15, 22 și noi

scris 9 dec 2020

A fost si 1 Decembrie. Suntem între 15 noiembrie și 22 decembrie. Aceasta nu este o știre, nu-i așa ? Cum să ieși în media cu o asemenea banalitate? Găina nu a făcut un pui viu, iar Marea Conspirație Pandemică nu s-a dat de gol încă. Media suferă că nu se întâmplă momentan niciun scandal mare și cum și campania electorală e tot online, lumea s-a cam săturat de atâta gălăgie. În plus, latinii combat, nu dezbat, așa că, într-o lume digitală, nu ai foarte mult de ales. Mergem de la o extremă la alta. Pasivi-agresivi. Unu sau zero.

...Și așa a trecut și 15 Noiembrie. Fără o importantă ședință solemnă a Parlamentului, fără o comemorare pe măsura acestui eveniment semnificativ al istoriei contemporane a României. Nici măcar o alocuțiune importantă a președintelui care  - se pare – a început să prindă gustul discursului public. Dar poate că pentru cei mai tineri am creat, fără sa vreau, o știre: „ da ce-a fost Dom’le pe 15 Noiembrie?”

Un an de lăutărism CITEȘTE ȘI Un an de lăutărism

Premergătoare zilei de 22 Decembrie 1989, 15 Noiembrie 1987 a însemnat o revoltă anti-comunistă ce prefigura viitoarea cădere a unui sistem criminal ale cărui reziduuri abundă încă și astăzi, pe alocuri. Să mă ierte melancolicii care prezintă pe unele posturi TV mărețele statistici ale „Iepocii de aur” cu fabrici și uzine moderne și competitive distruse de sclavii capitaliștilor globaliști subordonații finanței mondiale. Păi habar nu aveți câte uzine au construit criminali precum Hitler, Mussolini, Franco și alți mari eroi neînțeleși! Păi ce bine o ducea poporul roman prin anii `80 și cum revoluția a pus capăt măreței „Iepoci” si a Omului Nou Socialist!

Pe 15 Noiembrie 1987, niște OAMENI curajoși ajunși la disperare au pornit din Întreprinderea de Autocamioane Brașov (Steagu Roșu) spre ”județeana de partid” pentru a protesta față de condițiile mizerabile în care trăiau, la care s-au adăugat și tăierile masive de salarii pe care guvernul comunist le-a impus prin noul acord de muncă bazat pe „producția vândută și încasată”. Coloana de „oameni ai muncii”, în loc să se îndrepte cu entuziasm spre parodia de vot pentru parlamentul comunist, a intrat în „județeana” (clădirea actualei prefecturi), aruncând tabloul „Conducătorului” pe pavoazata fațadă a clădirii, împreună cu rezervele alimentare din „circuitul închis” al activiștilor județeni, culminând cu faimoasele roți de cașcaval considerate ca o mare delicatesă, pentru majoritatea celor care nici nu își mai aminteau cum arată.

Securiștii filmau liniștiți din salvări și alte vehicule din dotare fără să intervină, pentru a putea raporta că au participat la un exercițiu în caz de probleme mai mari. Au revenit în viteză împreună cu colegii lor din Miliție după ce „Tovarășa” l-a trimis pe răposatul fost prim-secretar Ion Radu și pe fostul prim-ministru Dăscălescu să dea ordinele necesare și să coordoneze ancheta dură ce avea sa urmeze. Exercițiul a fost chiar bun, „băieții” l-au dus la rafinament pe 21-22 decembrie 1989, când și-au părăsit sediul făcându-se parcă nevăzuți.

Ziua de 22 Decembrie este privită de mulți români cu un fel de jenă „că poate nu a fost o revoluție și da, au murit niște oameni, dar din greșeală, că de fapt Gorbaciov și-a trimis KGB-ul care, împreună cu Iliescu, Brucan și alți comuniștii notorii, l-au răsturnat pe Ceaușescu. Da, e adevărat că „împușcatul” nu a plecat prin demisie, dar, Nea Nae, parcă nici revoluție nu a fost..” Deci ok, putem să ne amintim un pic de acea „loviluție”, dar fără mare tam-tam, că doar nu e 1 Decembrie... Oricum pe 22 vom fi tot la apogeu cu covizii și ne pregătim pentru Crăciun, așa că mai lasă-o încolo și de Revoluție..

Bine, „dar cu calul ce-ați avut?” Ce conspirație masono-iudeo-iluministă a mai fost și acest 15 Noiembrie? Suntem azi contemporani cu unii dintre eroii brașoveni care au avut curajul să iasă în stradă, asumându-și riscuri majore, și îi dăm uitării, precum îi uităm și pe torționarii lor, dintre care unii ocupă și acum funcții cheie în structurile democratice sau alții se bucură de pensii speciale și de privilegiile trădării.

Când refuzi cu obstinație să te speli, nu mai sesizezi murdăria care se lipește de tine. Această promiscuitate morală continuă să fie întreținută, pentru ca nimeni să nu poată separa adevărul de minciună și mârșăvia criminală de eroism. Îmi amintesc cum un „clarvăzător”, fost securist acoperit ajuns persoană importantă în CFSN Brașov, se întreba filosofic dacă e bine să se schimbe numele unei străzi din Karl Marx în Vasile Milea „că poate ăsta nu a fost erou, ci s-o mai descoperi că a ordonat să se tragă la Timișoara”. De aici, până la marea dilemă asupra lui „Pacepa – trădător sau erou?”, nu e decât un pas. Cum te poți aștepta ca un popor, căruia i s-a refuzat până și o lege a lustrației, chiar cu întârziere, să poată să-și prețuiască adevăratele valori, când e pus în mod continuu, de liderii săi, în fața unor dileme morale, create subtil, de „gânditorii” unor foste și actuale (?) structuri?

Cu ouăle ascunse-n mască CITEȘTE ȘI Cu ouăle ascunse-n mască

Zicea savantul: „dați-mi un punct de sprijin și voi muta Pământul din loc”. Greu de găsit astfel de puncte în Romania post-decembristă și nici măcar punctișoare ca să muți măcar un pic o societate și nu pământul întreg. Și, dacă ți-e frică să cauți modele în contemporaneitate, ca să nu le pice dosarul din pod, când nici nu te aștepți, mai bine te bazezi pe Burebista. Doar Paleologu și Rafila sunt tot pe acolo, nu-i așa?

Prof. Dr Ing. Ray F. IUNIUS este Director de dezvoltare și profesor la Ecole hôtelière de Lausanne si Universitatea din Lausanne (HEC). Ray are un doctorat în științe tehnice de la Universitatea Transilvania din Brașov, un master și un doctorat in Management de la Universitatea din Lausanne. Este autorul unor cărți și a numeroase articole în domeniul managementului serviciilor

viewscnt
Afla mai multe despre
15 noiembrie 1987
22 decembrie 1989