Domeniul construcțiilor a cunoscut o creștere semnificativă în ultimii doi ani și chiar dacă în anul 2020 pandemia a afectat multe sectoare economice, sectorul construcțiilor a crescut cu 16% față de anul 2019, în contextul în care la nivelul UE acest domeniu a fost lovit de pandemie în majoritatea țărilor membre. Dar chiar și aceasta creștere semnificativă din 2020 a fost aproape la jumătate față de creșterea de 27,6% înregistrată în anul 2019.
23 aprilie - Profit News TV - Maratonul de Educație Financiară. Parteneri: 123 Credit, ARB, BCR, BRD, CEC Bank, PAID, UNSAR, XTB
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Dacă analizăm ce s-a întâmplat semnificativ în această perioadă, pentru a putea explica evoluția spectaculoasă a acestui domeniu, vom vedea că la originea acestei creșteri se află măsurile fiscale introduse începând cu 1 ianuarie 2019 prin deja celebra OUG 114/2018.
În ce au constat aceste facilități? Simplu spus, în reducerea la jumătate a fiscalității pe forța de munca din domeniu construcțiilor și al materialelor de construcții. Intrând în detalii vom vedea că salariaților din construcții și domeniile conexe li s-a acordat o scutire de impozit pe venituri din salarii, o scutire de plata a contribuției de asigurării de sănătate si o reducere cu 3,75% a contribuției de asigurări sociale pentru pensie. Așadar, față de un salariat care lucrează în orice alt domeniu (exceptând IT unde și acolo există o scutire de impozit pe venit) care plătește către stat 45% din venitul brut obținut (adică 10% impozit pe venit, 10% CASS, 25% CAS), salariații din domeniul construcțiilor și materialelor de construcții plătesc doar 21,25% - contribuție la pensie, doar pentru pilonul I – pensie publica. Adică chiar mai puțin de jumătate.
Aceste facilități au venit la pachet și cu o obligație de a majora salariul minim brut în sectorul construcțiilor la 3.000 de lei (față de 2.300 cât este în celelalte domenii) și cu o plafonare a aplicării acestor facilități până la un salariu brut de maxim 30.000 lei lunar. Totodată OUG 114/2018 stabilește că durata de aplicare a facilităților este de 10 ani, adică până în 2028, inclusiv.
Nu discutăm acum despre cât este de logic sau moral ca salariații care obțin venituri semnificative (ex. 20.000 - 30.000 lei/luna) să aibă calitatea de asigurat în sistemul medical fără plata contribuției, adică să beneficieze de servicii medicale pentru finanțarea cărora plătesc de fapt salariații din alte sectoare care poate câștigă doar salariul minim brut pe economie de 2.300 lei/luna, din care trebuie să plătesca 230 lei contribuție de asigurări de sănătate. Și nici cât este de normal ca persoane care lucrează în firme de construcții dar desfășoară activități comerciale sau administrative similare cu salariații din alt domeniu, să beneficieze de astfel de facilități în condițiile în care cu toții desfășoară muncă egală și în condiții similare. Aceste distorsiuni sunt mult mai evidente acum când majoritatea taxelor și contribuțiilor au trecut în sarcina salariaților, fapt ce în realitate a și făcut posibilă acordarea acestor facilități pentru că aplicarea acestora direct salariaților nu pare sa fi fost considerată o măsură de ajutor de stat care ar fi necesitat eventual o aprobare a Comisiei Europene. OUG 114/2018 prevede și o reducere a contribuțiilor angajatorului însă aplicarea prevederii privind reducerea cotei de contribuție asiguratorie pentru muncă se va face numai după̆ aprobarea schemei de ajutor de stat, astfel cum este precizat și în instrucțiunile de completare ale Ordinului nr. 3063/1376/1430/2019 pentru aprobarea modelului, conținutului, modalității de depunere și de gestionare a "Declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate", unde se menționează̆, în Anexa 6 - Instrucțiuni de completare, că ”Facilitățile ce vizează obligațiile fiscale datorate de angajatori, respectiv contribuția asiguratorie pentru muncă și contribuțiile de asigurări sociale, în cazul condițiilor deosebite de muncă sau în cazul condițiilor speciale de muncă, se acordă după aprobarea schemei de ajutor”. Așadar, au trecut doi ani și jumătate și schema de ajutor de stat nu a fost încă aprobată și cel mai probabil nici un va mai fi aprobată, mai ales că toată lumea pare că a cam și uitat de acestă facilitate care trebuia să fie acordată angajatorilor. Dar revenind, nu discutam logica acestor facilități, legea este lege și trebuie aplicată ca atare.
