Conform sursei citate, efortul economic suportat de consumatori este amplificat de lichiditatea redusă a pieței, de gradul scăzut de utilizare a infrastructurii și de costurile fixe ridicate pe întreg lanțul, de la transport și distribuție până la înmagazinare și furnizare.
''România are printre cele mai mari costuri pe toate componentele prețului gazelor naturale raportate la km de rețea, volume transportate și puterea de cumpărare a oamenilor. În dezbaterea publică despre prețul gazelor naturale, comparațiile se opresc aproape întotdeauna la nivel nominal, câți euro costă transportul, distribuția sau marja comercială. Este o abordare comodă, dar profund înșelătoare. Pentru că prețul real al energiei nu se măsoară în euro, ci în efortul economic al oamenilor. Atunci când ajustăm datele prin puterea de cumpărare (PPP), ierarhiile consacrate se răstoarnă. Iar concluzia devine incomodă: Europa de Est nu este ieftină, este disproporționat de scumpă raportat la capacitatea de plată a consumatorilor și industriei'', explică președintele AEI în analiza ''De ce gazele naturale 'ieftine' devin 'scumpe'''.
În opinia sa, gazul-marfă este locul unde dispare mitul ''prețului mic''.
''Pentru a elimina orice distorsiune, trebuie ca analiza să pornească de la elementul cel mai 'curat', prețul gazului-marfă, fără taxe, fără accize, fără tarife de transport, distribuție sau înmagazinare. Doar costul efectiv al gazului, ajustat la PPP. Rezultatul este poate cel mai incomod din întregul lanț. În Europa de Vest, prețul gazului-marfă ajustat la puterea de cumpărare se grupează strâns în jurul intervalului 0,03-0,035 euro/kWh PPP. Germania, Olanda, Franța, Austria sau statele nordice se află toate în această zonă. Diferențele sunt minore, iar costul real al energiei este relativ stabil și predictibil'', se precizează în document.
În schimb, în Europa de Est și Sud-Est, tabloul se rupe complet, în condițiile în care Bulgaria, Ungaria, Polonia, Statele Baltice și chiar România (cel mai mare producător de gaze din UE) urcă spre 0,055-0,063 euro/kWh PPP, adică aproape dublu față de Vest în termeni de putere de cumpărare.
Astfel, România ajunge la aproximativ 0,055 euro/kWh (PPP), una dintre cele mai ridicate valori din Uniunea Europeană.
Apare întrebarea esențială: cum poate fi gazul ''ieftin'' într-o țară unde marfa, culmea de producție internă este, de fapt, atât de scumpă economic? De ce gazul-marfă este scump în Est, chiar fără taxe? Răspunsul nu ține de furnizori și nici de ''speculă'', ci de structura pieței, subliniază Chisăliță.
''Venituri mai mici ale oamenilor. Ajustarea la PPP penalizează inevitabil economiile cu salarii reduse. Același preț de import, exprimat în euro, apasă mult mai greu asupra consumatorului est-european. Putere de negociere mai slabă. Volumele mai mici și piețele fragmentate duc la costuri mai ridicate raportate la unitatea de venit, chiar și atunci când prețul nominal pare 'corect'. Dependență structurală de înmagazinarea gazelor. Securitatea energetică, absolut necesară, introduce costuri fixe greu de diluat economic în absența volumului mare'', susține el.
La nivelul transportului gazelor naturale (euro/kWh-km ajustat PPP), statele vestice rămân la sau sub media europeană, în pofida unor tarife nominale mai ridicate, se arată în analiză.
''Explicația este structurală: volum mare, rețele dense, investiții eficiente (nu făcute pentru comisoane), venituri ridicate ale populației.'', precizează specialistul.
În schimb, în Europa de Est, situația este diferită, România ajungând la un indice de 135, cel mai ridicat din eșantionul analizat.
El a explicat această situație ''nu pentru că transportul ar fi scump în euro, ci pentru că infrastructura are un grad redus de utilizare, capacități mari - volume mici și risipă mare - venituri reduse ale populației, ceea ce amplifică efortul economic real la nivelul consumatorului''.
În ceea ce privește distribuția gazelor, analiza arată că această componentă reprezintă paradoxul ''ieftinului'' care apasă cel mai greu. Deși, la nivel nominal, România, Bulgaria sau Ungaria sunt adesea invocate ca exemple de costuri scăzute, ajustarea la puterea de cumpărare schimbă radical perspectiva.
Astfel, România ajunge la un indice de 145, cel mai ridicat din Uniunea Europeană.
