Ele au apărut pentru o problemă foarte practică: programele automate puteau umple formulare și crea conturi într-un ritm imposibil pentru un utilizator obișnuit.
Administratorii aveau nevoie de o verificare ieftină și automată, iar soluția a fost să ceară ceva ușor pentru oameni și dificil pentru calculatoarele epocii. Calculatorul formula întrebarea și verifica răspunsul, fără ca un angajat să aprobe manual fiecare accesare. Problemele vizate includeau înscrierile automate și abuzul asupra serviciilor online. Dacă un program putea deschide mii de conturi, acele conturi puteau fi folosite pentru mesaje nesolicitate sau pentru manipularea unor mecanisme ale site-ului. O verificare la intrare încetinea asemenea operațiuni fără să blocheze complet accesul publicului.
Denumirea CAPTCHA desemnează un test automat care încearcă să diferențieze oamenii de calculatoare și a fost introdusă în 2000 de cercetători de la Carnegie Mellon. Echipa îi includea pe Luis von Ahn și Manuel Blum, iar lucrarea științifică din 2003 este semnată și de Nicholas Hopper și John Langford. Primele teste cunoscute pe scară largă prezentau cuvinte deformate. Pentru oameni, recunoașterea literelor rămânea relativ simplă, chiar dacă acestea se suprapuneau sau aveau fundal zgomotos.
Cuvintele din cărți au fost urmate de imagini
În 2007, proiectul reCAPTCHA a legat verificarea utilizatorilor de digitizarea cărților și publicațiilor vechi. Oamenii transcriau fragmente pe care programele nu le identificaseră sigur. Dincolo de controlul accesului, răspunsurile ajutau astfel la transformarea unor pagini scanate în text care putea fi căutat.
Google a cumpărat reCAPTCHA în 2009, iar în timp, recunoașterea automată a textului s-a îmbunătățit, iar simpla deformare a literelor a devenit insuficientă. În 2014, compania a prezentat varianta cu o casetă prin care utilizatorul confirma că nu este robot, susținută de analizarea altor indicii despre interacțiune.
Caseta nu funcționează doar fiindcă un om știe să dea clic, ci sistemul evaluează semnale înaintea și în timpul verificării și poate solicita un test suplimentar când rezultatul este neclar. De aici provin situațiile în care un utilizator trece imediat, iar altul trebuie să selecteze mai multe imagini. Evident, CAPTCHA nu garantează că fiecare acces aparține unei persoane bine intenționate, pentru că un om poate trimite spam, iar un program performant poate rezolva unele provocări, însă rolul testului este să facă abuzul automat mai dificil, cu un efort pentru utilizator suficient de mic încât acesta să poată continua ce avea de făcut.





















