizări ale hidrogenului, precum cele din sectorul industrial sau sectorul transporturilor. Din cauza conținutului energetic redus al hidrogenului, debitul amestecului de gaz trebuie ajustat, pentru a compensa puterea calorifică scăzută″, se menționează în documentul citat.
Acolo se mai spune că o analiză a Institutului Fraunhofer a arătat faptul că efortul tehnic pentru a substitui un volum de 20% din gazele naturale cu hidrogen regenerabil este deosebit de mare și corespunde unei reduceri de emisii de gaze cu efect de seră de doar 6-7%, din cauza puterii calorifice scăzute a hidrogenului față de cea a metanului.
″Concluzia studiului este că amestecul de hidrogen în gazele naturale, chiar și la procente scăzute volumetric, nu este o utilizare optimă a hidrogenului, care ar trebui evitată pentru utilizare în sectorul rezidențial, în favoarea unor politici care să asigure livrarea de hidrogen regenerabil către industrie și transporturi. Astfel, în cadrul acestor sectoare, pot fi reduse cantități mai mari de emisii de gaze cu efect de seră și se evita și costurile suplimentare care ar trebui suportate de consumatorii de gaze naturale″, se afirmă în Strategie.
Cu toate acestea, în Planul de Acțiuni de Implementare a Strategiei este menționată ″Dezvoltarea unor proiecte pilot pentru a analiza și testa injecția, transportul și utilizarea hidrogenului în amestec cu gaze naturale pentru încălzirea rezidențială″, finanțate din Fondul de Modernizare, în fiecare zonă de distribuție din țară, până în 2027.
Astfel de proiecte pilot au fost implementate deja de sectorul privat de resort.
"(…) în ceea ce privește utilizatorii casnici, un conținut de hidrogen admisibil de până la 30% vol. poate fi considerat fezabil pentru utilizare în cazul anumitor aparate (aragazuri, centrale/cazane/boilere etc). Însă după cum s-a menționat și mai jos, în Strategia Națională a Hidrogenului (Reforma 4) se vor analiza și propune soluții privind modalitățile prin care se vor sprijini utilizatorii finali pentru a folosi acest nou tip de combustibil și se va revizui în acest sens legislația relevantă. De asemenea, până la începutul anului 2026 se va avea în vedere posibilitatea dezvoltării unor scheme de finanțare de către Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea stimulării achiziției de centrale/cazanele/boilere, aparate de încălzit, aragazuri etc pentru utilizatorii finali din regiunile în care sunt implementate astfel de rețele de gaz hydrogen ready", se menționează în document.
Tot acolo este inclus și angajamentul României de a construi și pune în funcțiune până la jumătatea anului 2026, în regiunea Olteniei, o rețea de distribuție a gazelor naturale de 1.870 kilometri, care să permită transportul hidrogenului verde.
"Se va revizui inclusiv legislația care să reglementeze utilizarea aparatelor/echipamentelor hydrogen ready (cum ar fi centralele, cazanele etc) de către utilizatorii finali și se vor lansa scheme de stimulare a achiziției de aparate/echipamente hidrogen ready. Astfel, prin modificarea cadrului legislativ și de reglementare, aparatele și echipamentele pregătite pentru hidrogen (hydrogen ready) vor fi obligatorii începând cu 1 ianuarie 2026 pentru toate instalațiile noi", mai scrie în PNRR.
″Prin această Hotărâre de Guvern au fost aprobate două documente programatice relevante pentru contextul actual al decarbonizării, care vizează introducerea hidrogenului ca vector energetic la nivel național, și anume, Strategia Națională a Hidrogenului (SNH) pentru perioada 2025-2030, cu perspectiva anului 2050, și Planul de acțiune pentru implementarea sa.
Prin aprobarea SNH și a Planului de Acțiune aferent, România îndeplinește unul dintre obiectivele din domeniul energetic asumate în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), respectiv, obiectivul reformei R4: Dezvoltarea unui cadru legislativ și de reglementare favorabil tehnologiilor viitorului, în special hidrogen și soluții de stocare – jalon nr. 126″, a transmis Executivul.
Potrivit sursei citate, pentru dezvoltarea direcțiilor strategice propuse în SNH sunt definite 4 obiective generale și obiective specifice, detaliate în textul strategiei, precum și un Plan de acțiuni pentru 2030, respectiv un set de direcții de acțiune în perspectiva anilor 2035 și 2050.
Toate acestea au în vedere eliminare barierelor legislative și susținerea investițiilor critice pe lanțul de producere și consum, precum și atingerea obiectivelor naționale în domeniul decarbonizării, în linie cu importanța tot mai mare pe care o are utilizarea hidrogenului la nivelul Uniunii Europene în efortul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră.
Cele 4 obiective definite în cadrul strategiei sunt:
- Decarbonizarea economiei, prin folosirea hidrogenului regenerabil în sectoarele dificil de decarbonizat prin alte metode (de exemplu: imposibilitatea electrificării directe);
- Creșterea economică prin dezvoltarea sustenabilă a unor tehnologii pentru industrii dificil de decarbonizat și crearea de noi locuri de muncă;
- Dezvoltarea tehnologică pentru a asigura o mobilizare pe termen lung a economiei hidrogenului și pentru a susține atragerea de investiții în economie și creșterea standardului de viață;
- Securitatea energetică, prin utilizarea hidrogenului și a soluțiilor Power-to-X pentru optimizarea integrării surselor de energie regenerabilă și pentru realizarea integrării sectoriale.