''Cauza nu este prețul unitar, ci supra dimensionarea rețelei (realizată din presiuni politice, considerente de reglementare deficitară, comisioane, lăcomia proiectanților și constructorilor) și subutilizarea rețelei, densitatea redusă a consumului și dispersia geografică a infrastructurii. Consumatorul român plătește 'puțin' în euro, dar mult din venitul său real'', notează Chisăliță.
În cazul înmagazinării, diferențele dintre Vest și Est se mențin, potrivit documentului. Țările vestice, cu capacități mari și utilizare intensă, rămân în jurul mediei UE după ajustarea la PPP, în timp ce în Est infrastructura este dimensionată preponderent strategic, pentru securitate energetică.
''România ajunge la un indice de 148, ceea ce indică un efort economic cu aproape 50% peste media UE. Costurile nominale nu sunt ridicate, dar gradul de utilizare relativ scăzut, combinat cu venituri mici, transformă stocarea într-o povară economică disproporționată'', a adăugat Chisăliță.
Analiza arată că nici marja comercială nu explică prin sine nivelul ridicat al costului real. România atinge un indice de 150, cel mai ridicat din UE.
''Este esențial de subliniat că nu marja euro/kWh este mare. Dimpotrivă, ea este modestă în termeni nominali. Presiunea apare din combinația dintre: rețele lungi, volum în scădere, putere de cumpărare redusă. Astfel, chiar și o marjă 'mică' devine apăsătoare pentru consumatori'', susțin autorii analizei.
Datele privind TVA și accizele confirmă, de asemenea, paradoxul evidențiat de analiză: România nu are taxe excepționale în termeni nominali, însă ajustarea la puterea de cumpărare plasează efortul economic la unele dintre cele mai ridicate niveluri din Uniunea Europeană.
Prin urmare, România nu este scumpă din cauza pieței, ci din cauza ineficienței sistemice. O concluzie centrală a analizei AEI este că România se plasează constant în topul european al costurilor reale ale gazelor naturale nu din cauza nivelului absolut al prețurilor, ci din cauza ineficienței structurale a întregii afaceri a gazelor .
Potrivit analizei, modelul românesc este caracterizat simultan de: lichiditatea redusă a pieței (volume mici, tranzacții puține), grad scăzut de utilizare a infrastructurii, (transport, distribuție, înmagazinare), urmare a unor investiții supradimensionate din considerente de bonificații pentru companii, bonusuri pentru manageri și administratori, comisioane pentru intermediari, precum și de tarife ridicate per unitate economică ca efect al costurilor fixe ridicate datorită consumului mic și a investițiilor păguboase.
Pe listă se mai află: marje comerciale aparent mari în termeni relativi, nu din lăcomie, ci din lipsă de volum și mai ales din lipsă de tranzacții, fiscalitate cumulativă ridicată, aplicată peste un sistem deja ineficient și ineficiență operațională cronică, mascată ani la rândul de comparații nominale, precizează specialistul.
''Rezultatul este un cerc vicios clar identificabil: ineficiență, lichiditate scăzută, costuri unitare mari, preț final ridicat, scădere de consum și mai puțină lichiditate, costuri unitare și mai mari, preț final și mai ridicat, scăderea mai mare a consumului, s.a.'', se mai arată în document.
Chisăliță susține că, în România, prețul ridicat al gazului este consecința directă a structurii pieței, nu cauza ei.
''O piață cu volum mic nu poate amortiza infrastructura eficientă (tarife mari), nu poate susține concurență reală, (prețuri marfă mari), nu poate reduce marjele prin rotație rapidă a capitalului (marje mari) și nu poate absorbi fiscalitatea fără transfer integral în preț (taxe mari)'', se precizează în document.
Astfel, fiecare element al lanțului - transport, distribuție, stocare, furnizare - devine mai scump pe unitatea de energie livrată, chiar dacă fiecare componentă este ''rezonabilă'' luată separat și nominal.
''Politicile energetice din România au tratat problema ca fiind una de: 'preț prea mare', 'tarif incorect', 'mărime excesivă', 'reglementare prea dură'. În realitate, problema este lipsa de lichiditate într-un sistem capital-intensiv. Fără volum: nu există eficiență, nu există preț mic sustenabil, nu există competiție reală. Orice intervenție administrativă care nu atacă direct eficiența economică și creșterea gradului de utilizare a rețelelor nu face decât să redistribuie pierderile, nu să le elimine, dar cu siguranță cresc costurile și prețurile'', susțin autorii cercetării.
