De la 1 ianuarie 2019, autoritățile locale sunt obligate prin Ordonanța de Urgență 74/2018 să asigure colectarea separată, cel puțin pentru deșeurile din hârtie, plastic, metal și sticlă, iar românii care nu vor respecta colectarea separată a gunoiului vor fi amendați. Această modificare majoră transpune, practic, în legislația românească, mecanismul european al economiei circulare la care trebuie aliniat în calitate de stat membru al UE, mecanism ce va fi implementat cu ajutorul unui set de instrumente implementate și de alte state membre, precum "plătește pentru cât arunci", "răspunderea extinsă a producătorului" și "contribuția pentru economia circulară".
În acest context, autoritățile locale implementează noi indicatori de performanță pentru serviciul public de salubrizare, dar și noi penalități în cazul în care operatorul nu va îndeplini acești indicatori. Astfel, valoarea minimă a indicatorului pentru 2019 este de 40% privind colectarea separată a deșeurilor municipale (hârtie, metal, plastic și sticlă), 50% pentru anul 2020, 60% pentru anul 2021 și 70% începând cu anul 2022.
Cu alte cuvinte, România, aflată pe ultimul loc în Europa în ceea ce privește colectarea selectivă și reciclarea deșeurilor, care se face în proporție de 10%, ar trebui să facă un salt de 40% de la anul, arată Silviu Dumitrescu, Managing Director Saubermacher România. O misiune imposibilă, apreciază o parte dintre actorii implicați în acest proces, în condițiile în care în ultimii 10 ani planurile județene de gestionare a deșeurilor, menite a pregăti aceste ținte de reciclare, s-au dovedit a fi un eșec răsunător. Astfel, niciunul dintre cele 32 de sisteme de management integrat al deșeurilor (SMID) pe care România le-a contractat în exercițiul bugetar 2007-2013 al Uniunii Europene nu este operațional.
"În perioada de preaderare a României la Uniunea Europeană, una dintre condițiile de aderare o reprezenta un Plan de Gestionare a Deșeurilor, realizat la condițiile existente în România anului 2006 și luat ca o referință pentru elaborarea planurilor regionale de management a deșeurilor. Nici în acel moment nu au fost luate în calcul cele mai moderne tehnologii, dar a fost elaborat un plan care putea să fie implementat rapid. 10 ani mai târziu, master planurile regionale sunt nefuncționale în mare parte din județe. În acest moment există soluții mult mai eficiente pentru gestionarea deșeurilor, dar de frica pierderii banilor europeni, România insistă să implementeze un master plan, care din start nu a fost realizat eficient", explică Silviu Dumitrescu.
Încercarea de redresare a situației pe utima sută de metri se reflectă inclusiv în licitațiile desfășurate la nivel național, cu termeni și indicatori de performanțe pentru operatori ce pun sub semnul întrebării însăși supraviețuirea a cel puțin jumătate dintre firmele de salubritate din România.
"În acest moment, autoritățile contractante își doresc două lucruri: de a nu rambursa fondurile către Uniunea Europeană, și de a fuge de răspundere. Toate licitațiile organizate pe final de an conțin condiții foarte dure pentru operatori, în cazul în care câștigă. În primul rând, orice răspundere legală care exista până acum și asumată de ambele părți, respectiv, firma de salubritate și autoritatea contractantă, pur și simplu a dispărut. Nu mai există echilibrul contractual. Operatorul are stipulat în contract doar obligații și penalități. Cum țintele de reciclare sunt responsabilitatea UAT-urilor, iar penalițățile pentru neatingerea acestor ținte va fi suportată de acestea, autoritatea contractantă vine cu o anexă la contract care se numește "indicatori de performanță”. În cazul în care nu îndeplinești acei indicatori, esti pasibil de plata penalităților în cuantumul stabilit de autoritate, care sunt mai mari decât cele care trebuie platite de UAT-uri, în cazul neatingerii obiectivelor de reciclare. Mai simplu spus, țintele de reciclare se transferă sub denumirea ,,indicatori de performanță,, în responsabilitatea firmelor de salubritate", este de părere Dumitrescu.
Chiar și în cazul în care firmele de salubritate vor face eforturi pentru îndeplinirea acestor ținte de reciclare, se apreciază că sistemul nefuncțional de gestionare a deșeurilor ar duce la imposibilitatea operării eficiente, lucru ce va conduce la costuri mari de operare, penalități imense pentru operator, incapacități de plată pentru UAT-uri. Și mai mult, chiar și în cazul în care România va avea suficiente deșeuri reciclabile, se va ridica o altă problemă majoră, cea a valorificării acestora.
"În Austria rata de reciclare este de 52% (cel mai mare nivel din Uniunea Europeană), iar restul, de până la 97% se incinerează și se depozitează. Fără tehnologia aferentă, este imposibil ca România să aibă 70% deșeuri reciclate până în 2022. De exemplu, Saubermacher România a început un proiect de digestie anaerobă a deșeurilor și a realizat un studiu de fezabilitate în acest sens. Investiția se ridică la 25 milioane euro și urma să ridice cantitatea de deșeuri reciclate la peste 50%, dar modul în care master planul este făcut pentru a monopoliza fluxul de deșeuri produce imposibilitatea de a implementa acest proiect. Pentru că în cazul în care nu respecți fluxul de deșeuri riști rezilierea contractului de delegare. Din acest motiv societatea noastră a pus în standby o invesție care putea să ducă România cu 10 ani înainte în gestionarea deșeurilor.
Pe de altă parte, avem ținte de reciclare, dar nu avem ce să facem cu deșeurile reciclabile. În 2008, o tonă de deșeu reciclabil era cu până la trei ori mai scumpă. În zilele noastre, China, țara care cumpară puțin peste jumătate din producția de materiale reciclabile a scăzut dramatic achiziția și preferă să folosească granule de plastic virgine (prețul producției fiind influențat dramatic de prețul barilului de petrol) sau pe cele reciclate având o calitate superioară", a mai adăugat Silviu Dumitrescu.
