Opinii

Nici că putea fi un moment mai puțin nimerit de prelungire a stării de alertă de către autorități decât cel în care populația divorțează decisiv de povestea promovată la nivel oficial și de motoare ale propagandei turate la maxim cu privire la noul coronavirus. Dacă pragul de acceptabilitate a restricțiilor introduse fusese lovit de mai mult timp sau îndoiala cu privire la statistica deceselor devenise precumpănitoare, acum întreaga narațiune se prăbușește în categorii suficient de largi ale cetățenilor de unde să precipite schimbarea percepției în ansamblul întregii societăți.

Stilul românesc de a face afaceri e încă tributar practicii post-decembriste. Imediat după Revoluție, românii au început să facă business la colțul pieței, negocierile se purtau la un prânz luat într-un local mai dichisit, fără contracte și fără semnături; cel mult, era stabilit procentul parandărătului pe care aveau să-l primească unii dintre oamenii implicați în tranzacție.

În "Antifragil", a doua sa carte ce a căpătat statutul de cult, după "Lebăda neagră", Nasim Nicholas Taleb arată că, la fel cum organismul uman are de câștigat de pe urma stresului și tensiunii la care este supus ocazional, dezordinea, volatilitatea, haosul și factorii de stres au beneficii și pentru companii, instituții și comunități politice.

Nu mai puțin de nouă miliarde de euro este propunerea de suplimentare a politicilor comunitare în agricultură, bani cu care Comisia Europeană vrea să facă uitate, măcar în parte, problemele fermierilor. Să fie clar, este vorba de ceva în plus peste o propunere anterioară de buget pentru următorul exercițiu financiar, buget care dădea frisoane agriculturii din Estul Europei. Acum aproximativ doi ani, Comisia Europeană vorbea de o reducere, deloc mică, a sumelor alocate Politicii Agricole Comune.

Chiar așa? Avem sau am avut o epidemie a noului coronavirus în România? Prin faptul că ridic această întrebare nu înseamnă că afirm că nu am avut, dar cred că tabloul medical recent oferă multe elemente care să ne spună că întrebarea este legitimă.

Agricultura și economia rurală au fost grav afectate (de recenta epidemie), recunosc oficialii europeni, care însă nu reușesc să și găsească cele mai potrivite soluții la problemele vechi și la cele noi. Deocamdată se caută bani prin toate cotloanele, inclusiv prin rezerva de criză, se mai dă câte ceva punctual, pentru un domeniu sau altul, se mai relaxează câte o regulă … și cam atât. Dacă tragi linie, vezi că banii ajung poate pentru o țară comunitară, nicidecum pentru toate 27.

Mărturisesc că am fost sceptic în legătură cu suma cu care UE ne va ajuta să depășim criza. Acum, după ce am văzut totalul sumelor care ne vor veni, sunt mai optimist, dar, în egală măsură, și îngrijorat. Am să explic de ce: acești bani pot și trebuie să reprezinte șansa noastră de rezolvare a situației economice (dezastroase, după părerea mea, bună, după a Guvernului), dar și șansa unei relansări atât de necesare, dacă vrem vreodată să ajungem la nivelul de viață occidental.

Criza economico-financiară generată de pandemia Covid 19, probabil va rămâne una dintre cele mai bruște și accentuate crize din istoria economiei globale, manifestându-se cu brutalitate aproape în toate sectoarele de activitate. Excepție fac domeniul produselor alimentare și cel farmaceutic, dar și aici au apărut probleme legate de aprovizionare precum și de lipsa unor produse sanitare și echipamente de protecție împotriva noului virus.

O etapă de închideri totale în domeniul hotelurilor și restaurantelor care a pus companiile din domeniu în incapacitatea de a genera venituri se prelungește agonizant cu reglementări inutile introduse după ureche, fără o bază științifică de ordin sociologic și medical. Aceasta împiedică relansarea unei zone a economiei românești care chiar a devenit foarte dinamică în etapa post-criză, încurajată și de ameliorarea câștigurilor populației.