Facturile viitoare la gaze: Pericol ca, la 1 aprilie, consumatorul să nu intre într-o piață 'liberalizată' - AEI
Vicepreședintele Consiliului Concurenței, Dan Pascu, a declarat că "ne-am fi așteptat ca prețurile pe piața gazelor naturale să fie reliberalizate, însă suntem convinși că decizia de întârziere a liberalizării a fost luat în urma unei analize serioase".
Ofertele furnizorilor de gaze arată că prețul gazelor nu mai este o cifră, este un exercițiu de decodare, existând pericolul ca, la 1 aprilie, consumatorul să nu intre într-o piață 'liberalizată', ci într-o piață în care prețul real este rezultatul unui proces de interpretare, conform unei analize realizate de președintele Asociației Energia Inteligentă, Dumitru Chisăliță.
'Am făcut o analiză a ofertelor furnizorilor de gaze după 1 aprilie 2026. Prima concluzie este că ar exista pericolul ca la 1 aprilie 2026, consumatorul casnic de gaze din România să nu intre într-o piață 'liberalizată', ci într-o piață opacă, în care prețul real nu mai este o valoare afișată, ci rezultatul unui proces de interpretare. Oficial, am fi vorbit despre concurență. Practic, este un puzzle comercial în care comparația corectă devine un sport pentru inițiați', consideră Chisăliță.
În opinia sa, comparatorul de oferte al Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei, gândit ca instrument de protecție pentru consumatori, riscă să devină o sursă de confuzie, deoarece ofertele care au fost publicate înainte de 1 aprilie 2026, dar care produc efecte comerciale și după această dată, nu apar în căutări pe comporator, scrie Agerpres.
'Consumatorul vede 'o listă', dar nu o listă completă. Iar o comparație făcută pe un set incomplet de date nu este informare, ci iluzie de informare. Prețul gazului nu mai este strict prețul gazului. După 1 aprilie 2026, pe o piață liberă furnizorii nu mai concurează doar prin lei/kWh, ci prin arhitectura ofertei. Gazul vine la pachet cu abonamente zilnice, servicii 'gratuite' de verificare sau revizie, asistență tehnică, reduceri suplimentare și clauze care mută atenția de la esențial la accesorii. Astfel, două oferte cu preț pe kWh pot avea costuri anuale radicale diferite, în funcție de cât și de ce servicii sunt, în realitate, necesare', explică președintele AEI, citat într-un comunicat al asociației.
Potrivit acestuia, analizând tabelul cu ofertele 'descifrate', se poate observa că oferta cea mai mică (luând în considerare și tarifele de distribuție diferențiate în diferite zone din țară) ar fi fost cu 2% sub prețul plafonat, pentru oferta Nova Power cu livrare în București și zona de sud a României, și cea mai mare ar fi fost de plus 47% pentru furnizorul Entrex Service cu livrare în Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei și comuna Moara din Suceava, Huedin din Cluj și Ștei din Bihor.
'În teorie, pachetele de tip 'gaz + servicii' pot fi avantajoase. În practică, ele sunt avantajoase doar într-un context foarte precis, atunci când clientul știe sigur că va avea nevoie de verificare sau revizie în următoarele 12 luni. În acel caz, serviciul include o economie reală. În orice altă situație, el devine un cost mascat, plătit sub forma unui abonament mai mare sau a unui preț pe kWh aparent 'competitiv'. Problema este că majoritatea consumatorilor nu calculează condițiile de preț în funcție de ciclurile de verificare tehnică. Clienții caută 'cel mai mic preț'. Iar piața, foarte rațional, a înțeles acest lucru și a mutat competiția din zona transparenței în zona ambalajului. Liberalizarea nu este, o problemă. Lipsa de lizibilitate este', transmite Chisăliță.
El a semnalat că o piață funcțională presupune nu doar libertatea furnizorilor 'de a crea oferte sofisticate', ci și capacitatea consumatorului de a înțelege fără să devină analist financiar sau expert ANRE.
'Din acest punct de vedere, renunțarea la eliminarea plafonului fără să pui nimic în schimb este salutară. În lipsa unei standardizări reale a modului de prezentare a ofertelor, prețul gazelor nu va mai fi o cifră, ci un test de răbdare, competență și atenție. Iar într-o piață esențială, precum energie, asta nu ar trebui să fie norma', a punctat președintele AEI.
