Deși legislația rutieră modernă operează cu mai puține categorii, în practică Bucureștiul păstrează o diversitate de prefixe, influențată de istorie, urbanism și birocrație. Aceste denumiri ajută la orientare și spun, indirect, povestea modului în care Capitala s-a dezvoltat.
Bulevardul, axa principală a orașului
Bulevardele sunt cele mai ample și importante artere din București. Ele sunt gândite pentru trafic intens, au de regulă mai multe benzi pe sens, trotuare largi și, în multe cazuri, spații verzi sau scuaruri centrale.
Bulevardul Unirii, Bulevardul Nicolae Bălcescu sau Bulevardul Magheru sunt exemple clasice de astfel de artere. Acestea traversează zone-cheie ale orașului, leagă cartiere importante și au un rol esențial în mobilitatea urbană. Din punct de vedere urbanistic, bulevardele sunt adesea asociate cu clădiri administrative, comerciale sau culturale, fiind gândite ca spații reprezentative ale orașului.
Calea, martor al istoriei Bucureștiului
Termenul „cale” este mai vechi și are o puternică încărcătură istorică. Căile erau, inițial, drumuri importante care traversau orașul sau îl legau de alte regiuni. Pe măsură ce Bucureștiul s-a extins, aceste drumuri au fost înglobate în țesutul urban, dar și-au păstrat denumirea.
Calea Victoriei este cel mai cunoscut exemplu și una dintre cele mai vechi artere ale Capitalei, cu un rol major în viața culturală și socială a orașului. Calea Dorobanți sau Calea Moșilor sunt alte exemple care arată cum aceste drumuri istorice au devenit axe urbane importante, fără a-și pierde identitatea inițială.
Șoseaua, legătura dintre oraș și exterior
Șoselele au apărut ca drumuri care făceau legătura între București și localitățile din afara sa. Odată cu extinderea orașului, multe dintre ele au fost incluse în interiorul Capitalei, dar au rămas „șosele” prin denumire.
Șoseaua Kiseleff, Șoseaua Colentina sau Șoseaua Cotroceni sunt exemple de artere care astăzi se află în zone centrale sau semicentrale, dar care, la origine, aveau rol de drumuri de ieșire din oraș. De regulă, șoselele sunt largi, permit trafic intens și au un caracter mixt, atât de tranzit, cât și urban.
Strada, elementul de bază al rețelei urbane
„Strada” este cea mai comună și mai flexibilă categorie. Ea poate desemna atât artere comerciale intens circulate, cât și străzi rezidențiale liniștite. Dimensiunile, lățimea și importanța unei străzi pot varia considerabil.
Strada Lipscani, de exemplu, este una dintre cele mai cunoscute străzi comerciale și istorice din București, în timp ce multe alte străzi poartă nume de personalități sau evenimente și deservesc în principal zone de locuit. Denumirea de „stradă” este adesea utilizată atunci când o arteră nu se încadrează clar în categoriile mai ample, precum bulevard sau șosea.
Aleea și intrarea, accesul la spațiile intime ale orașului
Aleea este, de obicei, o arteră scurtă, cu trafic redus, deseori situată în zone rezidențiale sau în interiorul parcurilor. Aleea nu este gândită pentru tranzit, ci pentru acces local, pietonal sau auto limitat.
Intrarea reprezintă una dintre cele mai mici unități ale rețelei stradale. Este, de regulă, o stradă foarte scurtă, uneori înfundată, care asigură accesul către câteva imobile. Exemplele de tip „Intrarea Gheorghe Munteanu” sau alte intrări cu nume de persoane sunt frecvente în cartierele vechi. Aceste denumiri reflectă fragmentarea și adaptarea organică a orașului, mai ales în zonele dezvoltate înainte de urbanismul modern.
Alte denumiri speciale: splai, fundătură, prelungire
Pe lângă categoriile principale, Bucureștiul mai include și denumiri precum „splai”, folosit pentru străzile de-a lungul cursurilor de apă (Splaiul Independenței), „fundătură”, care indică o stradă închisă, sau „prelungire”, ce desemnează continuarea unei artere existente.
Aceste prefixe nu sunt doar detalii administrative, ci indicii despre modul în care orașul s-a extins și s-a adaptat în timp.
Legislația care reglementează statutul străzilor din București
Nu există o singură "lege a străzilor", ci un ansamblu de legi naționale și acte normative locale care stabilesc că străzile din București sunt bunuri publice, gestionate de Administrația Străzilor București (ASPMB). Statutul străzilor în București este reglementat de un set de legi naționale (precum Codul Administrativ, Legea 213/1998 privind proprietatea publică) și hotărâri locale, în special cele ale Consiliului General al Municipiului București (CGMB), precum cele privind reorganizarea Administrația Străzilor București (ASPMB) și managementul domeniului public, care definesc statutul lor ca bunuri de uz public și instituțiile responsabile, cum ar fi ASPMB.
Legislație Cheie: Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al bunurilor din domeniul public al statului și al unităților administrativ-teritoriale (modificată) – definește domeniul public, inclusiv străzile. Codul Administrativ – stabilește cadrul general de organizare și funcționare a administrației publice locale, inclusiv pentru drumurile publice. Hotărâri ale CGMB: Hotărârea nr. 366/2018 (și altele) privind reorganizarea și funcționarea Administrației Străzilor București (ASPMB). Hotărârea nr. 444/2025 (și altele) privind regulamentul de organizare și funcționare a ASPMB.
Rolul Administrației Străzilor București (ASPMB): Această instituție publică, sub autoritatea PMB, administrează, întreține și gestionează rețeaua stradală din București, conform acestor acte normative, asigurând statutul de domeniu public, ceea ce implică accesul liber, public și gratuit.
Un sistem care spune povestea orașului
Denumirile străzilor din București nu sunt simple etichete. Ele reflectă istoria, funcționalitatea și evoluția urbană a Capitalei. De la bulevardele monumentale la intrările discrete dintre case, fiecare termen descrie un anumit rol în viața orașului și ajută la înțelegerea modului în care Bucureștiul a crescut și s-a transformat.
Pentru locuitori și vizitatori deopotrivă, aceste denumiri sunt mai mult decât repere pe hartă: sunt o cheie de lectură a orașului.
Material realizat în colaborare cu bucuresti.ro
