Germania va deconecta ultimele sale trei centrale nucleare până la sfârșitul zilei de sâmbătă, punând capăt unui program de șase decenii care a generat una dintre cele mai puternice mișcări de protest din Europa. Este un deznodământ foarte așteptat de ecologiști, care a cunoscut însă o scurtă amânare din cauza războiului din Ucraina, relatează Reuters.
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
La 6 ianuarie 1939, chimiștii germani Otto Hahn și Fritz Strassmann au realizat cu succes prima fisiune nucleară din lume (scindarea atomilor pentru a produce energie). La 17 iunie 1961, prima centrală nucleară germană din Kahl (Bavaria) a furnizat pentru prima dată energie electrică. Iar acum, până sâmbătă la miezul nopții, ultimele trei centrale nucleare, de la centralele Isar II (Bavaria), Neckarwestheim (Baden-Wuerttemberg) și Emsland (Saxonia Inferioară), vor ieși din funcțiune, în timp ce Berlinul își pune în aplicare planul său de a produce energie electrică complet regenerabilă până în 2035, scrie News.ro.
După ani de tergiversări, Germania s-a angajat să renunțe definitiv la energia nucleară după ce cutremurul și tsunami-ul care au lovit centrala de la Fukushima din Japonia în 2011 a generat radiații în aer și a îngrozit o întreagă lume, fiind al doilea cel mai grav dezastru nuclear civil din istorie, după accidentul de la Cernobîl.
Renunțarea definitivă la energie nucleară în Germania a fost amânată din vara anului trecut până în acest an, după ce invazia rusă în Ucraina a obligat Germania să-și oprească importurile de combustibili fosili din Rusia. Prețurile au crescut vertiginos și au existat temeri că va exista o criză energetică globală - dar acum Germania este din nou încrezătoare în ceea ce privește aprovizionarea sa cu gaze și extinderea surselor regenerabile de energie.
MĂRIREA ȘI DECĂDEREA ENERGIEI NUCLEARE GERMANE
Era energiei nucleare comerciale a Germaniei a început odată cu punerea în funcțiune a reactorului Kahl, în 1961: a fost promovat cu entuziasm de politicieni, dar întâmpinat cu scepticism de companii. Apoi, șapte centrale comerciale s-au alăturat rețelei, în primii ani, criza petrolieră din anii 1970 contribuind la acceptarea publică.
Cu toate acestea, expansiunea energiei nucleare a fost frânată pentru a nu afecta sectorul cărbunelui, spune Nicolas Wendler, purtător de cuvânt al grupului industrial de tehnologie nucleară KernD.
Totuși, în anii 1990, mai mult de o treime din energia electrică din Germania proaspăt reunificată provenea de la 17 reactoare.
În deceniul următor, un guvern de coaliție care includea Verzii - partid care a luat naștere din mișcarea antinucleară din anii 1970 - a introdus o lege ce urma să ducă la eliminarea treptată a tuturor reactoarelor până în jurul anului 2021.
Guvernele conduse de fostul cancelar conservator Angela Merkel au abandonat și au revenit succesiv asupra acestui subiect - până la Fukushima.
"O PROSTIE ECONOMICĂ"
Arnold Vaatz, fost deputat al partidului Creștin-Democrat (CDU) al lui Merkel, spune că decizia a fost, de asemenea, menită să influențeze alegerile din landul Baden Wuerttemberg, unde această problemă face jocul Verzilor.
"Am numit-o cea mai mare prostie economică a partidului de când (a fost prima dată la guvernare - n.r.) în 1949 și rămân la părerea asta", a declarat Vaatz, unul dintre cei doar cinci parlamentari conservatori care s-au opus legii de renunțare la energia nucleară.
Ultimele trei centrale rămase funcționale au contribuit cu doar 5% la producția de electricitate din Germania în primele trei luni ale anului, potrivit Ministerului Economiei. Iar energia nucleară a reprezentat anul trecut doar 6% din producția de energie a Germaniei, față de 44% din surse regenerabile, potrivit datelor biroului federal de statistică.
Cu toate acestea, două treimi dintre germani sunt în favoarea prelungirii duratei de viață a reactoarelor sau a reconectării centralelor vechi la rețea, doar 28% susținând eliminarea treptată, potrivit unui sondaj realizat de institutul Forsa la începutul acestei săptămâni.
"Cred că acest lucru este cu siguranță alimentat în mare măsură de teama că situația aprovizionării pur și simplu nu este sigură", a comentat pentru Reuters analistul Forsa, Peter Matuschek.
ARE GERMANIA SUFICIENTĂ ENERGIE?
Guvernul susține că aprovizionarea este garantată după eliminarea treptată a energiei nucleare și că Germania va continua să exporte electricitate, invocând nivelurile ridicate de stocare a gazelor, noile terminale de gaze lichide de pe coasta de nord și extinderea energiilor regenerabile.
Cu toate acestea, susținătorii energiei nucleare spun că Germania va trebui să revină în cele din urmă la energia nucleară dacă dorește să elimine treptat combustibilii fosili și să își atingă obiectivul de a deveni neutră din punct de vedere al emisiilor de gaze cu efect de seră în toate sectoarele până în 2045, deoarece energia eoliană și solară nu vor acoperi în totalitate cererea.
"Prin renunțarea treptată la energia nucleară, Germania se angajează la cărbune și gaz, deoarece nu există întotdeauna suficient vânt sau soare", a declarat Rainer Klute, șeful asociației non-profit pro-energie nucleară Nuklearia.
"RADIOACTIVITATEA NU SE OPREȘTE LA GRANIȚE"
Odată cu sfârșitul erei energiei atomice, Germania trebuie să găsească până în 2031 un depozit permanent pentru aproximativ 1.900 de containere cu deșeuri nucleare puternic radioactive.
"Mai sunt încă cel puțin 60 de ani în fața noastră, de care vom avea nevoie pentru adunarea și depozitarea sigură pe termen lung a deșeurilor", arată Wolfram Koenig, șeful Biroului federal pentru siguranța gestionării deșeurilor nucleare.
Guvernul recunoaște, de asemenea, că există în continuare probleme de siguranță, având în vedere că vecinii Franța și Elveția depind încă în mare măsură de energia nucleară.
"Radioactivitatea nu se oprește la granițe", a declarat Inge Paulini, șefa Biroului german de protecție împotriva radiațiilor, menționând că șapte centrale din țările vecine se află la mai puțin de 100 km de Germania.
