În două hotărâri, Curtea Constituțională a Poloniei a declarat că anumite dispoziții ale tratatelor, astfel cum au fost interpretate de Curtea de Justiție, sunt contrare Constituției naționale și a calificat în mod expres jurisprudența Curții privind dreptul la protecție jurisdicțională efectivă ca depășind competențele care i-au fost conferite .
Considerând că aceste hotărâri nu respectă mai multe principii fundamentale ale dreptului Uniunii, inclusiv supremația acestuia, Comisia Europeană a sesizat CJUE cu o acțiune împotriva Poloniei în constatarea neîndeplinirii obligațiilor.
CJUE a admis acțiunea și a decis că Polonia nu și-a îndeplinit obligațiile din cauză că judecătorii Curții Constituționale a Poloniei au încălcat principiul protecției jurisdicționale efective și nu a respectat supremația, autonomia, efectivitatea și aplicarea uniformă a dreptului Uniunii și nici efectul obligatoriu al hotărârilor CJUE.
CJUE a admis deopotrivă acțiunea Comisiei Europene în măsura în care aceasta a vizat neregularități grave care au afectat numirea a trei judecători ai Curții Constituționale a Poloniei și a președintei acesteia, punând în discuție statutul acestei Curți Constituționale de instanță judecătorească independentă și imparțială, constituită prin lege, în sensul dreptului Uniunii.
CJUE amintește că Polonia nu poate invoca identitatea sa constituțională pentru a se sustrage de la respectarea valorilor comune consacrate la articolul 2 TUE, precum statul de drept, protecția jurisdicțională efectivă și independența justiției.
”Într-adevăr, aceste valori stau la baza identității însăși a Uniunii, la care Polonia a aderat în mod liber. În urma aderării, aceste valori se concretizează prin obligații cu forță juridică obligatorie, față de care statele membre nu se pot exonera.
În plus, instanțele naționale nu pot determina în mod unilateral întinderea și limitele competențelor atribuite Uniunii. Aceste chestiuni implică în mod necesar o interpretare a dreptului Uniunii și, în sistemul jurisdicțional al Uniunii instituit prin tratate, sunt de competența exclusivă a instanțelor Uniunii. În special, autonomia și efectivitatea ordinii juridice a Uniunii se opun oricărui control extern al deciziilor Curții în exercitarea competenței sale exclusive de a interpreta în mod definitiv și obligatoriu dreptul Uniunii și de a controla legalitatea actelor Uniunii”, arată CJUE.
Potrivit instanței europene, eventualele îndoieli ale instanțelor naționale cu privire la întinderea competențelor Uniunii sau cu privire la validitatea unui act de drept al Uniunii ca urmare a faptului că acesta depășește sfera competențelor Uniunii sau chiar a faptului că acesta încalcă cerința ca Uniunea să respecte identitatea națională a statelor membre nu pot fi înlăturate decât în cadrul unui dialog cu Curtea, prin intermediul unei proceduri preliminare.
Acest lucru este valabil chiar și atunci când îndoielile se referă la interpretarea de către Curte a dreptului Uniunii.
Ca urmare, CJUE a concluzionat că numirea a trei judecători ai Curții Constituționale poloneze în luna decembrie 2015 și a președintei acesteia în luna decembrie 2016 au fost viciate de încălcări ale normelor fundamentale privind procedurile de numire în Polonia. Din această cauză, Curtea Constituțională a Poloniei nu îndeplinește cerințele unei instanțe judecătorești constituite prin lege, independente și imparțiale în sensul dreptului Uniunii.