Consiliul Concurenței se arată surprins: Ne-am fi așteptat ca prețurile pe piața gazelor naturale să fie reliberalizate
Vicepreședintele Consiliului Concurenței, Dan Pascu, a declarat că "ne-am fi așteptat ca prețurile pe piața gazelor naturale să fie reliberalizate, însă suntem convinși că decizia de întârziere a liberalizării a fost luat în urma unei analize serioase".
'Noi ne-am fi așteptat și ne așteptăm ca prețurile pe piața de gaze naturale să fie reliberalizate. Acum nu știm în ce parametri va fi extinsă schema aceasta de plafonare, nici în ceea ce privește vectorul temporal, nici în ceea ce privește prețurile. Noi am transmis, recent, în perspectiva reliberalizării, către Guvernul României un punct de vedere prin care evident susținem această reliberalizare. Vreau să subliniez că acesta este punctul de vedere al autorității de concurență care are perspectiva funcționării piețelor și asigurării unei concurențe eficiente pe piață, noi neluând în considerare când formulăm puncte de vedere alte aspecte cum ar fi protecția consumatorului final vulnerabil, eventual o necesitate politică de temporizare a procesului de reliberalizare. Asta decurgând dintr-o eventuală intrare pe piață a Romgaz, după modelul Hidroelectrica pe piața energiei electrice, care să exercite presiune asupra furnizorilor tradiționali de gaze naturale și care să se reflecte într-un termen relativ scurt în prețuri mai scăzute', a transmis Pascu.
Oficialul Consiliului Concurenței a adăugat că, în urma analizei ofertelor publice ale furnizorilor, după data de 1 aprilie 2026, 'nu s-a conturat un pericol iminent și serios de explozie a prețurilor pe piața gazelor naturale'.
'Noi suntem convinși că decizia de temporizare, de întârziere a liberalizării, a fost luat în urma unei analize serioase, deși din toate analizele pe care le avem nu ar fi reieșit sau nu s-a conturat un pericol iminent și serios de explozie a prețurilor pe piața gazelor naturale, din ofertele publice ale celor mai mari furnizori, pe care noi le avem în analiză. Deci, a reieșit faptul că prețurile pe care le-ar fi ofertat după 1 aprilie 2026 ar fi fost mai mici sau mai mari, în orice caz în jurul valorii prețului care este acum reglementat pe piață', a menționat Dan Pascu.
Potrivit sursei citate, instituția pe care o reprezintă nu a stabilit o strategie de comunicare publică privind o eventuală extindere a termenului de reglementare a prețurilor pe piața gazelor naturale.
'Noi încă nu ne-am stabilit o strategie de comunicare publică privind o eventuală extindere a termenului de reglementare a prețurilor pe piața gazelor naturale. Ne așteptam ca, de la 1 aprilie, măsurile să fie ridicate, pe de o parte. Pe de altă parte, noi suntem autoritatea care veghează asupra funcționării piețelor. Evident, într-o piață reglementată starea noastră de veghe e mai puțin trează, e mai atrofiată, pentru că nu prea ai ce să verifici (...) Măsura reglementării prețurilor în noiembrie 2021 a fost una necesară și legitimă. Când cu un an și un pic înainte, în iulie 2020, am ajuns în sfârșit să liberalizăm piața de gaze naturale în România, nu ar fi putut anticipa nimeni în Uniunea Europeană sau chiar la nivel global că Putin încearcă să facă o 'vizită' în Ucraina. Prețurile au explodat, consumatorii trebuiau protejați, astfel încât măsura a fost binevenită. Faptul că nu a fost pripită se oglindește și în împrejurarea că la nivel european toate celelalte state-membre au recurs sub diferite forme la aceeași măsură de reglementare a prețurilor la gaze naturale. Ea vine, însă, cu marele dezavantaj că atrofiază concurența pe piață', a precizat vicepreședintele autorității de concurență.
Bolojan: Noile prețuri reglementate la gaze pentru populație și CET-uri nu vor fi ″în principiu″ mai mari decât plafoanele din prezent
Noile prețuri reglementate la gaze naturale, de care vor beneficia de la 1 aprilie consumatorii casnici și CET-urile care produc agent termic pentru încălzirea centralizată, nu vor fi, ″în principiu″, mai mari decât actualele prețuri plafonate, valabile până la 31 martie, a declarat premierul Ilie Bolojan.
″Împreună cu domnul ministru al Energiei și cu ceilalți colegi vom avea întâlniri săptămâna viitoare cu operatorii din acest domeniu, cu producătorii, cu furnizorii, cu cei care sunt interesați, în așa fel încât să definitivăm această schemă. În principiu, prețurile nu vor depăși actualele prețuri, deci nu vor fi creșteri de prețuri la gaze.
