Zecile de milioane de euro investiți în ultimii cinci ani în infrastructura medicală privată au susținut concurența tot mai puternică pentru clienți între marii jucători privați din domeniu. O competiție din care a ieșit, însă, câștigător și sistemul public de sănătate.
“În infrastructura medicală nu se mai investește de mult timp în România!” Un clișeu întreținut încă, în percepția multora, de situația din sistemul public de sănătate, dar a cărui valabilitate a fost zdruncinată constant în ultimii ani de realitatea investițiilor private. Marii jucători de pe piața serviciilor medicale – Regina Maria, MedLife, Medicover, Affideea și alții – au început de mai mulți ani să suplinească lipsa investițiilor publice în domeniu, finanțându-se într-o măsură consistentă din abonamente medicale, iar piața privată locală a ajuns, astfel, să înregistreze una dintre cele mai mari rate de creștere în regiune.
Angajații care beneficiază de abonamente medicale accesează servicii de prevenție de aproape trei ori mai mult decât alți angajați care nu primesc acest beneficiu din partea angajatorilor, arată cifrele. Prevenția, mai popular spus analizele, serviciile de imagistică (ecograf, RMN etc.), interpretarea lor și consultațiile de rutină (mai ales cele din specialități ca ginecologie sau pediatrie) sunt serviciile medicale cel mai frecvent accesate în clinicile private.
Aproape două milioane de români, spun estimările, dețin astăzi un abonament la clinicile private, în timp ce doar câteva zeci de mii de persoane au o poliță de asigurare de sănătate. Deși nu sunt similare ca preț, ca servicii sau ca accesibilitate, ambele sunt deductibile fiscal în anumite limite și, pe anumite categorii de nevoi, pot fi chiar complementare.
Prima boală pe care ar trebui să o trateze sistemul public românesc de sănătate ar trebui să fie el însuși. Dar nu face asta și se simte din ce în ce mai rău, iar diagnosticul e rezervat. Și-atunci ce șanse de însănătoșire are un bolnav într-un sistem cu o sănătate mai șubredă decât a lui?