Un program se copia prin rețea și consuma resursele mașinilor pe care ajungea, astfel încât, în aproximativ o zi, estimările au indicat circa 6.000 de sisteme afectate.
Programul a rămas cunoscut drept viermele Morris, după autorul său, Robert Tappan Morris, doctorand la Cornell, iar incidentul este considerat unul dintre primele atacuri majore asupra internetului, chiar dacă nu reprezintă începutul absolut al intruziunilor informatice.
Internetul de atunci conecta aproximativ 60.000 de calculatoare, potrivit estimărilor istorice citate de FBI. World Wide Web încă nu fusese inventat, iar rețeaua era folosită în special de instituții de cercetare, universități și organizații guvernamentale. În acest conrtext, încrederea între participanți influența modul în care erau administrate sistemele.
Morris a lansat printr-un calculator de la MIT acest program-vierme, care urmărea anumite sisteme Unix și exploata mai multe slăbiciuni, inclusiv în servicii de email și în programul finger, folosit pentru informații despre utilizatori. Trebuie precizat că, pentru răspândire, nu avea nevoie să fie atașat unui document trimis manual. Ceea ce s-a întâmplat a foat că respectivele copii repetate au suprasolicitat mașinile. Cercetătorul Russell Brand, de la Lawrence Livermore National Laboratory, a observat creșterea bruscă a încărcării calculatorului său și procese neobișnuite, iar prin contactarea altor specialiști s-a confirmat că problema depășea un singur laborator, prin urmare era nevoie de o reacție comună.
Atacul a arătat că lipsea o echipă de intervenție
Viermele nu fusese construit să șteargă fișiere, dar blocarea resurselor a perturbat serios activitatea instituțiilor, mai ales că unele calculatoare au fost deconectate de la rețea pentru a limita răspândirea. Chiar mesajele cu instrucțiuni pentru oprirea programului circulau greu prin infrastructura pe care acesta o aglomerase.
La cererea DARPA, institutul Software Engineering Institute al Carnegie Mellon a înființat CERT Coordination Center. Noul centru oferea un punct de contact pentru incidente și pentru comunicarea vulnerabilităților. Producătorii și administratorii aveau nevoie să primească rapid informații utilizabile, inclusiv atunci când problema afecta produse diferite.
Cazul a avut și urmări judiciare. Morris a fost condamnat în 1990 în baza Computer Fraud and Abuse Act, lege adoptată în 1986, și a primit o amendă, supraveghere și obligația de a presta 400 de ore de muncă în folosul comunității, fără pedeapsă cu închisoarea.
Pentru administratorii rețelelor, incidentul a făcut vizibile două nevoi distincte: corectarea programelor vulnerabile și coordonarea intervenției. Specialiștii au învățat că un calculator putea fi reparat, dar apoi putea fi infectat din nou de un vecin rămas expus, de aceea întreruperea acestui circuit necesita schimb de informații între instituții, nu doar priceperea unui programator aflat în fața propriei console.




















