Noul acord comercial dintre SUA și UE aduce provocări pentru economia europeană în ansamblu, dar oferă României o oportunitate strategică, în pofida riscurilor care decurg din integrarea profundă a economiei țării în lanțurile europene de producție. România poate profita de resursele sale energetice pentru a-și consolida economia, pentru a atrage noi investiții și a deveni un hub energetic regional.
Acordul comercial încheiat recent dintre SUA și Uniunea Europeană nu va avea un impact uniform asupra Europei. La Paris și Berlin, acordul a fost primit cu răceală și, în unele cazuri, cu critici dure. Pentru România, în special, situația este mai complexă, arată o analiză a Consiliului Atlantic din SUA.
Consiliul Atlantic este o prestigioasă organizație de tip ”think tank”, fondată în anul 1961, cu o activitate bogată în domeniul afacerilor internaționale.
Anul trecut, Consiliul i-a acordat fostului președinte Klaus Iohannis premiul Distinguished International Leadership “în semn de recunoaștere a carierei sale și a rolului său de lider transatlantic și european”. Iohannis a fost primul șef de stat european onorat cu aeastă distincție.
România este o economie industrializată, cu un nivel ridicat de dezvoltare tehnologică și complexitate economică, însă este deosebit de vulnerabilă la șocurile externe.
Cu toate că acordul implică anumite riscuri, acesta reprezintă și o oportunitate pentru ca România să își valorifice profilul său energetic unic pentru a-și crește competitivitatea, a-și avansa dezvoltarea industrială și sectorul de apărare și a-și consolida influența regională, potrivit Consiliului.
Acordul SUA-UE
Acordul, care a reușit să detensioneze relațiile comerciale dintre părți și să evite un război tarifar, impune un tarif de bază de 15% pentru majoritatea bunurilor din UE care intră în Statele Unite.
Totuși, anumite bunuri comercializate de România (inclusiv aeronave, produse chimice, produse farmaceutice și echipamente pentru semiconductori) intră sub incidența unui acord de tarif zero-la-zero, sau revin la nivelurile tarifare de dinainte de ianuarie.
În schimb, UE a fost de acord să cumpere produse americane - inclusiv energie în valoare de 750 de miliarde de dolari - și să investească 600 de miliarde de dolari în Statele Unite.
Acești termeni au generat îngrijorări în Europa, mulți considerând că acordul favorizează disproporționat interesele SUA, dezavantajează industria europeană și expune statele membre la riscuri economice din cauza scăderii competitivității exporturilor, presiunilor asupra prețurilor și creșterii concurenței din partea SUA pe piața internă a UE.
Pentru România, riscurile nu provin atât din expunerea directă a firmelor sale pe piața americană, cât mai ales din integrarea profundă a țării în lanțurile de aprovizionare europene. Schimburile cu Statele Unite reprezintă mai puțin de 2% din comerțul total al României, în timp ce peste 70% se derulează cu parteneri din UE.
Exporturile-cheie ale României, inclusiv echipamente electrice și electronice, vehicule și utilaje, depind în mare măsură de legături strânse cu producătorii importanți din Europa de Vest. Dacă tarifele crescute impuse de SUA determină pierderi pentru exportatorii europeni, firmele din Europa de Vest ar putea fi nevoite să reducă producția sau să-și regândească strategiile de aprovizionare, iar componentele românești ar putea fi eliminate din rețelele regionale.
În plus, companiile europene ar putea suferi și mai mult dacă producătorii americani le depășesc în competitivitate pe piața unică europeană, beneficiind de taxe vamale mai mici și bariere de reglementare reduse.
Lucrurile se complică și mai mult, având în vedere că producătorii europeni se confruntă în continuare cu prețuri ridicate la energie, ceea ce le afectează capacitatea de a rămâne competitivi în industriile cu consum mare de energie. Gazul natural lichefiat (GNL) este considerabil mai scump decât gazul livrat prin conducte și reprezintă în prezent peste 50% din totalul importurilor de gaze ale UE, comparativ cu doar 23% în 2021.
Mai mult, GNL-ul american - care este în general mai scump decât cel furnizat de alți exportatori - constituie 55% din importurile de GNL ale UE. Astfel, sectoarele energo-intensive din UE se află într-un clar dezavantaj competitiv față de omologii lor americani, care beneficiază de acces la gaz natural intern, mai ieftin.
Totuși, România poate transforma aceste provocări în avantaje, pentru a-și stabiliza și proteja economia și pentru a valorifica cererea tot mai mare de noi oportunități în comerțul transatlantic.