Aceasta este decizia, în așa fel încât să anticipăm, practic, supraoferta care ar trebui să vină anul viitor, când, în condiții normale, având o supraofertă pe piața de gaz, ar trebui ca în România să avem un preț la gaz decent pentru toți locuitorii și stabil pentru mulți ani de acum înainte″, a spus Bolojan.
Întrebat dacă amânarea liberalizării nu va afecta relația României cu Comisia Europeană, având în vedere că România se află deja în procedură de infringement pentru intervenții de stat în formarea prețurilor la energie și gaze, premierul a spus că se va discuta cu Bruxelles-ul.
″Vom clarifica cu Comisia că este o măsură tranzitorie în așa fel încât, din 2027, când producția de gaz va fi mult mărită, nu se mai justifică, într-adevăr, nici o schemă de plafonare, nici măcar cea administrativă. Asta nu ne generează costuri, nu afectează competiția în piață, este o măsură tranzitorie″, a conchis Ilie Bolojan..
În plus, a fost elaborat un proiect de ordonanță de urgență care prevede că adaosul comercial în activitatea de comercializare a energiei electrice și gazelor naturale va fi plafonat la maximum 3% pentru traderi, care activează exclusiv pe piețele angro, și 5% pentru furnizori, care vând și clienților finali, de la 1 aprilie 2026 până la 31 martie 2027.
Liberalizarea prețului final al gazelor naturale va fi făcută de la 1 aprilie doar pentru consumatorii industriali, iar populația și CET-urile care produc agent termic pentru încălzirea centralizată vor beneficia de prețuri fixe reglementate (nu doar plafonate) până în primăvara anului 2027, a anunțat premierul Ilie Bolojan, fără a menționa care vor fi aceste prețuri.
În prezent, potrivit legislației în vigoare, populația beneficiază de un plafon de 0,31 lei/kWh, iar firmele cu consum de până la 50.000 MWh pe an – de unul de 0,37 lei/kWh, până la 31 martie 2026. CET-urile beneficiază de preț reglementat de 120 lei/MWh dacă cumpără de la producătorii interni sau de 370 lei/MWh, dacă achiziționează de la furnizori.
″Un aspect important este plafonarea administrativă a prețului la gaz. Așa cum știți, trebuie să facem pași pentru a elimina plafonarea prețului la gaze, dar în același timp trebuie să protejăm și cetățenii României de puseul de inflație posibil, care ar putea să apară pe fondul creșterii prețurilor la gaz necontrolate. De asemenea, fiind un an greu, este normal să luăm aceste măsuri, având în vedere că din 2027 România va avea un avantaj important în sensul în care, așa cum am spus, vom avea resurse suplimentare de gaz în Marea Neagră (din Neptun Deep – n.r.), ceea ce ar trebui să ne ducă la o scădere a prețului gazelor și să înlăture orice fel de probleme cu aprovizionarea iarna în perioadele când avem ger.
Asta înseamnă că anul 2027, când vom avea această supraproducție de gaz, ar fi un an mai potrivit pentru a face liberalizarea. Propunem, deci, ca între 1 aprilie, anul acesta, sfârșitul lunii martie, și sfârșitul lunii martie 2027, să existe o perioadă trazitorie, cu un preț care nu va mai fi plafonat, ci un preț administrat pentru consumatorii caznici.
Ce înseamnă asta? Înseamnă că vom reglementa prețul pentru caznici pe tot lanțul, de la producător la transportator, la distribuitor și la furnizor. Asta înseamnă că prețul va rămâne stabil pe tot parcursul anului și nu vor fi alte modificări până în primăvara anului viitor. Prețul la gaz va fi administrat pentru toți consumatorii caznici și pentru toate CET-urile, pentru cantitatea utilizată pentru generarea energiei termice.
Pentru celelalte activități nu va mai exista plafon, dar așa cum sunt datele de astăzi, majoritatea consumatorilor din economie achiziționează gaze la prețuri care sunt sub plafon.
În felul acesta protejăm populația, nu angajăm cheltuieli de la bugetul de stat și eliminăm problemele care au apărut în anii trecuți, când schemele de plafonare au fost de așa natură făcute încât au permis unor furnizori, unor traderi să deruleze operațiuni care au însemnat creșterea prețului, iar statul a trebuit să plătească diferențele de preț și și astăzi mai avem restanțe de plăți în această zonă″, a spus Bolojan.
