Cea mai recentă decizie luată de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, în legătură cu modul de calcul al ratelor la credite, reprezintă un monument de ignoranță, spune Eugen Rădulescu, directorul Direcției de Stabilitate din Banca Națională a României până la 1 iulie. Rădulescu spune că niciunul dintre motivele pentru care ANPC a amendat cele 19 bănci nu stă în picioare și că decizia contribuie la degradarea imaginii băncilor.
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
23 mai - Maratonul Fondurilor Europene
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
ANPC a amendat 19 bănci și a emis un ordin prin care le-a impus emiterea de noi scadențare pentru creditele acordate consumatorilor, pe motiv că băncile ar fi înșelat clienții cu privire la metoda de amortizare a creditelor.
Autoritatea a cerut băncilor ca principalul să fie rambursat ”în rate egale pe întreaga perioadă de creditare în raport cu dobânda aferentă creditului”, ceea ce înseamnă fie rambursarea în rate descrescătoare (care sunt mai mari inițiale decât cele de tip anuități sau rate egale practicate în general de bănci) sau un alt sistem nedefinit și aproape imposibil de aplicat în care partea de capital rambursată este egală cu partea de dobândă.
“Cea mai recentă decizie luată de ANPC reprezintă un monument de ignoranță. Nu se poate să spui că dobânda se poate calcula altfel decât înmulțind creditul cu rata dobânzii. Sau că nu e moral, nu e etic... argumente fără să țină faptul că toate credite respective erau acordate conform legii. Și că niciunul dintre motivele pentru care au fost amendate cele 18 bănci sau câte sunt nu stă în picioare. Sigur că publicului îi place să i se spună că dobânzile sunt prea mari. Dacă veți plăti creditul în felul acesta, peste 10 ani veți constata că ați plătit doar un sfert din credit și mai mult dobânzi. E aritmetică”, spune Rădulescu.
Oficialul BNR spune că decizii precum cele luate de ANPC contribuie la imaginea proastă a băncilor, deși în acest caz acestea nu sunt în culpă.
”Dacă unui deponent la o bancă i se spune ai depus acum 1.000 de lei, dar dobânda o vei încasa peste 20 de ani. Asta e ce cere ANPC. Astea nu ajută la îmbunătățirea imaginii băncilor. Dar dacă socotim lucrurile cum trebuie, nu știu dacă băncile au greșit aici”, spune Rădulescu.
Băncile au contestat atât amenzile primite, cât și ordinul președintelui ANPC. În primă fază, instanțele au acordat deja o suspendare a efectelor ordinului până la judecata pe fond.
Metoda de plată a creditelor în rate egale, care presupune rambursarea în primă fază a unei părți mai reduse din capitalul împrumutat și a unei cote mai mari de dobândă, este standardul în creditare la nivel internațional și nu o invenție a băncilor din România.
ANPC a acuzat băncile că au prezentat un grafic de rambursare debitorilor la momentul acordării creditelor, dar că acesta n-a fost validat de realitate, în condițiile în care cele mai multe credite au fost acordate cu rate variabile și dobânzile au crescut în ultima perioadă.
Dobânzile mai ridicate din România (care la creditele ipotecare sunt cele mai mari din UE) sunt explicate de Rădulescu prin factorii fundamentali, care țin de riscul de țară, riscul mai mare de neplată, dar și de inflația mai ridicată. Pe de altă parte, spune Rădulescu, marja băncilor din România față de media UE s-a redus în ultimii ani.
Florian Neagu, care devine directorul Direcției de Stabilitate în locul lui Rădulescu, spune că imaginea băncilor ar putea fi îmbunătățită și din zona de protecție a consumatorului de servicii financiare.
”În UE, în absolut toate țările unde banca centrală are rol de supraveghere microprudențială, are și rol de protecție a consumatorului de servicii bancare”, spune Neagu, care amintește că BNR a lansat inițiative pentru tranziția de la ANPC la BNR a prerogativelor care vizează sectorul bancar.
Există și situații în care băncile au abuzat de clienți, admite Neagu, dar volumul de restructurări operat după criza financiară a fost foarte ridicat, peste media UE, ceea ce arată că, în general, băncile s-au implicat în sprijinirea clienților.
Rădulescu arată că ”băncile nu și-au tratat cu multă atenție clienții”, și că angajații din front office, cei care interacționează cu clienții, nu sunt bine pregătiți și nici bine plătiți.
”Acest lucru generează, de asemenea, o percepție negativă. Inclusiv eu am aflat cu surprindere că nu știu ce minunăție pe care a făcut-o banca respectivă a făcut-o pentru că i-a cerut-o Banca Națională, ceea ce nu era nici vorbă. Dar e mult mai simplu să spui că Banca Națională ți-a cerut”.
Rădulescu amintește de valul de inițiative legislative din Parlament din anii trecuți, pe care le cataloghează drept ”enormități”, dar spune și că între timp lucrurile s-au ameliorat și că există modalități de înțelegere între bănci și clienți.
