Primele concluzii după decizia CJUE în cazul creditelor în franci elvețieni din Polonia: Nu e așa rău pentru bănci

Primele concluzii după decizia CJUE în cazul creditelor în franci elvețieni din Polonia: Nu e așa rău pentru bănci
scris 4 oct 2019

Decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) deschide calea rambursării creditelor indexate în franci elvețieni la cursul de la data contractării de către consumatorii polonezi. Însă Curtea din Luxemburg sugerează că aceste contracte nu vor putea fi păstrate în funcție, mai ales cu dobânzile mai mici aferente francilor elvețieni, și vor trebui închise. Problema pentru consumatori este că ar putea avea nevoie de bani cash mulți pentru a da deprecierea zlotului înapoi.

CJUE a păstrat mare parte din concluziile avocatului general în cazul trimis de o instanță poloneză spre analiză, dar cu ceva nuanțe și ambiguități.

Ce s-a judecat

Pe scurt, familia Dziubak a dat în judecată Raiffeisen Bank Polonia într-un proces în care contestă legalitatea clauzelor privind indexarea creditului la un curs stabilit de bancă.

Familia poloneză a luat împrumutul ipotecar în 2008, în zloți polonezi. Potrivit unor clauze, contractul era indexat în franci elvețieni, în sensul în care soldul acestuia a fost stabilit în franci la data contractării la cursul de achiziție al valutei. Ratele urmau să fie rambursate din contul de zloți deschis la bancă la o valoare egală cu cea stabilită în franci elvețieni, calculată după cursul de vânzare al devizei elvețiene a băncii. Cu alte cuvinte, banca stabilea diferența între vânzare și cumpărare la casa de schimb, deci putea pune o diferență în favoarea sa la încasarea ratelor.
Beneficiul pentru consumator a fost dobânda mai scăzută la franci decât la zloți, ceea ce a și atras câteva sute de mii de polonezi (și nu numai) spre acest tip de credite.

Polonezii au cerut instanței să anuleze contractul, dat fiind faptul că acesta ar fi viciat de clauze abuzive în privința clauzelor valutare sau, în subsidiar, să îl păstreze în vigoare, să se ramburseze soldul în zloți, dar la o dobândă de franci elvețieni, cam cu două puncte procentuale mai mică decât cea la zloți în prezent, dar la o diferență mai mare în anii anteriori. (Deprecierea zlotului a anulat acest câștig de cost, de aici și procesele).

Tribunalul Regional din Varșovia a trimis cazul la CJUE, cu mai multe întrebări de interpretare a directivei clauzelor abuzive. În principiu, judecătorii polonezi au dorit să știe dacă pot interveni în contract cu dispoziții de completare și dacă un astfel de contract, după eliminarea clauzelor valutare, mai poate continua și cam în ce condiții.

Ce s-a stabilit

Curtea Europeană a stabilit că instanțele naționale nu pot completa contractele cu dispoziții din dreptul civil (legate de echitate și obiceiuri la polonezi), după ce elimină clauzele abuzive.

Apoi, Curtea spune că instanțele pot anula aceste contracte, la dorința consumatorului, dacă clauzele de indexare sunt declarate abuzive.

Ce urmează

Foarte important pentru debitorii cu astfel de credite, care sperau să păstreze contractele la cursul de la data acordării împrumuturilor, dar și la dobânzile de franci elvețieni, e că CJUE pare să arate destul de clar că anularea clauzei de risc valutar nu e compatibilă cu păstrarea contractelor, după cum reiese din paragraful următor din decizie.

“(…) anularea clauzelor atacate de împrumutați ar conduce nu numai la eliminarea mecanismului de indexare și a diferenței dintre cursurile de schimb, ci, indirect, și la dispariția riscului valutar, care este legat direct de indexarea într-o monedă străină a împrumutului în discuție în litigiul principal. Or, Curtea a statuat deja că clauzele referitoare la riscul valutar definesc obiectul principal al unui contract de împrumut precum cel în discuție în litigiul principal, astfel încât posibilitatea obiectivă a menținerii contractului de împrumut în discuție în litigiul principal apare, în aceste împrejurări, ca fiind incertă”, se arată în decizie.

