Germanul Roland Erhard Schröder, care controlează ferma românească de acvacultură International Caviar Corporation din Hunedoara, fosta Agromec Călan, pregătește o nouă tenativă de a strânge peste 2 milioane de euro, și de pe Bursa București, unde este listată compania, inclusiv pentru a cumpăra ferme piscicole în țara natală.
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
23 mai - Maratonul Fondurilor Europene
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Schröder vrea să preia fermele Fischzuch Zippelsfoerde și ICC Aquakultur din Germania, cu bani pe care să-i obțină prin majorarea capitalului companiei sale și să-și asigure astfel o poziție importantă pe piața afacerilor internaționale cu caviar.
Mișcarea gândită este de a le oferi mai întâi acționarilor actuali opțiunea de a subscrie, iar după 31 de zile să ofere spre cumpărare acțiunile rămase nesubscrise publicului și/sau investitorilor. În acest ultim caz, termenul de subscriere va fi de 10 luni.
Omul de afaceri german a mai pregătit acest plan și în ultimii doi ani, dar fără a-l finaliza.
Roland Gerhard Schröder nu a venit atunci la sediul Bursei cu mâna goală, participanții la deschiderea ședinței de tranzacționare fiind invitați să guste șampanie și caviar.
Societatea listată pe sistemul alternativ de tranzacționare al BVB intenționează, mai întâi, să concentreze, ca holding, cele două operațiuni din Germania pentru care ar urma să plătească 500.000 de euro, restul necesarului de finanțare de 2,8 milioane euro urmând să reprezinte lichiditatea pentru dezvoltarea firmei.
Vrea să urce în topul mondial al unei piețe cu potențialul celei a somonului
Cu unul dintre cele mai bune amplasamente naturale pentru creșterea de sturioni lângă Berlin, unde deja se află 82.000 de exemplare ce vor atinge maturitatea în doi-trei ani, firma are ambiții să ajungă pe locul 5-6 mondial într-un orizont de timp previzibil. Costurile de operare foarte scăzute ar urma să reprezinte argumentul pentru succesul într-o piață a caviarului și a cărnii de sturioni pe care Schröder o estimează având un potențial de creștere uriaș.
"În piața sturionilor suntem acum în momentul în care era piața somonului în anii '70", a declarat atunci pentru Profit.ro omul de afaceri german.
Dar care este acest potențial?
Până în anul 1998 nu existau ferme artificiale de creștere de sturioni, însă în anul 2013 producția de carne de sturioni din aquacultură a ajuns deja la 75.796 de tone, conform datelor prezentate de Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite. Înseamnă aceasta că piața a crescut prea mult? Nicidecum, este premisa celor de la International Caviar Corporation.
Exemplul îl reprezintă piața somonului care în 2004 se ridica la 1,98 milioane tone de carne, iar în 2013 a ajuns la 3,17 milioane tone de carne.
Caviar la petrecerea oligarhilor ruși
Îi vrea pe cei din Călan alături de el, dar caviarul său a ajuns pe masa oligarhilor ruși. Un diplomat din Federația Rusă a cumpărat odată de la el 5 kilograme de caviar la prețul de gros de 1.000 euro pe kilogram. A plecat acasă cu el în servieta diplomatică. Ulterior, germanii aveau să afle că a fost servit pentru 40.000 de euro pe kilogram la hotelul Kempinski din Moscova.
Nu le-a părut rău pentru că presa din Germania a preluat știrea că producția lor a ajuns la festinul oligarhilor ruși.
Piața de caviar a căzut odată cu Uniunea Sovietică
Rusia era și patria producției de sturioni și caviar însă piața s-a dereglat după 1990. Colapsul Uniunii Sovietice a antrenat un pescuit irațional al sturionului în Marea Caspică. Înainte, URSS și Iranul erau singurele țări cu țărm la respectiva mare și aveau un acord pentru un pescuit doar în limitele în care institutele de cercetare din cele două țări completau populația de sturioni cu puiet crescut în crescătoriile speciale.
Acum, când sunt șase state cu ieșire la Caspică (Rusia, Azerbaidjan, Daghestan, Kazahstan, Turkmenistan și Iran) nimeni nu își mai asumă să suporte eforturile de susținere a institutelor de cercetare atât timp cât știe că celalte țări nu fac același lucru.
