Nu este doar o chestiune de f/1.4, ci o combinație între diafragmă, distanța față de subiect și distanța dintre subiect și fundal. Dacă le coordonezi, obții bokeh plăcut chiar și cu obiective modeste.
Începe prin a decide cât de mult context vrei să păstrezi. Dacă vrei doar sugestia locului, folosești o distanță focală mai lungă și apropii subiectul de cameră, în timp ce lași fundalul cât mai departe.
Așa controlezi claritatea și scapi de elementele care distrag.
Cum alegi focala și diafragma
Pentru cadre strânse, un 85–135 mm pe full frame sau 50–85 mm pe APS-C îți aplatizează fundalul și îl descompune în forme moi. La focale scurte, fundalul rămâne mai lizibil, dar dacă poți apropia subiectul și păstra fundalul la distanță, vei obține totuși separare. Nu te bloca doar în diafragma maximă; multe obiective sunt mai plăcute la f/2–f/2.8, unde crește claritatea feței și bokeh-ul rămâne rotund.
Alege punctul de focus pe ochiul cel mai apropiat de cameră și fii atent la distorsiuni la focale foarte scurte. În lumină dificilă, expune la față și păstrează un timp suficient de scurt pentru claritate. Dacă apar highlight-uri dure în fundal, schimbă unghiul sau mută subiectul câțiva pași pentru reflexii mai blânde.
Distanțele care fac diferența
Cele trei distanțe cheie sunt: cameră-subiect, subiect-fundal și distanța de lucru a obiectivului.
Cu cât ești mai aproape de subiect și cu cât fundalul e mai departe, cu atât blurul crește. Un pas înainte al subiectului, departe de perete, transformă texturi rigide în culori moi. Dacă fundalul este aglomerat, caută zone uniforme sau lumini îndepărtate care se transformă în discuri frumoase.
Folosește lumină direcțională pentru volum, iar dacă se vede granulație la ISO crescut, expune corect încă din cameră. Pentru consistență, definește un set simplu: focala preferată, diafragmă constantă, distanță de lucru și două fonduri testate. Repeți acest sistem și vei obține portrete cu look previzibil, indiferent de locație.
