Riscul unui război este din nou real, anunță CNN, citând membri actuali și foști membri ai forțelor armate, oficiali guvernamentali și ai NATO, cercetători și profesioniști din industria apărării.
Gândirea lor se bazează pe evaluarea larg acceptată a serviciilor de informații, potrivit căreia Rusia se pregătește pentru posibilitatea unui conflict direct cu Europa, arată Hotnews.
„Cred că există indicii că societățile sunt dispuse să poarte această discuție, dar cred că vedem și guverne care încă nu sunt destul de încrezătoare pentru a purta această discuție cu publicul lor”, a declarat Sam Greene, profesor de politică rusă la King’s College London și expert în reziliența democratică.
Războiul hibrid
Rusia duce deja un război hibrid împotriva Occidentului, spun majoritatea experților, prin operațiuni de sabotaj și prin introducerea haosului și dezinformării în discuțiile politice interne. Aceștia indică dovezi copleșitoare, inclusiv incursiuni repetate în spațiul aerian al NATO de către avioane și drone rusești și bruiajul GPS în țările baltice, campanii de dezinformare și atacuri de sabotaj împotriva infrastructurii critice din mai multe țări, care au fost atribuite serviciilor secrete rusești. Rusia a negat în mod constant implicarea sa.
„Cred că oamenii sunt speriați, mai ales că acest fenomen devine din ce în ce mai vizibil”, a spus profesorul Greene. „Vedem drone în afara aeroporturilor și cred că există un sentiment tot mai puternic că probabil este (doar) o chestiune de timp până când una dintre aceste drone va doborî un avion de linie.”
Deși Moscova nu a lansat niciun atac direct împotriva aliaților NATO din Europa, experții spun că acest lucru se datorează în parte faptului că Rusia știe că nu ar putea învinge alianța cu capacitățile sale actuale, dar acest lucru se poate schimba în viitor.
Avertismentul lui Putin pentru Europa
Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a avertizat la începutul acestui an că Rusia ar putea fi pregătită să folosească forța militară împotriva NATO în termen de cinci ani. Ministrul german de externe, Johann Wadephul, a repetat acest avertisment într-un discurs ținut luna trecută, afirmând că serviciile de informații germane consideră că Moscova „cel puțin păstrează deschisă opțiunea unui război împotriva NATO până în 2029, cel târziu”.
Președintele rus Vladimir Putin a declarat la începutul lunii decembrie că, deși Rusia nu intenționează să intre în război cu Europa, „dacă Europa dorește brusc să intre în război cu noi și începe, suntem pregătiți chiar acum”.
Consensul între țările baltice este că un atac al Rusiei împotriva lor ar putea avea loc în cel mult trei ani. Cercetătorii de la Centrul Belfer pentru Știință și Afaceri Internaționale de la Harvard Kennedy School au analizat avertismentele și previziunile făcute de diverși oficiali cu privire la pregătirea și disponibilitatea Rusiei de a lansa un război împotriva NATO și au constatat că anii menționați cel mai des sunt 2027 și 2028.
Europa, nepregătită după 8 decenii de pace
Multe state europene nu au dat prea multă atenției apărării în ultimele decenii. Fără conflicte militare majore directe pe continent din 1945, Europa s-a bucurat de cea mai lungă perioadă de pace continuă din ultimele secole.
Apoi au urmat două deșteptări dure: un președinte american, Donald Trump, care le-a spus clar aliaților NATO că nu mai pot conta atât de mult pe SUA, și invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina.
Realitatea dură a determinat majoritatea membrilor europeni ai NATO să crească cheltuielile pentru apărare. Conform datelor NATO, 31 dintre cei 32 de membri ai alianței sunt pe cale să atingă ținta de a cheltui 2% din PIB pentru apărare în acest an – față de doar șase în 2021. Islanda, membru fondator al NATO și singura țară care nu se preconizează că va atinge ținta, nu are forțe armate proprii. În schimb, contribuie financiar, cu personal civil și cu sisteme de apărare aeriană și supraveghere.
În iunie, membrii NATO au convenit să crească obiectivul la 5% din PIB până în 2035. Cu toate acestea, mulți analiști sunt sceptici cu privire la acest obiectiv, mai ales că majoritatea țărilor europene se confruntă cu presiuni financiare, chiar și fără a lua în considerare o creștere masivă a cheltuielilor pentru apărare.
Declarația șocantă a șefului armatei franceze
Mai multe sondaje Eurobarometru, care măsoară opinia publică în întreaga Uniune Europeană, au arătat în acest an că o majoritate covârșitoare a europenilor – 78% – sunt îngrijorați de apărarea și securitatea UE în următorii cinci ani. O treime dintre oameni consideră că apărarea ar trebui să se numere printre prioritățile de cheltuieli ale blocului.
Cu toate acestea, generalul Fabien Mandon, șeful forțelor armate franceze, a stârnit indignare luna trecută când a avertizat publicul francez că țara trebuie să se pregătească pentru posibile pierderi viitoare în fața agresiunii ruse, spunând că Franța trebuie să „accepte pierderea copiilor săi” pentru a „proteja ceea ce suntem”.
Dar, disponibilitatea oamenilor de a înțelege amenințarea și de a contribui la combaterea acesteia variază semnificativ după criterii strict geografice.
„Dacă te afli în est, dacă ai graniță cu Rusia, dacă te afli în Polonia sau în statele baltice, amenințarea este foarte reală pentru oamenii de acolo, iar aceștia iau mult mai multe măsuri în ceea ce privește adăposturile publice, deoarece consideră că riscul unui atac aerian este mai mare”, a spus Robin Potter, cercetător asociat al think tank-ului britanic Chatham House din Marea Britanie.
Suedia și Finlanda au actualizat anul trecut îndrumările pentru cetățenii lor cu privire la modul de supraviețuire în caz de război, distribuind broșuri care includeau instrucțiuni despre cum să se pregătească pentru întreruperi ale comunicațiilor, întreruperi de curent și condiții meteorologice extreme.
Mai multe țări, printre care Lituania, Letonia și Suedia, au reintrodus recrutarea obligatorie în ultimul deceniu, în timp ce alte țări, precum Germania, Polonia, Belgia, România și Bulgaria, au introdus programe de instruire militară voluntară pentru cetățenii lor.
Punctul slab al României
Potter a afirmat că cetățenii care au o încredere mai profundă în instituțiile țării lor sunt mai dispuși să accepte sacrificii pentru binele comun.
„Dacă oamenii simt că statul lucrează pentru ei, probabil că sunt mai înclinați să dorească să ofere ceva în schimb”, a spus el.
El a dat ca exemplu statele nordice, care ocupă în mod constant locuri fruntașe în clasamentele privind bunăstarea, fericirea și calitatea vieții și în care conceptul de datorie civică și „apărare totală” – în care fiecare cetățean, întreprindere și organism public devine parte a efortului de război, dacă este necesar – este profund înrădăcinat.
La acest capitol, un sondaj CURS realizat înainte de Crăciun arată România drept o țară nemulțumită și sceptică. Sondajul scoate la iveală un contrast puternic între instituțiile percepute ca „funcționale” și cele asociate cu politica. Dacă Armata e pe primul loc cu 81% încredere „bună sau foarte bună”, în coada clasamentului se află justiția(24%), Guvernul (25%) și Parlamentul (26%).