Strategia Națională a Hidrogenului adoptată astăzi identifică un număr de 5 „văi ale hidrogenului”, cu rol catalizator pentru dezvoltarea unei economii curate, acestea reprezentând zone în care este concentrat consumul de hidrogen, exista capacități de conectare la rețea, precum și potențial ridicat în ceea ce privește sursele regenerabile de energie și sursele de apă, cu urmatoarea prioritizare:
Vale 1: București – Ploiești – Târgoviște – Pitești;
Vale 2: Constanța – Medgidia – Călărași – Slobozia;
Vale 3: Cluj – Târgu Mureș – Sighișoara – Sibiu – Sebeș;
Vale 4: Galați – Brăila – Tulcea;
Vale 5: Craiova – Slatina – Târgu Jiu – Rm.Vâlcea.
București – Ploiești – Târgoviște – Pitești
Regiunea este un centru industrial major, alături de rafinării, în cadrul cărora există și în prezent cerere pentru hidrogen. De asemenea, cele două fabrici de ciment din cadrul acestei văi prezintă potențialul utilizării hidrogenului regenerabil după orizontul anului 2030. Tot în acest orizont, datorită aglomerărilor urbane situate în această regiune și al consumului rezidențial ridicat de gaze naturale, se remarcă potențialul pentru amestecul hidrogenului cu gazele naturale pentru uz casnic și non-casnic. Capacitatea de racordare la sistemul energetic este ridicată, alături de potențialul pentru energia fotovoltaică. Întrucât aglomerările urbane sunt puternic concentrate pe această rază și susținute de o infrastructură dezvoltată de transport, cererea pentru transportul public și pentru amestecul cu gaze naturale poate prezenta valori ridicate în viitor.
Constanța – Medgidia – Călărași – Slobozia
În cadrul acestei arii, se regăsește o rafinărie care produce și consumă hidrogen în prezent, dar există și industrii de interes (e.g. industria cimentului) ce pot folosi hidrogenul în viitor. În această zonă este cel mai mare port național. De asemenea, potențialul SRE este printre cele mai ridicate din țară, cu toate că rețeaua de transport al energiei electrice necesită investiții suplimentare din partea Transelectrica. Portul Constanța planifică investiții într-un terminal de bunkeraj pentru combustibili alternativi (hidrogen și/sau derivați), iar porturile maritime de pe Dunăre cuprinse în TEN-T vor fi modernizate și vor realiza investiții pentru transportul de combustibili alternativi. La Slobozia există un combinat chimic în conservare, în cadrul căruia există o fabrică de amoniac cu capacitate de 1.100 t/zi. De asemenea, există posibilitatea dezvoltării unei văi de hidrogen integrată, împreună cu Ucraina sau Republica Moldova.
Cluj – Târgu Mureș – Sighișoara – Sibiu – Sebeș
Această regiune dispune în prezent de cea mai mare cerere de hidrogen, generată de industria amoniacului. La Târgu Mureș există un combinat de îngrășăminte cu două fabrici de amoniac cu o capacitate de 1.100 t/zi. De asemenea, fabrica de ciment din cadrul acestei văi prezintă potențialul utilizării hidrogenului regenerabil după orizontul anului 2030. Datorită aglomerărilor urbane situate în această regiune și al consumului rezidențial ridicat de gaze naturale, se remarcă potențialul pentru amestecul hidrogenului cu gazele naturale pentru uz casnic și non-casnic. Producția de energie din surse regenerabile prezintă valori moderate comparativ cu restul regiunilor analizate. În zona Făgăraș-Victoria există foste platforme industriale din industria chimică și de îngrășăminte, precum și o fabrică de ciment la o distanță de cca. 50 km de Sighișoara, care într-o etapă ulterioară ar putea intra în această vale (de ex. Nitroporos, cu o fabrică de amoniac cu o capacitate de 900 t/zi).
Galați – Brăila – Tulcea
În această arie nu există în prezent cerere pentru hidrogen la nivel industrial, însă prin intermediul noilor proiecte plănuite din industria siderurgică, consumul potențial poate deveni cel mai ridicat la nivel național. Totodată, se remarcă existența porturilor fluviale maritime, dar și a unui potențial ridicat pentru producția de energie eoliană. Proximitatea acestei zone cu valea numărul 2 reprezintă un alt avantaj, având în vedere că o conectare a acestor zone (de exemplu prin conducte de transport de hidrogen) ar oferi sinergii considerabile ambelor văi. De asemenea, există posibilitatea dezvoltării unei văi de hidrogen integrată, împreună cu Ucraina sau Republica Moldova.
Craiova – Slatina – Târgu Jiu – Rm. Vâlcea
În prezent, această zonă geografică prezintă un nivel relativ scăzut de cerere pentru hidrogen la nivel industrial, dar cuprinde multiple puncte de producție industriale ce pot folosi hidrogenul în viitor, înainte și după orizontul anului 2030 (Complexul Energetic Oltenia, Chimcomplex Râmnicu Vâlcea). Un alt avantaj al acestei văi îl constituie potențialul solar al zonei și capacitatea ridicată de racordare la rețeaua electrică. Există in această zonă și facilități de cercetare/inovare, astfel ICSI Rm. Vâlcea coordonează proiectul strategic Hub Român de Hidrogen și Noi Tehnologii Energetice, contract G 2024- 81692/390006 din 13.11.2024, proiect aflat în implementare în cadrul Programului Operațional Creșterea Inteligentă, Digitalizare și Instrumente Financiare.