Ar trebui însă să discutăm dacă aceste facilități fiscale au fost atât de importante cât să asigure acestui domeniu o creștere atât de semnificativă chiar și în pandemie. Cel mai probabil da, au fost un factor care a contribuit semnificativ la creșterea spectaculoasă a acestui sector dar și la scoaterea la suprafață a multor plăți informale din acest sector și a condus, daca nu la o „albire” totală măcar la ajungerea la o tenta de gri foarte deschis a fiscalizării acestui domeniu. Totodată, a generat, daca nu o revenire masivă în tară a românilor care lucrau în construcții în străinătate, măcar la o încetinire sau oprire a plecărilor.
Dar în același timp aceste facilității s-ar putea sa fie și o bombă cu ceas pusă la fundația acestui sector întrucât, ca orice facilitate fiscală e mai ușor de dat decât de anulat iar efectele produse la momentul eliminării ei, fie la termen (2028), fie anticipat (așa cu se prevede in PNRR), pot fi devastatoare.
Prin urmare, vrem, nu vrem, timpul trece și deși 2028 pare departe, lucrurile ar trebui pregătite cu anticipație pentru ca teoretic la 1 ianuarie 2029 aceste facilități expiră automat și peste noapte toți salariații care lucrează în acest sector vor pierde 23,75% din salarii.
Pericolul mare nu pare să vină însă din acest termen stabilit de lege, care este suficient de îndepărtat cât să permită diverse reglaje și ajustări, ci din angajamentele asumate de către România în cadrul Planului National de Redresare si Reziliență (PNRR) care au un termen de aplicare mult mai rapid.
Astfel, conform PNRR, „din perspectiva sistemului fiscal de impozitare (inclusiv din perspectiva contribuțiilor sociale), obiectivul este de a supune dezbaterii publice, și de a aproba un proiect legislativ până la sfârșitul anului 2022, cu implementare etapizată, începând cu anul 2023, în funcție de analiza rezultatelor economice aferente actualului format, capacitatea din perspectiva administrării și alternativele rezultate în urma studiilor comparative.
Revizuirea cuprinzătoare a sistemului fiscal vizează̆ sa identifice distorsionările și domeniile în care se poate dezvolta legislația fiscală incidentă, în special pentru impozitul pe profit, impozitul pe venit și contribuțiile la asigurările sociale (CAS, CASS, CAM) precum și impozitarea proprietăților, astfel încât să fundamenteze decizii pentru o retragerea treptată a stimulentelor fiscale excesive, în special pentru impozitul pe profit, impozitul pe venit și CAS, CASS, CAM, fără a fi afectată creșterea economică și dezvoltarea sectoarelor economice impactate de deciziile de politică fiscală. (...)
Ritmul eliminării treptate a stimulentelor fiscale acordate în legislația actuală se va baza pe rezultatul revizuirii asistate a legislației actuale. Aplicabilitatea stimulentelor fiscale va fi foarte strâns legată de capacitatea administrativă a ANAF, precum și de menținerea competitivității economiei românești și a importanței crescute a anumitor sectoare economice.”