Cu alte cuvinte, după cum arată analiștii ING Bank, cea de-a treia cale așteptată de consumatori pare că s-a închis. A treia opțiune fiind că împrumuturile vor putea fi păstrate după o conversie forțată în zloți, dar cu rate de dobândă stabilite după LIBOR CHF, iar primele două fiind legate de conversia forțată în zloți, ori de păstrarea contractelor în forma actuală – chiar dacă clauzele sunt declarate abuzive.

“Opțiunea de a termina asemenea contracte înseamnă că ambele părți trebuie să fie capabile să închidă conturile și ca debitorii să plătească înapoi întregul capital împrumutat rămas! Dacă debitorii nu au fondurile necesare sau finanțare punte, atunci ar putea abandona planurile de a da în judecată băncile. Acest lucru ar putea limita numărul de clienți care inițiază procese”, arată analiștii polonezi ai ING Bank.

Din nou, cu alte cuvinte, ar fi vorba de o scadență anticipată a contractului, care chiar dacă e în termeni  favorabili pentru consumatori la nivelul sumei de rambursat, e nevoie, totuși, de echivalentul a zeci sau chiar sute de mii de euro cash pentru această operațiune.

De reținut că decizia CJUE nu intră pe cazul trimis în sine și că rezultatul litigiului va trebui să vină din interpretarea instanței naționale. Mai departe, decizia ar trebui să fie luată în considerare și de celelalte instanțe.

Asociația Băncilor din Polonia subliniază și ea că hotărârile se vor lua de la caz la caz în instanțele naționale și că CJUE a fost “sceptică” în privința păstrării contractelor în zloți cu dobânzi de franci, potrivit unui comunicat emis după hotărârea Curții din Luxemburg.

“Dacă opțiunea capital în zloți și dobânzi de franci nu este permisă, clienții ar putea fi mai puțin dispuși să dea în judecată băncile. Totul se va întinde în tip,. Astfel, creșterea pierderilor băncilor și a creditelor supuse conversiei forțate ar trebui să fie reduse. La fel și presiune negativă pe zlot (ca urare a conversiilor din franci în zloți) ar trebui să fie distribuită în timp”, arată analiștii ING.

Piața s-a mișcat și ea relativ puțin, cu o depreciere de doar circa 1% pe acțiunile bancare, semn că estimările anterioare ale bancherilor din Polonia pentru o pierdere potențială de aproape 14 miliarde de euro n-au fost validate. E drept că titlurile băncilor s-au depreciat ceva mai mult în lunile anterioare, dar e posibil și ca bancherii să fi supralicitat impactul – ca analogie, și bancherii din România anunțau prăpădul în țară după adoptarea Legii dării în plată (prăpăd care n-a venit, în condițiile în care și Curtea Constituțională a limitat aplicarea dării în plată la situații de impreviziune apreciate de instanțe).

Și dacă la nivelul Poloniei lucrurile rămân încă nehotărâte, la nivelul debitorilor în franci elvețieni din România ele sunt departe de rezolvare.

Așa cum Profit.ro a explicat anterior, contractele din România nu au fost indexate la franci elvețieni ci au fost semnate și acordate în valută, inclusiv cu rambursarea ratelor în franci elvețieni (care puteau fi achiziționați din oricare altă parte).

Astfel, chiar dacă la nivel de dinamică a efectelor contractului avem aproape aceeași situație (leul s-a depreciat chiar mai mult decât zlotul față de franc), în termeni legali lucrurile sunt diferite.

viewscnt

Informaţiile publicate de Profit.ro pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea în lead a sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.

Afla mai multe despre
franc elvetian
cauza dziubak
cjue
curtea de justitie a uniunii europene
credite franci elvetieni
conversie credite franci elvetieni