Valorificarea potențialului energetic al României
Având în vedere vulnerabilitatea lanțurilor de aprovizionare românești la schimbările din comerțul global, România are un interes clar în dezvoltarea accelerată a sectorului său energetic, pentru a-și amortiza economia în fața eventualelor perturbări.
Angajamentul UE de 750 de miliarde de dolari pentru energie, inclus în acordul comercial, subliniază importanța energiei pentru ambele părți, precum și nevoia urgentă de energie fiabilă și accesibilă în Europa, pe măsură ce aceasta renunță la sursele rusești.
Tarifele zero-la-zero încurajează și restructurarea lanțurilor de aprovizionare în industriile energo-intensive, cum ar fi cele de semiconductori, apărare, aerospațială și minerale critice - sectoare esențiale în competiția strategică a secolului XXI.
Aceste industrii vor avea nevoie atât de sisteme moderne și eficiente bazate pe combustibili fosili, cât și de surse curate de energie produse local, pentru a-și crește competitivitatea și reziliența pe termen lung, respectând totodată obiectivele climatice și de diversificare ale UE.
România este bine poziționată pentru a răspunde acestor nevoi și pentru a-și proteja propria stabilitate economică, datorită mixului său energetic diversificat și poziției sale strategice la intersecția unor rute energetice europene cheie. Accesul semnificativ la rezervele de gaze din Marea Neagră poate completa importurile de GNL din SUA și alte state, care ar putea fi conectate la piețele europene prin Coridorul Vertical de Gaze.
Chiar și în contextul în care tehnologia energiei curate este în curs de dezvoltare pentru a sprijini obiectivul pe termen lung de emisii net-zero, gazul natural va rămâne un combustibil de tranziție, esențial pentru industriile grele, pentru consolidarea securității energetice și menținerea competitivității industriale. Prin investiții în eficientizarea livrării, transportului și infrastructurii pentru gazul natural, România poate să-și extindă rolul pe piața energetică și, în același timp, să-și stabilizeze economia.
În plus, România își extinde capacitatea nucleară prin reactoare convenționale și reactoare modulare mici, beneficiind de finanțare din partea Băncii de Export-Import a SUA, granturi ale Agenției Americane pentru Comerț și Dezvoltare și parteneriate cu firme americane. Această abordare se aliniază cu accentul pus de acordul comercial pe tehnologia nucleară în cadrul angajamentului energetic al UE și semnalează oportunități semnificative pentru România de a aprofunda cooperarea transatlantică și de a accelera dezvoltarea sectorului nuclear în viitor.
Mai mult, România își extinde capacitatea de energie regenerabilă prin hidroenergie, energie solară, eoliană și hidrogen verde, poziționându-se pentru a accesa sprijinul financiar european prin Pactul Verde și inițiativa REPowerEU. Această strategie, care urmărește să depășească obiectivul UE de 40% energie regenerabilă până în 2030, stimulează creșterea economică și crearea de locuri de muncă, modernizează infrastructura energetică și dezvoltă rețele integrate pentru a sprijini electrificarea viitoare.
Prin valorificarea resurselor sale energetice abundente, România poate juca un rol esențial atât pe plan intern, cât și la nivelul UE, cu efecte pe scară largă. Prin dezvoltarea accesului la energie, a capacității de producție și a securității energetice, România poate spori capacitatea de producție generală și poate întări lanțurile regionale de aprovizionare. Totodată, poate oferi o bază durabilă pentru dezvoltarea propriilor industrii energo-intensive, în special cea de apărare - o prioritate strategică, având în vedere rolul României pe flancul estic al NATO. Acest lucru ar putea atrage investiții suplimentare din partea SUA și a UE în producția militară românească, în modernizare și mobilitate, susținând și mai mult stabilitatea economică a țării.
România ca nod energetic strategic
Acordul comercial dintre SUA și UE reconfigurează terenul economic transatlantic, iar România trebuie să acționeze decisiv pentru a transforma provocările anticipate în avantaje pe termen lung, potrivit analizei Consiliului, care subliniază că intensificarea concurenței și schimbările în lanțurile de aprovizionare din UE reprezintă riscuri reale.
În acest context, România, cu sprijinul UE, ar trebui să își valorifice resursele energetice unice și poziția sa strategică, care oferă o cale de a-și stabiliza și dezvolta economia într-un moment în care cererea pentru energie fiabilă, regională și curată este în creștere.
Cu o strategie mixtă și proactivă de avansare a energiei nucleare, fosile și regenerabile, România poate transforma acest moment de incertitudine într-un catalizator pentru o creștere durabilă, ca producător și exportator multisursă de energie, precum și ca nod strategic de tranzit energetic, conchide autoarea analizei.