Așadar, pare ca avem un angajament ferm al guvernului că aceste facilități nu vor expira brusc la maturitate în 2028, ci vor fi eliminate treptat începând cu 2023, conform unui analize detaliate și a unui calendar ce va fi discutat cu toți actorii economici implicați. Prin urmare, în orice veste rea este și o veste bună, adică deși vestea rea este că se vor elimina aceste facilități mai devreme, vestea bună este că acest lucru nu se va întâmpla peste noapte. Și ar fi bine sa nu se întâmple peste noapte pentru că bomba din fundație ar exploda cu o putere devastatoare.
Scăderea bruscă a venitului cu peste 20% va determina cel mai probabil pe foarte mulți din lucrătorii din domeniul construcțiilor să alegă să plece din nou în străinătate unde cu siguranță își vor găsi un loc de munca bine plătit. Ca să evite o pierdere bruscă a resursei umane și așa deficitară, angajatorii ar trebui să facă un efort pentru a compensa această pierdere de venit a salariaților prin creșterea salariilor. Având în vedere însă că firmele din acest domeniu trebuie să gestioneze o altă bombă care a explodat deja, și anume creșterea vertiginoasă a prețurilor la materialele de construcții, pe care încearcă cu disperare să o acomodeze în devizele deja angajate, o creștere de pe o zi pe alta cu 20% a manoperei este de-a dreptul imposibil de gestionat.
Daca analizăm planurile de investii în infrastructură de mii de miliarde atât ale SUA și cât și ale UE, fără să mai ținem cont de China care deja investește masiv de ani de zile, putem să ne așteptăm ca aceste creșteri de prețuri ale materialelor de construcții sa fie doar la început și creșterea să nu se oprească în curând.
Este foarte posibil însă ca în curând să se oprească multe din șantierele aflate în curs sau proiectele aflate în dezvoltare. Cel mai probabil vom vedea acest lucru mai întâi în zona de rezidențial mic, unde șocul psihologic produs de creșterea rapidă a prețurilor va determina beneficiarii să oprească lucrările din lipsa banilor sau din lipsa unei perspective clare cu privire la bugetul alocat, iar din toamnă să vedem deja blocaje generate chiar de către constructori care nu mai pot finaliza diverse lucrări ca urmare a intrării în pierdere.
Așadar sectorul construcțiilor pare sa fie victima propriului său succes și există un risc foarte mare ca această accelerare bruscă să sfârșească întru-un zid.
Pentru a nu se ajunge însă la acest deznodământ cred că ar trebui ca analiza menționată în PNRR, care va sta la baza deciziei de retragere a facilităților fiscale, să fie foarte bine fundamentată iar calendarul de implementare să fie previzibil și întins pe suficient de mult timp încât să permită o evitare a șocurilor și o preluare treptată a efectelor reducerii facilităților în devizele de lucrări (eventual cu o rată de absorbție de maxim 2-3% pe an).
Dan Manolescu este Președinte al Camerei Consultanților Fiscali, Tax Partner – Soter & Partners. S-a alăturat grupului Soter & Partners în anul 2001, ca Tax Partner, cu o vastă experiență în domeniul consultanței fiscale acumulată în KPMG în perioada 1997 - 2000. Dan Manolescu este Doctor în Economie (titlu acordat de A.S.E. București) și absolvent al Facultății de Drept a Universității din Craiova. Din 2007 este Consultant Fiscal, membru al Camerei Consultanților Fiscali din România, unde în prezent deține funcția de Președinte. Din 2008 este și Auditor Financiar.
În ianuarie 2013 a fost numit Secretar de Stat în cadrul Ministerului Finanțelor Publice, unde a coordonat procesul de rescriere a Codului fiscal și a Codului de Procedura Fiscală care au intrat în vigoare începând cu anul 2016. În 2016 a primit titlul de Eisenhower Fellow. A revenit în echipa Soter în octombrie 2015 în calitate de Tax Partner.
