Conacele Oteteleșanu, din județul Giurgiu, și Procopie Casotta, din județul Buzău, sunt scoase la licitație prin casa Artmark.
23 aprilie - Profit News TV - Maratonul de Educație Financiară. Parteneri: 123 Credit, ARB, BCR, BRD, CEC Bank, PAID, UNSAR, XTB
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Conacul Oteteleșanu, în stil Neoclasic, se află la 28 de kilometri de București, în satul Grădinari, la doar cateva minute de ieșirea de pe autostrada A1, cu acces direct din drumul principal, scrie News.ro.
Marginit de râul Argeș și învecinat cu pădurile vechii Valahii, conacul a fost construit cel mai probabil între 1890 - 1895 (conform arhitectului A. Crăciunescu).
Conacul Oteteleșanu poartă numele primului proprietar, Alexandru, nepotul lui Ioan (Iancu) Oteteleșanu, important om politic al României anilor 1850-1870, una din cele mai înstărite și marcante figuri ale Bucureștiului acelor vremuri.
Construit în stilul specific arhitecturii franceze de sfarșit de secol XIX, când o campanie de construire de școli și primării a reluat cu insistență arhitectura castelelor de secol XVII, conacul are un preț de pornire de 360.000 de euro, iar valoarea lui este estimată la 400.000 - 500.000 de euro.
Destul de degradată, atât în exterior cât și la interior, construcția va necesita un proiect de reabilitare.
Clădirea are o suprafață construită de 800 mp și o structură de S+P+1E+ pod, iar terenul are mai bine de 15.000 de mp și coboară până pe malul Argeșului.
Proprietatea ar putea deveni casă de vacanță, pensiune sau boutique-hotel, centru de evenimente, azil de bătrâni sau clinică de recuperare.
Conacul Procopie Casotta, aflat în satul Cașota, comuna Siliștea-Glodeanu (județul Buzău), are un preț de pornire de 275.000 de euro și o valoare estimată la 350.000 - 500.000 de euro.
La mai puțin de 70 de kilometri de București, început în jurul anului 1872 și finalizat în 1888, conacul Casotta este construit în maniera conacelor rurale franțuzești de secol XIX, care utilizau motive și teme arhitecturale inspirate din castelele de pe Valea Loirei.
Destul de bogat decorată, clădirea are în centru un turn înalt, acoperișul conține elemente de inspirație barocă, iar balustradele balcoanelor și casei scărilor sunt realizate din fier forjat de foarte bună calitate. Stâlpii din lemn sculptat, cu interesante modele țărănești, sprijină culoarul acoperit care leagă conacul de clădirea servitorilor.
Conacul este construit pe patru nivele: un subsol mare, din piatră și bolți din cărămidă, cu acces atât din interior, cât și din exterior; parterul și primul etaj, cu paisprezece camere de primire și de locuit, precum și terase; camera din turn, cu un cochet balcon și o mansardă spațioasă open-space, care poate fi transformată în spațiu locuibil. Casa servitorilor are 8 camere.
La mijlocul secolului al XIX-lea, serdarul de origine aromână Athanasie Casotta a fost atestat prima dată ca proprietar, iar fiii acestuia, Alexandru și Procopie, au fost menționați ca moștenitori în jurul anilor 1870. Procopie Casotta a donat moșia, în 1910, către Eforia Spitalelor Civile, cu obligația ca din uzufructul ei să se construiască un spital și o școală.
În perioada interbelică, moșia a fost în proprietatea Ministerului Instrucțiunii și Cultelor, iar clădirea conacului a fost folosită drept dormitor pentru elevii Școlii Inferioare de Meserii „Procopie Casotta”. Donarea moșiei către o instituție a statului a salvat de la naționalizare domeniul, păstrându-i funcțiunea chiar și după cel de-Al Doilea Război Mondial.
În 2006, moșia a trecut în proprietate privată și, în prezent, conacul se află într-un proces laborios de restaurare.
Proprietatea ar putea deveni han sau pensiune cu restaurant și cramă, centru de evenimente, reședința permanentă sau de vacanță, muzeu, sediu de firma sau fundație.
