Autoritățile din Capitală au gestionat, anul trecut, situația a peste 144.000 de persoane, dintre care peste 100.000 sunt din state precum Nepal, Turcia, Sri Lanka.
Celelalte 42.000 de persoane au venit, în special, din Italia, Suedia și Franța, arată datele Inspectoratului General pentru Imigrări, conform Radio București.
Principalul scop pentru stabilirea reședinței în Romania a fost angajarea în muncă – peste 60.000 de persoane.
Ionuț Cârdei, șeful Direcției pentru Imigrări a Municipiului București, spune: „Începând cu anul 2016 și până în prezent, creșterea a fost substanțială, astfel că, raportându-ne la numărul complet, numai pe raza municipiului București, creșterea este de cinci ori, iar dacă ne raportăm la ultimii cinci ani, creșterea este de aproape trei ori.
De asemenea, am ținut să punctez faptul că la populația municipiului București, aproximativ 7%, sunt cetățeni străini. Dacă acest trend va continua și numărul lor va crește în același ritm, în următorii cinci ani vom ajunge undeva cam un sfert din oamenii care locuiesc în București să fie străini. Anul trecut, creșterea este de aproape 30%.”
În 2025, polițiști au aplicat și peste 1.500 de sancțiuni pentru nerespectarea legislației în domeniu, în valoare de peste 2.700.000 de lei.
Guvernul a redactat deja noile reguli, mai drastice, pentru agențiile care recrutează muncitori non-UE.
Sunt pregătite astfel garanții financiare obligatorii de minimum 200.000 euro, filtre severe pentru acționari și administratori, monitorizarea muncitorilor cel puțin 2 ani și obligația agențiilor de a suporta costurile de repatriere.
Condițiile sunt pregătite în contextul în care, cum a anunțat anterior Profit.ro, Guvernul a observat că mulți dintre muncitorii străini nu rămân în România, ci pleacă la muncă în alte țări din UE, folosind Bucureștiul doar ca o poartă către alte state europene.
Prin actul normativ redactat acum sunt create registre naționale și o platformă digitală controlată de MAI.
Proiectul de ordonanță inițiat de Ministerul Muncii poate fi consultat AICI
Una dintre reguli va fi că agențiile trebuie să notifice autoritățile în maximum 3 zile dacă un muncitor lipsește nemotivat 5 zile, ceea ce încurajează o supraveghere strictă asupra mobilității acestora.
Garanții de minimum 200.000 de euro pentru muncitorii migranți
Textul proiectului introduce măsuri care pot schimba structural piața de recrutare: garanții financiare uriașe, obligații noi cu costuri foarte ridicate, filtre de securitate extinse, limitarea severă a actorilor eligibili și un sistem digitalizat, centralizat, controlat strict de stat.
Va fi impus și un depozit financiar obligatoriu, pe care orice agenție trebuie să îl constituie la Trezoreria Statului, înainte de a putea fi autorizată.
„Nivelul depozitului financiar (…) este de 200.000 euro pentru un număr de până la 1000 străini și se majorează cu 100.000 euro pentru fiecare 1000 de străini suplimentari”, se precizează în proiect.
Acești bani sunt imobilizați pe toată durata funcționării agenției și pot fi executați automat de stat în diverse situații (expulzări, repatrieri, amenzi), urmând ca firma să fie obligată să reconstituie garanția în 30 de zile.
Interdicția de a percepe comisioane de la muncitori
Proiectul introduce o regulă aparent menită să protejeze muncitorii străini: agențiile nu mai pot percepe niciun comision, taxă sau depozit de la lucrători.
Companiile de recrutare trebuie să nu fie „amenințări la adresa securității naționale”
Proiectul introduce un sistem de verificare amplu, în care Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) și Inspectoratul General pentru Imigrări (IGI) verifică:
-
cazier fiscal,
-
cazier judiciar,
-
apartenența la structuri care au fost sancționate,
-
statutul de „persoană semnalată cu implicare în activități ce constituie amenințări la adresa securității naționale”.
„Reprezentanții legali (…) nu sunt semnalați cu implicare în activități care constituie amenințări la adresa securității naționale”, conform (Art. 5 alin. 1 lit. g din proiect)
Agențiile trebuie să supravegheze timp de doi ani a muncitorilor străini
Textul proiectului obligă agențiile să monitorizeze muncitorii timp de doi ani după intrarea în România, fiind responsabile pentru:
-
vizite trimestriale la locul de muncă;
-
sesizarea autorităților la orice suspiciune de exploatare;
-
raportarea rapidă a absențelor nemotivate ale muncitorilor;
-
identificarea de noi locuri de muncă dacă aceștia își pierd jobul.
„Agențiile au obligația de a verifica trimestrial, prin vizite, respectarea condițiilor de muncă.”, conform Art. 10 alin. 12 lit. f din proiect
Pentru firmele care lucrează cu sute sau mii de persoane, aceste obligații presupun un aparat logistic și administrativ uriaș, care ridică costurile la niveluri greu de susținut.
Un registru național al angajatorilor
O altă prevedere cu potențial semnificativ de control și concentrare de putere este crearea platformei:
WorkinRomania.Gov.ro, operată tehnic de Ministerul Afacerilor Interne
Platforma include:
-
Registrul Angajatorilor Străinilor (R.A.S.)
-
Registrul Agențiilor de Plasare a Străinilor (R.A.P.S.)
și interconectează toate bazele de date ale ministerelor relevante, inclusiv MAI, MAE, Justiție, ANAF.
În plus, agențiile sunt obligate să încarce acolo toate datele reprezentanților, asociaților și acționarilor — un grad de control fără precedent într-un sector privat obișnuit.
Suspendarea sau retragerea autorizației poate avea loc extrem de ușor
După intrarea în vigoare, o agenție poate fi suspendată dacă:
-
nu include toate elementele ofertei în contractul de muncă;
-
nu reîntregește garanția în 30 de zile;
-
20% dintre muncitori nu au calificare corespunzătoare;
-
nu raportează orice situație prevăzută în OUG.
„Într-un interval de 6 luni consecutive, dacă 20% dintre străinii mediați nu dețin nivelul de calificare necesar, autorizația se suspendă”, se mai precizează în inițiativă.
”Retragerea definitivă a autorizației se poate întâmpla și mai ușor — inclusiv dacă muncitorii ajung în situații de exploatare, chiar dacă agenția nu a avut nicio contribuție”, scrie la Art. 19 alin. 1 lit. e din proiect.
Astfel, agențiile devin responsabile nu doar de recrutare, ci, practic, de viața socială a muncitorului în România.
