Oficialul BNR atrage totodată atenția asupra efectului de evicțiune exercitat de stat: băncile și-au triplat în ultimii 10 ani deținerile de titluri de stat, până la circa 230 de miliarde de lei în primul trimestru din 2026, iar expunerea guvernamentală a ajuns la 28% din activele bancare, cel mai ridicat nivel din UE.
Potrivit viceguvernatorului, dezvoltarea economiei pe baze solide face imperativă creșterea intermedierii financiare, respectiv a capacității sistemului financiar de a mobiliza economisirile și de a le direcționa către consum și investiții. Fără consolidarea acestui canal, potențialul economiei rămâne insuficient valorificat, apreciază acesta.
Analiza este preluată din volumul "Sustenabilitatea financiară – De la deficite la convergență nominală", publicat în cadrul proiectului Economic@BNR, care urmează să fie lansat în curând prin dezbateri publice organizate de banca centrală. Capitolul VII al volumului este dedicat sistemului financiar-bancar din România.
Decalajul față de restul Uniunii este considerabil: intermedierea financiară din România se situează la peste 10 puncte procentuale din PIB sub cea a Poloniei, următoarea țară clasată, iar dimensiunea sectorului financiar nebancar este, la rândul ei, printre cele mai reduse din UE, arată Marinescu.
Nivelul redus al intermedierii contrastează însă cu gradul ridicat de îndatorare a companiilor, paradox pe care viceguvernatorul îl explică prin structura finanțării firmelor. Împrumuturile intra-grup și creditul comercial reprezintă o treime din sursele asimilate finanțării companiilor, în timp ce împrumuturile de la băncile și IFN-urile autohtone totalizează mai puțin de o zecime, volum echivalent cu resursele obținute de firme din creditarea nerezidentă intra-grup. Situația reflectă atât preferința firmelor pentru surse alternative de finanțare, inclusiv din considerente de cost, cât și gradul redus de bancarizare. Pentru o treime dintre firme, activul net este mai mic de jumătate din capitalul social subscris, ceea ce indică deficiențe mari de capitalizare, precizează oficialul BNR.
Majoritatea companiilor nu apelează la creditare bancară: peste 80% dintre IMM-uri și aproximativ jumătate dintre corporații nu au solicitat credit în ultimul an, potrivit analizei. În schimb, firmele recurg la amânarea plății facturilor către furnizori, practică ce expune atât creditorul, cât și debitorul la riscuri de lichiditate și de neplată în lanț. Față de statele UE, ponderea creditului comercial este cea mai ridicată în România, la un nivel similar Bulgariei și Croației.
Viceguvernatorul subliniază că, pentru firmele care apelează frecvent la creditul comercial, această formă de finanțare este mai scumpă decât creditul bancar. În exemplul unei facturi cu termen de plată de 60 de zile și un discount de 2% pentru achitare în cel mult 10 zile, costul anualizat al renunțării la discount este de 15,7%, în timp ce dobânda medie, netă de comisioane, la creditele noi acordate societăților nefinanciare a fost în ultimii trei ani de 8,6%, cu valori maxime care nu au depășit 9,3%.
În perioada post-pandemie, România a fost una dintre cele mai dinamice piețe de credit din Europa, cu o creștere medie de circa 10% pe an în ultimii trei ani, atât la populație, cât și la companii, iar ponderea finanțărilor pentru investiții în echipamente a urcat spre o treime din portofoliul corporativ, față de un sfert în 2023. Marinescu atrage însă atenția asupra diferențialului semnificativ de dobândă între România și zona euro, care ridică probleme de competitivitate în finanțarea investițiilor pentru firmele active pe piețele externe.
Problemele de guvernanță corporativă, durata mare de plată a facturilor între firme, costul evaluării debitorilor și eficiența scăzută a procedurii de insolvență cresc costurile creditării, astfel că doar o pondere redusă a firmelor primesc de la bănci și IFN-uri întreaga finanțare solicitată: sub 20% în cazul IMM-urilor și sub 50% în cazul corporațiilor, potrivit Sondajului BNR privind accesul la finanțare al companiilor nefinanciare din iunie 2026. Băncile preferă să acorde mai puține credite, chiar dacă dispun de resurse, atunci când anticipează costuri mai mari de recuperare, fenomen cunoscut în literatura de specialitate drept raționalizarea creditului, arată viceguvernatorul.
Finanțarea economiei este grevată, în special în ultimii ani, de presiunea efectului de evicțiune din partea statului, în condițiile unui necesar de finanțare publică mult mai mare, mai arată Marinescu. Atunci când statul cheltuie și se împrumută mai mult, dobânzile cresc și sectorul privat investește mai puțin, cererea de finanțare a sectorului bugetar afectând atât disponibilitatea, cât mai ales costul finanțării pentru privat. "Mai mulți bani pentru stat înseamnă mai puțini bani pentru economie", conchide viceguvernatorul.
Băncile autohtone și-au majorat constant deținerile de titluri de stat, care au atins în primul trimestru din 2026 circa 230 de miliarde de lei, de trei ori mai mult față de acum 10 ani, titlurile de stat oferind un raport randament-risc mult mai favorabil decât creditarea companiilor și a populației. Evoluția este reflectată și de raportul credite/depozite, care a scăzut de la 86% la finele anului 2015 la 67% în martie 2026. Ponderea expunerilor guvernamentale în totalul activelor bancare a urcat de la 17% în 2010 la 28% în 2025, cel mai ridicat nivel din UE, urmată de Polonia, cu circa 25%, și Ungaria, cu circa 20%.
Viceguvernatorul avertizează că, pentru a genera beneficii durabile, creșterea intermedierii financiare nu trebuie obținută prin orice mijloace și nu trebuie să forțeze standardele prudențiale, pentru a evita acumularea de noi vulnerabilități la nivelul companiilor și în sectorul financiar.
În privința pieței de capital, Marinescu apreciază că aceasta are un potențial imens pentru sistemul financiar românesc, însă capitalizarea bursieră rămâne la circa 30% din PIB, mult sub nivelul din zona euro, deși comparabilă cu statele din regiune. Numărul companiilor listate este încă redus raportat la firmele active din economie, iar performanțele notabile ale Bursei de Valori București sunt legate mai degrabă de listările unor giganți de stat, precum Hidroelectrica, decât de un aflux consistent de companii private.
În concluzie, viceguvernatorul BNR arată că dezvoltarea sustenabilă a intermedierii financiare presupune eforturi conjugate: companiile să își consolideze capitalul și capacitatea de a genera proiecte viabile, sectorul bancar să susțină finanțarea investițiilor, iar statul să fie ferm și consecvent în reducerea dezechilibrelor, pentru a limita presiunea asupra finanțării datoriei publice. Doar astfel, în opinia sa, România poate reveni în 2027 la o creștere economică robustă.
Cosmin Marinescu este viceguvernator al Băncii Naționale a României din octombrie 2024. Anterior, a fost consilier prezidențial pe probleme economice și sociale, începând cu anul 2014. Este profesor universitar la Academia de Studii Economice din București.
















