„Din tot ce am discutat noi astăzi, se degajă două probleme: una, că fiecare instituție stă pe un munte de informații și a doua, că există dorința de a găsi soluții directe. Începuturile sunt bune, dar trebuie să avem și o finalitate. E destul de greu, nu e imposibil, dar este nevoie de continuitate”, a declarat Valentin-Florin Ciocan, președinte, Autoritatea Națională de Management al Calității în Sănătate (ANMCS), la Profit Health.forum.
Evenimentul, organizat cu spriinul Asociației Producătorilor de Medicamente Generice din România (APMGR), Auchan, Bristol Myers Squibb, Groupama, Regina Maria, Salt Bank, Uniunii Naționale a Societăților de Asigurare și Reasigurare din România (UNSAR), a fost transmis în direct atât pe toate platformele Profit.ro, cât și la postul de televiziune Prima News
Un exemplu relevant pentru modul în care funcționează raportările din sistem este cel al unui „eveniment advers” raportat de un spital, care a ridicat semne de întrebare chiar în interiorul ANMCS.
„Pacientul X a decedat în secția de cardiologie. A fost transportat către morgă cu un cărucior. În timpul transportului, roata căruciorului s-a rupt, pacientul a căzut, fiindu-i pusă viața în pericol. Când am întrebat de ce a fost raportat, răspunsul a fost: «Pe mine nu mă interesează ce raportez, eu am primit ordin să raportez»”, a explicat Ciocan.
Potrivit acestuia, problema reală este că raportările sunt făcute formal, fără a genera schimbări reale, în condițiile în care fenomenul este mult mai amplu decât arată datele oficiale.
„Un studiu din Statele Unite arată că unul din patru pacienți suferă un eveniment advers în timpul spitalizării. Dacă acolo este 1 la 4, la noi proporția este probabil mai mare, dar raportarea este mai mică. Suntem campioni la neraportat lucruri”, a spus Ciocan.
În acest context, ANMCS încearcă să reformeze sistemul de raportare, astfel încât informațiile colectate să fie utile atât spitalelor, cât și factorilor de decizie.
„Ne dorim ca raportarea evenimentelor adverse să aducă un beneficiu spitalului, nu doar instituției care colectează datele. Informațiile trebuie folosite pentru a schimba lucrurile, astfel încât aceste situații să nu se mai întâmple”, a afirmat el.
Noul sistem permite raportarea directă de către orice angajat din spital, inclusiv prin cod QR, iar informațiile ajung simultan la ANMCS și la conducerea unității medicale.
„Există o deschidere către tot personalul spitalului. Oricine observă un eveniment advers poate să îl raporteze. Conducerea spitalului are cinci zile să confirme sau să infirme evenimentul, asumându-și responsabilitatea. Raportarea este fără caracter acuzator și are rolul de a îmbunătăți sistemul”, a explicat Ciocan.
În paralel, instituția lucrează la o strategie națională de calitate în sănătate, un document care lipsește în prezent din arhitectura sistemului.
„Am construit o casă și am început-o cu acoperișul, fără să avem fundație. Fundația ar fi o Strategie Națională a Calității în Sănătate. Nu avem așa ceva. Strategia este realizată împreună cu Organizația Mondială a Sănătății și urmează să fie publicată”, a spus președintele ANMCS.
Un alt proiect vizează modificarea legislației privind acreditarea spitalelor, cu introducerea unui sistem diferențiat în funcție de performanță.
„Ciclul de acreditare nu va mai fi fix de cinci ani. Va depinde de categoria obținută. Spitalele cu performanță mai slabă vor fi evaluate mai des. Este anormal ca un spital performant să fie tratat la fel ca unul care nu a depus eforturi”, a precizat Valentin Ciocan.
Datele colectate de ANMCS indică și probleme structurale în utilizarea serviciilor medicale, în special la nivelul unităților de primiri urgențe.
„Într-un spital de urgență, 85.000 de pacienți s-au prezentat în UPU într-o jumătate de an. Dintre aceștia, 32.000 au venit cu ambulanța, iar restul de 50.000 au venit pe cont propriu. Doar 14.000 au fost internați. Asta arată fracturi în înțelegere și în informarea pacientului”, a explicat el.
În opinia sa, o parte dintre aceste cazuri ar fi putut fi gestionate în ambulatoriu sau la medicul de familie, ceea ce indică nevoia de educare a pacienților.
„Pacientul vrea să știe, dar nu știe la momentul acesta. Încercăm să oferim instrumente, inclusiv o hartă a spitalelor, pentru a-l ajuta să se orienteze în sistem”, a adăugat Ciocan.
În ceea ce privește clasificarea spitalelor, acesta subliniază că sistemul de acreditare este diferit de cel administrativ, însă există o direcție clară: crearea unor spitale de top care să corespundă celor mai înalte standarde.
„Nu există niciun spital de categoria I în România în acest moment. Ne dorim ca spitalele strategice să devină spitale de categoria I. Faptul că nu avem niciunul spune multe și este un lucru pe care vrem să îl corectăm”, a declarat el.
Problemele identificate de ANMCS țin mai degrabă de organizare și management decât de competența medicală.
„Lucrurile pe care le vedem în spitale țin de organizare, de fluxuri, de ceea ce își doresc managerii să se întâmple. Avem situații în care există secții de neonatologie cu 24 de paturi și o singură naștere în două luni sau spitale cu chirurgi care nu au operat deloc în aceeași perioadă”, a spus Ciocan.
Aceste disfuncționalități sunt rezultatul unor decizii sistemice mai vechi, inclusiv transferul responsabilității către autoritățile locale, fără o finanțare adecvată.
„În multe cazuri, finanțarea a rămas practic doar cea de la Casa de Asigurări. Lucrurile trebuie să se schimbe, pentru că exemplele nu sunt singulare”, a concluzionat președintele ANMCS.
