Deși au un preț ridicat, pe măsura aspectului atrăgător, marfa adusă din străinătate este cumpărată de români din lipsă de alternativă.
În piețele agroalimentare, usturoiul românesc devine tot mai greu de găsit, arată Agro TV.
Legumicultorii renunță treptat la cultivarea acestui produs, motivul principal fiind subvențiile insuficiente, care nu acoperă costurile de producție.
Concurența este cu atât mai mare cu cât produsele de import sunt disponibile tot timpul anului, în cantități mari și la prețuri competitive.
De exemplu, conform celor mai recente date disponibile, România a importat aproximativ 6.200 de tone de usturoi în anul 2023, în valoare de circa 13 milioane de dolari, în creștere față de anii precedenți, când importurile se situau în jurul a 5.000–5.300 de tone anual.
Principalele țări exportatoare sunt China, Spania, Olanda și Egipt.
Era arătat atunci că importurile totale (din țări UE și din țări non-UE) au însumat, în 2023, cantitatea de 6.307,3 tone. Cea mai mare cantitate a fost importată din Olanda: 3.613,3 tone.
Din Turcia am cumpărat 867,6 tone. Din Germania, 425,9 tone. Din Spania, 616,7 tone. Din Turcia, 867,6 tone. Din China, 263 tone.
De partea cealaltă, producția internă de usturoi uscat a fost de 45.801 tone. Rezultă că importurile totale au reprezentat 13,77% din producția internă. Un astfel de procent nu susține termenul de ”inundație”! Ar trebui ca procentul acesta să sară de 30% ca să putem vorbi de o invadare a pieței interne de un produs sau altul, era asigurarea transmisă atunci.
Acum, însă, avertismentul este reluat, mult mai puternic.
Statul român, începând cu anul 2018 ( guvernul era condus la acea vreme de Viorica Dăncilă – PSD ), derulează anual o schemă de ajutor de minimis, susținută din bugetul național.
Cuantumul este de 3.000 de euro/ha. Valoarea maximă a schemei de minimis este anul acesta de 4.230.000 de euro.
Ce impact a avut schema de minimis asupra producției de usturoi din România
În 2018, anul anterior lansării schemei de minimis, producția națională de usturoi uscat a fost de 57.975 tone, potrivit INS.
În 2019, anul lansării schemei de minimis, producția a scăzut la 54.862 tone.
În 2020, a crescut la 61.142 tone.
În anul următor: 60.601 tone.
În 2022, producția internă a scăzut la 50.235 tone.
În 2023, a continuat să scadă la 45.801 tone.
FAOSTAT afișează alte date privind producția de usturoi ( green garlic/usturoi verde ) din România: 30.570 t, în 2018; 27.700 t, în 2019; 31.560 t, în 2020; 30.130 t, în 2021; 22.500 t, în 2022.
Diferența între seria de date INS și cea FAOSTAT este notabilă. De semnalat, în același timp, că România, chiar cu aceste date mult mai scăzute decât cele prezentate de INS, era unul din cei mai mari producători de usturoi din Uniunea Europeană.
Ajutorul de minimis a fost acordat anual, după 2019, fără întrerupere:
În 2019, schema de minimis a fost de maxim 2.000.000 de euro;
În 2020: 1.579.080 de euro;
În 2021: 3.078.000 de euro;
În 2022: 5.268.064 de euro;
În 2023: 6.001.200 de euro;
În 2024: 4.230.000 de euro.
Creșterea valorii schemei de minimis nu a condus însă și la o creștere a producției naționale.
Cea mai mare producție internă a fost obținută în anul în care schema de minimis a avut cea mai mică valoare. În următorii ani, deși schema a fost finanțată mai consistent, producția internă a scăzut.
În 2023, când schema de minimis a avut cea mai mare valoare, producția internă a fost cea mai mică din ultimii ani.















