Inițiatorii proiectului arată că România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, înregistrează o mobilitate crescută cetățenilor săi, mulți dintre aceștia alegând să își construiască un viitor în afara granițelor țării.
”În ultimii ani, numărul românilor stabiliți în străinătate a crescut considerabil, ceea ce a condus implicit și la o intensificare a căsătoriilor între cetățeni români și cetățeni străini. Potrivit estimărilor Ministerului Afacerilor Externe, comunitatea cetățenilor români stabiliți în străinătate depășește 5,7 milioane de persoane.
Multe dintre aceste familii mențin o legătură strânsă cu România, atât pe plan cultural și identitar, cât și pe plan economic. De altfel, românii din Diaspora reprezintă cel mai mare „investitor străin” în economia României, asigurând 2% din PIB-ul țării prin miliardele de euro pe care le trimit anual acasă”, arată autorii proiectului.
Cu toate acestea, subliniază inițiatorii, cadrul legislativ actual nu reflectă pe deplin aceste schimbări sociale. Astfel, legea cetățeniei române condiționează acordarea la cerere a cetățeniei române de o ședere îndelungată pe teritoriul României, fără a prevedea situația soților care conviețuiesc în afara țării.
În acest context, proiectul prevede o completare a legislației, menită să reflecte realitățile demografice și sociale actuale și să sprijine cetățenii străini care, prin legăturile familiale pe care le-au format, doresc să devină parte integrantă a comunității naționale.
Astfel, este prevăzută posibilitatea acordării cetățeniei române străinilor căsătoriți cu cetățeni români de cel puțin 10 ani, chiar dacă aceștia conviețuiesc în afara granițelor țării.
”Cetățenia română se va putea acorda, la cerere, cu posibilitatea stabilirii domiciliului în țară sau cu menținerea acestuia în străinatate, persoanei fără cetățenie sau cetățeanului străin care este căsătorit cu un cetățean român și conviețuiește cu acesta în străinătate, de cel puțin 10 ani de la data înregistrării sau transcrierii căsătoriei în registrele de stare civilă române”, prevede noul articol propus a fi introdus în lege.
Totodată, termenul de 10 ani va cumula toate perioadele de convietuire dintre soți, indiferent dacă acestea s-au desfășurat pe teritoriul României sau în afara acestuia, și se va calcula în raport cu data înregistrării sau transcrierii căsătoriei în registrele de stare civilă române.
Noii solicitanți de cetățenie vor fi supuși acelorași cerințe procedurale prevăzute de lege pentru cetățenii care solicită acordarea cetățeniei române.
Autorii proiectului subliniază că modificarea reprezintă un pas necesar și just în adaptarea legislației românești la realitățile actuale și în sprijinirea cetățenilor români, indiferent de locul în care trăiesc sau își întemeiază familiile.
”Căsătoria legal încheiată cu un cetățean român, înregistrată în registrele de stare civilă române și menținută pe o perioadă de cel puțin 10 ani reprezintă o formă obiectivă și durabilă de legătură personală și culturală cu România. În contextul unei mobilități crescute, apartenența la o comunitate națională nu se mai poate circumscrie exclusiv criteriului teritorial, ci dimpotrivă, trebuie privită și prin prisma relațiilor familiale, respectiv în sens social, cultural și afectiv, conform evoluțiilor dreptului european contemporan, care recunoaște unitatea familiei drept valoare fundamentală.
În plus, procedura administrativă de acordare a cetățeniei, care presupune, printre altele, analiza individuală a fiecărui caz, interviul și depunerea jurământului de credință, oferă garanțiile necesare pentru constatarea unei legături autentice și efective cu statul român”, explică inițiatorii.
Ei precizează că proiectul nu instituie privilegii arbitrare, ci, dimpotrivă, creșterea perioadei de conviețuire de la 5 la 10 ani (termen care se calculează de la data înregistrării sau transcrierii căsătoriei în registrele de stare civilă române) pentru soții cetățenilor români stabiliți în afara țării.
Pe de altă parte, normele propuse respectă principiul clarității și previzibilității legii, în condițiile în care înregistrarea sau transcrierea căsătoriei în registrele de stare civilă române și durata minimă de 10 ani constituie repere obiective și verificabile, care exclud arbitrarul unor căsătorii fictive în scopul dobândirii cetățeniei.
Mai mult, potrivit autorilor, dosarele de cetățenie sunt supuse unor proceduri complexe de verificare, care vizează atât aspectele legale, cât și pe cele privind securitatea națională, implicând colaborarea cu instituțiile competente în domeniile securității, ordinii publice și politicii externe. Cetățenii vizați de propunerea legislativă vor fi, de asemenea, supuși acestor verificări.
”În concluzie, prezenta propunere legislativă reprezintă o adaptare necesară a legislației românești la realitățile sociale și demografice contemporane, având în vedere creșterea mobilității cetățenilor și a căsătoriilor mixte”, conchid inițiatorii.
Reglementări de natură similară în alte țări
În Italia, potrivit inițiatorilor, legea în materie de cetățenie prevede că străinii căsătoriți cu cetățeni italieni pot solicita cetățenia italiană după o perioadă de 3 ani de la data căsătoriei dacă locuiesc în străinătate, termenul fiind redus la jumătate în cazul în care soții au copii naturali sau adoptați.
În Olanda și Portugalia, soții cetățenilor pot dobândi cetățenia după 3 ani de căsătorie, chiar dacă locuiesc în afara teritoriului național.
În Franța, străinii căsătoriți cu cetățeni francezi pot obține cetățenia după 4 ani de căsătorie, cu condiția ca soțul francez să fie înregistrat în registrele consulare ca rezident în străinătate; dacă această înregistrare nu există, termenul se extinde la 5 ani.
În Elveția, soțul străin al unui cetățean elvețian care locuiește în străinătate poate solicita naturalizarea simplificată dacă cei doi au fost căsătoriți timp de cel puțin 6 ani și există legături strânse cu țara.
